Prin sentinţa penală nr. 483NCPP/19.03.2014 a Judecătoriei Iaşi (dosarul nr. 24708/245/2013*) s-a dispus – în baza dispozitiilor art. 396 alin.(1) şi (2) din noul Cod de procedura penala, rap. la art. 86 indice 1 din Codul penal anterior (din anul 1968), rap. la art. 16 alin.(2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a noului Cod penal, rap. şi la art. 5 din noul Cod penal – condamnarea inculpatului M.L. pentru savârsirea de catre acesta a infractunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 233 din noul Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 77 lit. d) din noul Cod penal şi cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei, conform dispozitiilor art. 386 alin.(1) din noul Cod de procedura penala, din infractiunea de „tâlharie”, prev. şi ped. de art. 211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1969), cu aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei [conform art. 86 indice 1 din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 16 alin.(2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicarea a noului Cod penal, rap. şi la art. 5 din noul Cod penal].
Pentru a pronunţa condamnarea inculpatului, instanta a reţinut, în fapt, că la data de 31.05.2012, în jurul orelor 17,00, inculpatul M.L. împreună cu numitul (minor) R.M.C. au luat hotărârea infracţională de a sustrage bunuri de la partea vătămată M.F., scop în care cei doi au urmărit-o pe aceasta din urmă până în scara A a imobilului situat în municipiul Iaşi, str. T.M., nr. …., între etajele 1 şi 2, unde, având sprijinul numitului R.M.C., care asigura paza în exteriorul scării de bloc, inculpatul M.L., prin smulgere, a deposedat-o pe victimă de geanta sa, care conţinea acte, suma de 230 lei şi un telefon mobil marca „Samsung E 2250”, prejudiciul astfel cauzat fiind de 500 lei. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlharie”, prev. şi ped. de art. 211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1968), cu aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969).
Ca urmare a intrării in vigoare la data de 01.02.2014 a noului Cod penal – dată la care cauza se afla în faza judecăţii în primă instanţă – , instanţa a dispus, în baza dispozitiilor art. 386 alin.(1) din noul Cod de procedura penala, schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare a instantei, în ce-l priveste pe inculpatul M.L., din infractiunea de „tâlharie”, prev. şi ped. de art. 211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1969), cu aplicarea dispozitiilor art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969) in infractiunea de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 233 din noul Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 77 lit. d) din noul Cod penal şi cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din noul Cod penal.
În ce priveste schimbarea de încadrare juridică în sensul anterior aratat, instanta a avut în vedere următoarele: din perspectiva reglementarii incriminarii, fapta pentru comiterea careia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului sus-menţionat era incriminata de dispozitiile art. 211 alin.(1), alin.(2) lit. c) şi alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior (din anul 1969), cu aplicarea art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (din anul 1969) – faptă fiind savârsită într-un loc public şi de doua persoane impreuna (inculpatul M.L. actionând in calitate de autor, iar numitul R.M.C. actionând în calitate de complice concomitent), între care şi un minor – lege penala care prevede(a) pedeapsa cu inchisoarea de la 7 la 20 de ani). La data de 01.02.2014 însă, mai inainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat in vigoare noul Cod penal, care incriminează în dispozitiile art. 233 (articol cu denumirea marginala „Tălhăria”): „Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţari ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul sa-şi asigure scăparea” – faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În aceste împrejurări, instanta a retinut că infractiunea comisă de catre inculpatul M.L. îşi găseşte continuitatea de incriminare doar în dispozitiile art. 233 din noul Cod penal, care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani (precum şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi) – noul Cod penal constituind legea penala mai favorabila pentru inculpat, raportat la limitele de pedeapsă (în ce priveşte pedeapsa principală) – minimă, dar şi maximă – prevăzute de Codul penal anterior pentru o astfel de infracţiune (care prevedea – în art. 211 alin.(1) – pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 18 ani, în art. 211 alin.(2) – pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 20 de ani – , iar în art. 211 alin. (2 indice 1) – pedeapsa cu închisoarea de la 7 la 20 de ani).
Totodata, instanta a constatat că, daca în reglementarea anterioara, savârsirea faptei de talharie într-un loc public era sanctionata cu închisoarea de la 5 la 20 de ani (conform dispozitiilor art. 211 alin.(2) lit. c) din Codul penal anterior), iar savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreună era sanctionata cu închisoarea de la 7 la 20 de ani (conform dispoziţiilor art. 211 alin. (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior) – împrejurări faptice în care inculpatul M.L. a săvârşit fapta dedusa judecăţii – , în noua reglementare a infractiunii de „tâlhărie calificată” (prevazuta de art. 234 din noul Cod penal) s-a renunţat la unele dintre elementele circumstantiale de agravare, între care şi împrejurarea de la alineatul (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior [care reglementa tâlhăria calificată de împrejurarea comiterii faptei de tâlhărie „de doua sau mai multe persoane impreuna” (imprejurare incidenta, ca si sfera de aplicare, sub aspect formal, respectiv din perspectiva legalitatii incriminării, inculpatului din cauza de faţă) – , sanctionată de Codul penal anterior cu o pedeapsa prevazuta de lege de la 7 la 20 de ani], precum şi la împrejurarea de la alineatul (2) lit. c) din Codul penal anterior [care reglementa tâlhăria calificată de împrejurarea comiterii faptei „într-un loc public”(imprejurare incidenta, ca si sfera de aplicare, sub aspect formal, respectiv din perspectiva legalitatii incriminării, inculpatului din cauza de faţă) – , sanctionată de Codul penal anterior cu o pedeapsa prevazuta de lege de la 5 la 20 de ani].
Ca atare, instanta a constatat (din perspectiva legalitatii incriminarii) ca pentru faptele comise anterior modificării legislative (intervenite la data de 01.02.2014) – care se circumscriu formal infracţiunii de tâlhărie săvârşită de două sau mai multe persoane împreună şi într-un loc public, asa cum este şi cazul inculpatului din speţa concretă – , încadrarea juridica urmează a se realiza potrivit noilor dispozitii legale prin retinerea formei simple a infractiunii de „tâlhărie” prevazuta de art. 233 din Codul penal (noul Cod penal) – sanctionata cu o pedeapsa prevazuta de lege de la 2 la 7 ani, precum şi cu pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi – care constituie legea penală mai favorabilă în cauză, lege penală obligatoriu a fi aplicată inculpatului din cauza penală de faţă, având în vedere dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal (articol cu denumirea marginală: „Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”), conform căruia: „În cazul în care de la savârsirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale (aşa cum este cazul inculpatului din speţa concretă, care a săvârşit fapta dedusă judecăţii la data de 31.05.2012, acesta nefiind încă judecat definitiv la momentul de faţă pentru fapta comisă, între timp (respectiv, la data de 01.02.2014), intervenind noul Cod penal – lege penală mai favorabilă inculpatului, aşa cum s-a relevat anterior), se aplică legea mai favorabila” (conform art. 5 alin.(1) din Noul Cod Penal.
Totodată, instanţa a constatat că inculpatul major M.L. a comis infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata împreună cu infractorul minor R.M.C., împrejurare agravantă generala, prevazuta de art. 75 lit. c) din Codul penal anterior (care era sancţionată, potrivit art. 78 alin.(1) din Codul penal anterior, cu o pedeapsa până la maximul special, iar, dacă maximul special nu e(ra) îndestulător, în cazul pedepsei închisorii (aşa cum este cazul în speţa concretă) se putea adăuga un spor de până la 5 ani, care nu putea depăşi o treime din acest maxim), care este reglementată şi de noul Cod penal (în art. 77 lit. d) din noul Cod penal) (care este sancţionată, potrivit art. 78 alin.(1) din noul Cod penal, cu o pedeapsa până la maximul special, iar, dacă maximul special nu este îndestulător, în cazul pedepsei închisorii (aşa cum este cazul în speţa concretă) se poate adăuga un spor de până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim).
Ca atare, instanta a constatat ca retinerea circumstantei agravante incidente, prevazute de art. 77 lit. d) din Codul penal (noul Cod penal), are ca efect (conform art. 78 alin.(1) din noul Cod penal) posibilitatea aplicarii pedepsei pana la maximul special, iar, daca maximul special este neindestulator, posibilitatea aplicarii unui spor de pana la doi ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim (in cazul pedepsei inchisorii, cum este in speta concreta), aspect în raport de care, din perspectiva aplicarii obligatorii a legii penale mai favorabile (conform dispozitiilor art. 5 alin.(1) din noul Cod penal), instanta a constatat ca art. 77 lit. d) şi art. 78 alin.(1) din noul Cod penal sunt dispozitii de lege penala mai favorabila inculpatului, in raport cu dispozitiile art. 75 lit. c) şi ale art. 78 alin.(1) din Codul penal anterior.
Or, raportat la toate aceste considerente, instanta, in baza dispozitiilor art. 386 alin. (1) din noul Cod de procedură, a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin (2 indice 1) lit. a) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 75 lit. c) din Codul penal anterior, în infracţiunea de „tâlhărie”, prev. de art. 233 din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) din noul Cod penal şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul Cod penal.
-martie 2014 –
120 – loviri şi alte vătămări
RENUNTAREA LA APLICAREA PEDEPSEI – CONDIŢII DE APLICARE
Prin sentinţa penală nr. 446 NCPP/17.03.2014 a Judecătoriei Iaşi (dosarul nr. 20023/245/2013*) s-a dispus – în baza dispozitiilor art. 396 alin.(3) din noul Cod de procedura penală, rap. la art. 80 – 82 din noul Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din noul Cod penal – renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul D.P., pentru savârsirea de catre acesta a infractiunii de „lovire sau alte violente”, prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 5 din noul Cod penal.
În baza dispozitiilor art. 404 alin.(3) din noul Cod de procedura penala, rap. la art. 81 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Codul penal, s-a aplicat inculpatului un avertisment, sens în care, în baza dispozitiilor art. 81 alin.(2) din noul Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, în sensul de a nu mai comite pe viitor infracţiuni, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni: posibilitatea condamnarii sale, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.(2) lit. b) din noul Cod penal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în fapt, la data de 03.08.2012, în timp ce se afla în locuinţa sa din municipiul Iaşi, inculpatul D.P. a lovit-o pe persoana vătămată D.G. (fratele inculpatului) cu pumnul peste cap şi trunchi, cauzându-i astfel acesteia leziuni corporale care au necesitate pentru vindecare un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale. Fapta inculpatului a fost încadrată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violente”, prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 5 din noul Cod penal.
Având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpatul D.P., care nu a avut urmări deosebite, raportat la împrejurarea că infractiunea savârşita de catre inculpat prezintă o gravitate redusa, în raport cu natura şi întinderea urmărilor produse, cu modul şi împrejurările în care a fost comisă (inculpatul şi persoana vatamata sunt fraţi, iar între ei există o situaţie conflictuală mai veche, persoana vătămata fiind cea care a venit la locuinta inculpatului, care, cerându-i acesteia sa plece, a şi agresat-o fizic), precum şi cu motivul şi scopul urmărit (având in acest sens în vedere, impulsul intern al inculpatului de a savârsi acţiunea ilicită, precum şi finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea infractiunii), apreciind că, în raport cu persoana infractorului (care nu este cunoscut cu antecedente penale), cu conduita avută de către acesta anterior săvârşirii infracţiunii (în sensul că inculpatul s-a prezentat la chemările organului de urmărire penala şi a recunoscut săvârşirea infractiunii imputate – pe de o parte – şi a avut o buna conduita – pe de alta parte), precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse inculpatului ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar putea avea asupra persoanei acestuia, având convingerea că inculpatul inspiră suficientă încredere pentru a se aprecia ca se va îndrepta şi fără aplicarea unei pedepse, constatând totodată că în cauza nu este incident niciunul dintre cazurile prevazute de art. 80 alin.(2) din Codul penal, în sensul că: inculpatul nu a mai suferit anterior nicio condamnare, nu a mai beneficiat de renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărirea penala sau de la judecata şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar pedeapsa prevazută de lege pentru infractiunea savârşită nu este închisoarea mai mare de 5 ani, fata de toate aceste motive, în baza dispozitiilor art. 396 alin.(3) din noul Cod de procedura penală, rap. la art. 80 – 82 din noul Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 5 din noul Cod penal, instanta a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul D.P., pentru savârsirea de catre acesta a infractiunii de „lovire sau alte violente”, prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal anterior (din anul 1969), rap. la art. 5 din noul Cod penal, sens în care, în baza dispozitiilor art. 404 alin. (3) din noul Cod de procedura penala, rap. la art. 81 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Codul penal, i-a aplicat acestuia un avertisment, în scopul îndreptării conduitei sale în viitor, inculpatul urmând a fi atenţionat asupra felului greşit de a se fi comportat şi a consecinţelor la care se (va) expune daca va mai comite infracţiuni.
În acest sens, în baza dispozitiilor art. 81 alin.(2) din noul Cod penal, instanta a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, în sensul de a avea pe viitor o conduită corectă în societate şi de a nu mai comite pe viitor infracţiuni, precum şi asupra consecinţelor la care se (va) expune dacă va mai comite infracţiuni: respectiv, posibilitatea condamnarii sale, precum şi lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.(2) lit. b) din noul Cod penal.
