Deliberând asupra recursului contravenţional de faţă, constată:
Prin plângerea înregistrată de Judecătoria Buzău sub nr. 3717/200/2010 din 22.03.2010 petentul A C a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 5269811 din 5.02.2010 în baza căruia a fost sancţionat cu 2 puncte amendă în cuantum de 120 lei şi 2 puncte de penalizare pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 99 alin. 2 în referire la art. 108 alin. 1 lit a ) pct. 2 din OUG nr. 195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că procesul verbal de contravenţie este afectat de nulitate întrucât în cuprinsul acestuia nu s-au consemnat obiecţiunile formulate şi nici datele sale personale referitor la ocupaţia şi locul de muncă, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin . 1 şi 7 din OG nr. 2/2001.
Pe fond , petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa în sensul că în timp ce conducea autoturismul ar fi folosit telefonul mobil , abuzul agentului constatator concretizându-se şi în încheierea unui al doilea proces verbal de contravenţie seria CC nr. 5405768 /5.02.2010, pentru pretins traversarea străzii în calitate de pieton , pe culoarea roşie a semaforului.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă , solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 6148 din 5.10.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis plângerea ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenţie .
Pentru a hotărî astfel , instanţa fondului a reţinut sub aspectul temeiniciei că fapta contravenţională reţinută de agentul constatator prin procesul verbal contestat nu a fost probată, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie a petentului A C , sens în care s-au invocat prevederile art. 6 din CEDO, precum şi jurisprudenţa Curţii, în materie.
S-a constatat ,de asemenea , că susţinerile petentului referitoare la atitudinea abuzivă a agenţilor constatatori se confirmă şi prin încheierea concomitentă, la orele 18,55 a două procese verbale de contravenţie , unul pentru utilizarea telefonului în timpul mersului şi altul pentru traversarea străzii ca pieton pe culoarea roşie a semaforului electric .
Instanţa nu a primit, celelalte motive de critică , reţinând că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea cerinţelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul in termen legal conform art. 34 alin . 2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar .
În expunerea motivelor de recurs , intimatul a invocat : pronunţarea greşită a instanţei , prin considerentele sentinţei asupra altui proces verbal de contravenţie ce priveşte altă persoană ; perceperea nemijlocită a faptei de către agentul constatator de natură să fundamenteze temeinicia actului încheiat în condiţiile în care petentul nici măcar nu s-a înfăţişat în instanţă pentru a-si proba nevinovăţia ; precum si sentinţa civilă nr. 6429/13.10.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău in dosarul nr. 3718/200/2010 prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal seria CC nr.5405768/5.02.2010 privindu-l pe contravenient .
Prin decizia nr. 3 din 3.01.2011 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiată.
Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
Prin procesul verbal contestat, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prev. la art. 99 alin . 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit a ) pct. 2 în referire la art. 36 alin . 2 din OUG nr. 195/2002, constând în folosirea telefonului mobil , neprevăzut cu dispozitiv tip „ mâini libere „ , în timp ce conducea autoturismul NT -06-ZOY , la data de 5.02.2010, pe strada Ion Băieşu din municipiul Buzău .
Fapta a fost percepută nemijlocit de agentul constatator, iar petentul a refuzat să semneze procesul verbal, împrejurare certificată sub semnătura martorului U D .
Deşi petentul a susţinut prin plângerea introductivă ca nu a săvârşit fapta contravenţională reţinută in sarcina sa , nu a solicitat administrarea vreunei probe de natură să-i ateste nevinovăţia şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă la termenele stabilite pentru 20.04.2010 , 18.05.2010 , 29.06.2010 , 27.07.2010 şi 5.10.2010.
În contextul expus, tribunalul apreciază că instanţa fondului a anulat în mod greşit procesul verbal de contravenţie , înlăturând prin consecinţă sancţiunile aplicate de agentul constatator .
Faptul că petentului i s-a încheiat în aceeaşi zi un al doilea proces verbal de contravenţie ce se identifică prin seria CC nr. 5405768, pentru săvârşirea contravenţiei de traversare a străzii Ion Băieşu , ca pieton , pe culoarea roşie a semaforului electric aflat în funcţie , nu constituie o împrejurare de natură să califice drept abuzivă conduita celuilalt agent constatator .
Dovadă în acest sens este însăşi sentinţa civilă nr. 6429 din 13.10.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 3718/200/2010 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenţie respectiv .
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă , prin decizia nr. 3 din 3.01.2011, s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiată.
Prin consecinţă, tribunalul nu a primit motivul de critică invocat sub aspectul trimiterii instanţei fondului la un alt proces verbal de contravenţie, la fila 4 alin. 4 al sentinţei , considerând-o drept o eroare ce poate fi îndreptată din oficiu, în aplicarea dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură civilă .
?