Reclamanta solicita în contradictoriu cu fostii proprietari, pronuntarea unei hotarâri prin care sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietatile lor, sa fie obligati pârâtii la desfiintarea acoperisului construit la anexa ce are un perete comun cu anexa sa, acoperis ce a fost aplicat camerei etajate construita de ei si care nu a respectat prescriptiile din autorizatia de construire si proiectul ce a stat la baza ei si astfel depaseste limita peretelui comun despartitor, provocându-i în principal, prejudiciul constând în aceea ca ea nu poate executa o lucrare absolut similara la anexa cu perete comun, iar pârâtii au refuzat, de asemenea sa-si dea acordul pentru executarea de catre ea a acestei lucrari.
Reclamanta a mai solicitat si obligarea pârâtilor la desfiintarea lucrarii, ori autorizarea ei, în caz de refuz, sa execute demontarea, pe cheltuiala lor.
Au mai fost formulate si alte cereri, atât în contradictoriu cu pârâtii, cât si cu Primarul Municipiului Iasi.
Imobilul ce a suferit modificari a fost succesiv vândut prin doua contracte de vânzare cumparare, pârâtii invocând lipsa calitatii procesual pasive.
Pârâtul initial, constructor al extinderii, a fost amendat de Primaria Iasi, pentru nerespectarea dispozitiilor Legii 50/ 1991, procesul-verbal de contraventie fiind constatat nul, prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, retinându-se prescrierea dreptului de a aplica amenda, dar si nulitatea determinata de nerespectarea dreptului de a-i aduce la cunostinta contravenientului, dreptul de a formula obiectiuni fata de cele consemnate de organul constatator (sentinta irevocabila).
Ulterior, printr-o alta sentinta definitiva si irevocabila, a fost respinsa actiunea formulata de Primar, pentru obligarea pârâtului constructor la desfiintarea lucrarii cu motivarea ca actul administrativ de constatare a contraventiei a fost desfiintat, iar instanta nu poate constata direct nerespectarea autorizatiei de construire.
Nici una dintre aceste sentinte nu constata însa inexistenta faptei contraventionale sau nesavârsirea ei de catre contravenient.
Acesta din urma a înstrainat imobilul refacut, catre un cumparator iar dobânditorul respectiv a înstrainat, la rândul lui, catre alti cumparatori.
Se invoca de catre pârâtul constructor si urmatorii dobânditori lipsa calitatii lor procesual pasive si aceasta este întemeiata deoarece granituirea nu poate opera decât între proprietari.
Ultimii dobânditori au însa calitate procesuala pasiva, deoarece sunt proprietari si nu pot obstructiona dreptul de libera administrare de catre reclamanta a proprietatii sale, prevalându-se de culpa autorului lor.
Ei au la îndemâna actiunea în daune prevazuta de art. 998 Cod civil împotriva constructorului de rea credinta.
Cât priveste refuzul pârâtilor la a-si da acordul pentru executarea de catre reclamanta la imobilul ei alipit, a unei extinderi cu etaj, acesta este nejustificat deoarece acest acord are un rol consultativ si nu se poate transforma în abuz de drept si nici nu poate fi prilej de manifestare a relei credinte din moment ce legiuitorul l-a conceput ca pe un mijloc de protejare reciproca a proprietatilor vecine si de evitare a unor litigii.
Astfel hotarârea ce se solicita a se pronunta poate suplini acest acord, în conditiile în care singurul motiv pentru care reclamantei i se amâna de mai bine de 2 ani eliberarea autorizatiei de construire, ea depunând întreaga documentatie tehnica necesara eliberarii acesteia, este doar acest constant refuz al pârâtilor.
