Art.1 al.1, art.8 al.1, art.18 al.3 – Legea nr.554/2004
Prin actiunea promovată si înregistrată la data de 26.02.2010 pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia de administrativ si fiscal sub nr.2218/118/2010, reclamanta O.I.J., în contradictoriu cu paratul Ministerul Sănătătii, a solicitat instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta să dispună obligarea pârâtului la comunicarea completa a informatiilor de interes public solicitate, respectiv aferente întrebării nr.7. S-a solicitat de asemenea a se dispune obligarea paratului la plata de daune morale in valoare de 10.000 lei precum si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea actiunii, s-a arătat ca reclamanta a formulat o cerere – nr.300/14.01.2010, către pârât, pentru comunicarea de informatii de interes public, cererea ce cuprindea 9 întrebări referitoare la decesele raportate de Ministerul Sănătătii ca fiind cauzate de gripa AH1N1.
În raport cu solicitările reclamantei, s-a arătat că pârâtul, la data de 29.01.2010 a dat un răspuns pozitiv la 5 dintre întrebările formulate iar pentru 3 întrebări s-a invocat faptul ca relatiile solicitate nu se înscriu în cadrul informatiilor de interes public.
S-a mai a arătat ca reclamanta, nemultumită de răspunsurile primite, a formulat reclamatie înregistrată sub nr.7894/01.02.2010, pârâtul, la data de 11.02.2010 procedând la comunicarea unui răspuns aferente acestei reclamatii, inclusiv pentru cele 3 întrebări pentru care, anterior, s-a invocat faptul ca nu constituie informatii de interes public.
Se sustine că pârâtul însa a procedat la emiterea unui răspuns evaziv în ce priveste întrebarea – “Ce a cauzat decesul persoanelor declarate de Ministerul Sănatătii ca fiind decedate de gripa AH1N1”.
Reclamanta a arătat faptul ca în urma corespondentei purtate cu pârâtul, acesta, la data de 18.02.2010 a procedat la emiterea unui comunicat către mass-media, prin care au fost prezentate relatiile furnizate de către parat. Pe de alta parte se arata că pârâtul, tot la data de 18.02.2010 a emis un comunicat de presă, prin care a catalogat informatiile prezentate de către reclamantă ca fiind eronate si tendentioase.
S-a mai sustinut că pozitia avută de către pârât este neconformă cu prevederile legale reprezentate de art.7 alin.2, art.20 alin.1, art.21 alin.1 din L.nr.554/2001, art.20 alin.4, art.35 din HG nr.123/2002, respectiv in ceea ce priveste termenele si modalitatea de solutionarea a cererii principale si a reclamatiei administrative.
Pârâtul, legal citat, a formulat si depus întâmpinare, prin care s-a solicitat a se dispune respingerea actiunii promovată de către reclamantă, ca nefondata. Pe cale de exceptie s-a invocat lipsa de obiect a cererii promovate de către reclamantă, în conditiile în care, pentru întrebarea nr.7, paratul a procedat la emiterea unui răspuns.
Prin sentinta civilă nr. 894/28.07.2010, Tribunalul Constanta a respins actiunea promovata de reclamanta O.I.J. în contradictoriu cu paratul Ministerul Sănătătii, ca nefondată.
Pentru a pronunta în acest sens prima instantă a retinut următoarele:
În referire la exceptia invocată de către pârât, instanta a apreciat că aspectele invocate reprezintă apărări de fond, fiind analizate în consecintă.
În cauza, s-a solicitat instantei a se dispune obligarea pârâtilor la comunicarea completa a informatiilor de interes public solicitate, respectiv pentru întrebarea nr.7 aferenta cererii nr.300/14.01.2010-filele 8-9.
Cu raportare la prevederile art.2 lit.c din L.nr.544/2001, informatia de interes public vizează – “orice informatie care priveste activitătile sau rezulta din activitătile unei autorităti publice sau institutii publice, indiferent de suport ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;”
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004- „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile depuse în cauză, se retine că pârâtul a emis răspunsurile aferente cererii promovate si înregistrate de reclamanta sub nr.3523/19.01.2010, cât si a cererii reclamantei înregistrată sub nr.7894/10.02.2010, pentru întrebarea nr.7 fiind dat un răspuns detaliat.
Pentru aceste considerente, cu raportare la prevederile art.1, art.2 alin.2, art.18 din L.nr.554/2004, instanta constată că solicitarea avută de către reclamantă este nefondată, pârâtul procedând la comunicarea unor răspunsuri către reclamantă.
Instanta a respins, ca nefondată, si solicitarea formulată de către reclamantă privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, în speta reclamanta nedovedind în niciun mod, cu raportare la disp.art.18 alin.3 din L.nr.554/2004 existenta si întinderea prejudiciului moral invocat, aspectele invocate fiind pur formale.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs O.I.J., criticând-o sub următoarele aspecte:
– Instanta nu a procedat la controlul de oportunitate al răspunsurilor date de pârât (Ministerul Sănătătii) la solicitarea de informatii publice;
– Instanta nu s-a pronuntat referitor la depăsirea de către pârât a termenului legal de 5 zile pentru comunicare refuzului de acces la informatii;
– Instanta nu s-a pronuntat referitor la depăsirea de către pârât a termenului legal de 10 zile pentru comunicarea răspunsului la solicitarea de informatii;
– Instanta nu s-a pronuntată referitor la neconstituirea de către pârât a comisiei de analiză a încălcării dreptului de acces la informatiile publice si necomunicarea sanctiunilor dispuse împotriva persoanelor care se fac vinovate de încălcarea acestui drept;
– Instanta a respins cererea de acordare a daunelor morale, pe motiv că nu este dovedită existenta si întinderea acestor daune, desi prin natura lor daunele morale se prezumă, iar întinderea lor este stabilită de instantă, prejudiciul moral neconfundându-se cu prejudiciul material.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, desfiintarea hotărârii instantei de fond si obligarea pârâtului la comunicarea unui răspuns corect si comprehensibil la întrebarea 7 din solicitare, precum si obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei (RON).
În drept, recursul este întemeiat pe prev, art.22 alin.(3) in Legea nr.544/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Sănătătii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât prin sentinta civilă nr. 894/200, instanta de fond în mod temeinic si legal a respins actiunea promovată de O.I.J. ca nefondată, retinând că Ministerul Sănătătii a emis răspunsurile aferente cererilor promovate si înregistrate de reclamantă cu nr.3523/19.01.2010 si nr. 7898/10.02.2010, pentru întrebarea nr.7 ministerul procedând la comunicarea unui răspuns detaliat.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea retine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.22 din Legea nr.554/2001, „în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la sectia de contencios administrativ a tribunalului,” iar solutiile pe care le poate lua instanta de judecată sunt referitoare la obligarea autoritătii sau institutiei publice să furnizeze informatiile de interes public solicitate si să plătească daune morale.
Astfel, ceea ce avea de cercetat prima instantă, învestită cu plângerea reclamantei recurente, era doar respectarea Legii nr.544/2001 referitor la comunicarea informatiilor solicitate prin adresa nr.300/14.01.2010.
Ori, după cum se arată în motivele de recurs, prima critică vizează lipsa unui control de oportunitate din partea primei instante asupra răspunsurilor date de intimatul pârât la solicitarea de informatii publice.
Ceea ce este îndreptătită instanta de fond, sesizată în procedura Legii nr. 544/2001, este de a analiza dacă petentului i s-a răspuns de către autoritatea administrativă potrivit solicitării acestuia, dacă solicitarea priveste informatii de interes public.
S-a arătat în cuprinsul hotărârii recurate că solicitarea petentei recurente a primit răspuns, depus la filele 12-13, revenindu-se, ca răspuns la întrebarea nr. 7 din solicitare, cu informatii suplimentare.
În raport de obiectul plângerii cu care reclamanta O.I.J. Constanta a sesizat prima instantă, Curtea retine că în recurs se invocă aspecte noi, ce nu au fost supuse controlului judecătoresc în prima etapă. Astfel, cererea recurentei petente, formulată în raport de dispozitiile art.22 din Legea nr.544/2001, a avut ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea completă a informatiilor solicitate si la plata de daune morale în cuantum de 10 000 lei, iar în recurs se solicită a se cenzura împrejurarea că instanta de fond nu s-a pronuntat asupra depăsirii termenelor de 5 zile, respectiv 10 zile prevăzute de lege pentru comunicarea refuzului ori a răspunsului la solicitare, si, totodată, că nu s-a pronuntat asupra neconstituirii de către pârât a comisiei de analiză a încălcării dreptului de acces la informatiile publice si necomunicării sanctiunilor dispuse împotriva persoanelor care se fac vinovate de încălcarea acestui drept.
Este evident că în recurs se invocă aspecte noi, care nu au legătură cu ceea ce a format obiectul judecătii în primă instantă, iar controlul judiciar se exercită doar în raport de aspectele relevate în cursul judecătii la prima instantă.
Prin urmare, Curtea constată că în mod temeinic si legal a fost respinsă actiunea ca nefondată, retinându-se corect că recurentei reclamante i s-au comunicat informatiile solicitate, că nu a făcut dovada calitătii de persoană vătămată în drepturile sale prevăzute de Legea nr.544/2001, cerintă imperios prevăzută în cuprinsul art.22, astfel că si solicitarea de acordare a daunelor morale este nefondată prin prisma acelorasi conditii relevate în temeiul juridic al cererii, nedovedite de către titularul actiunii si al prezentului recurs.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozitiile art. 312 Cod proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta Organizatia de Investigatii Jurnalistice ca nefondat.
