R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAŞOV
SECŢIA PENALĂ
RECURS AREST PREVENTIV
ÎNCHEIEREA NR. 58/R
Şedinţa publică din 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE CGC
Judecător ACT
Judecător CI
Grefier ITP
Cu participare procuror – AB–Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BRAŞOV, împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr. 78 din data de 08.05.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosar penal nr.11989/197/2013.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimatul inculpat PI personal, asistat de avocat ales MG în substituire avocat ales DD, cu delegaţie la dosar.
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate conform art. 304 Cod procedură penală .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, după care;
În temeiul art. 70 Cod procedură penală, instanţa procedează la verificarea identităţii intimatului inculpat, căruia i se aduce la cunoştinţă motivul prezenţei în instanţă şi fapta ce formează obiectul cauzei.
În temeiul art.70 al.2 Cod procedură penală, instanţa aduce la cunoştinţa intimatului inculpat dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi obligaţia de a anunţa instanţa în scris, în 3 zile , orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.
Intimatul inculpat PI, arată că la acest moment procesual nu doreşte să declare în faţa instanţei de recurs.
Apărătorul ales al intimatului inculpat depune la dosar în circumstanţiere, copia certificatelor de naştere ale minorilor, copia certificatului de căsătorie şi o reţetă privind starea de sănătate a soţiei acestuia.
Reprezentanta parchetului, nu se opune depunerii la dosar a înscrisurilor în circumstanţiere.
Instanţa, admite pentru intimatul inculpat proba cu înscrisurile depuse la dosar în circumstanţiere.
Întrebate fiind părţile, arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza in stare de judecată si acordă părţilor cuvântul la dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, solicită admiterea recursului parchetului, casarea încheierii atacate şi în cadrul rejudecării, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. Apreciază ca îndeplinite în cauză prev.art 143 şi art.148 lit.f Cod procedură penală. Analizând încheierea recurată, se constată că instanţa de fond a reţinut aplicarea art.148 Cod procedură penală ca temei al arestări preventive, dar numai pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal, iar pentru infracţiunea de braconaj nu ar fi întrunite elementele constitutive pentru săvârşirea infracţiunii pe timp de noapte. Această agravantă poate fi reţinută însă întrucât, apusul soarelui a intervenit la ora 20,29, adică cu câteva minute înainte de comiterea faptei la ora 20,30. Instanţa de fond în mod just a apreciat probele, cu excepţia faptului că se reţine că inculpatul a recunoscut faptele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală. Din declaraţiile inculpatului se poate reţine însă că dosar infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal , a fost recunoscută de inculpat, iar pentru infracţiunea de braconaj, acesta nu îşi asumă săvârşirea acestei fapte, invocând cazul fortuit, respectiv apariţia animalului sălbatic, faptul că s-a speriat şi a tras pentru a se apăra. Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că pe lângă arma folosită la faptă, la locul faptei s-au găsit ascunse şi un binoclu şi o lanternă. Toate aceste aspecte, constituie latura subiectivă a infracţiunii de braconaj pe timp de noapte. Inculpatul a arătat, în declaraţia sa de învinuit că, a tras un singur foc de armă pentru a se apăra, fără o explicaţie coerentă, însă martorii audiaţi SL şi RO au arătat că l-au observat pe inculpat având asupra sa o armă de vânătoare şi au auzit două focuri de armă. Cu privire la reţinerea temeiului prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, pe care se întemeiază propunerea arestării preventive a inculpatului pentru ambele infracţiuni, apreciază că există suficiente elemente din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, inculpatul arată că a găsit arma deţinută pentru două zile, într-un spaţiu public. De asemenea, s-a constat că acesta fusese condamnat anterior, beneficiind de clemenţă prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în termenul de încercare a săvârşit prezentele fapte, cu 5 luni înainte de expirarea acestui termen. A fost avută în vedere şi modalitatea identificării inculpatului, care a fost recunoscut de paznicul de vânătoare. Nu insistă în reţinerea temeiului prev.de art.148 lit.a Cod procedură penală ,ca temei al arestării preventive, dar aceste aspecte sunt relevante pentru reţinerea temeiului prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciind ca existente probele şi indiciile temeinice pentru reţinerea infracţiunilor de braconaj şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor,sens în care solicită admiterea recursului şi a propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, avocat MG având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet, a constata că propunerea de arestare preventivă este netemeinică, nefiind îndeplinite prev.art 146 alin.1 şi 8 Cod procedură penală, rap.la art.148 lit.a şi f Cod procedură penală, pe care s-a întemeiat recursul parchetului. Pentru infracţiunea de braconaj, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că nu se poare reţine agravanta infracţiunii pentru săvârşirea faptei pe timp de noapte, întrucât noaptea nu se instalase efectiv la aceea oră. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această fapta este cu închisoarea de la trei la şapte ani, în varianta simplă, deci este neîndeplinită condiţia cuantumului pedepsei. Referitor la condiţia subiectivă, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, s-a prezentat a doua zi la organele de poliţie recunoscând săvârşirea faptei în concret, dar nu putea recunoaşte ce nu a săvârşit. A arătat localizarea armei şi a căpriorului. Faptul că s-a sustras în prima zi, s-a datorat faptului că s-a speriat de consecinţele pe care le-ar avea asupra sa,dar nu se poare reţine ca o sustragere de la urmărirea penală întrucât s-a prezentat de câte ori a fost chemat şi s-a prezentat şi astăzi în faţa instanţei. Pentru infracţiunea de folosire fără drept a armei, apreciază ca neîndeplinită condiţia obiectivă a cuantumului pedepsei iar pentru condiţia subiectivă acest inculpat a declarat cu privire la modalitatea în care a găsit arma şi a folosit-o. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât nu există probe concrete în acest sens. Pentru infracţiunea de ameninţare, nu s-a formulat plângere prealabilă. Referitor la faptul că avea o condamnare anterioară pentru înşelăciune, nu se poate reţine că prezintă pericol pentru societate pentru fapta pentru care este acum cercetat. Faptul că se afla în termenul de încercare nu trebuie să conducă la arestarea sa preventivă automat, ci urmează a se analiza condiţiile săvârşirii acestei faptei. Solicită a se avea în vedere şi circumstanţele sale personale, faptul că are trei minori în întreţinere, soţia sa este bolnavă şi este singurul întreţinător al familiei.
Intimatul inculpat PI având ultimul cuvânt, recunoaşte că a greşit şi regretă. A făcut asta pentru întreţinerea copiilor. A greşit şi nu a ameninţat pe nimeni cu arma. A ascuns arma şi căpriorul şi a doua zi le-a arătat. Vroia să ia animalul să-l ducă la primărie.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin Încheierea de şedinţă numărul 78 din data de 08.05.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal 11989/197/2013 a fost respinsă propunerea privind arestarea preventivă a inculpatului PI. Faţă de inculpat s-a dispus măsura restrictivă de libertate prevăzută de art. 145 Cod Procedură Penală pentru o durată de 30 de zile, fiind stabilite în sarcina inculpatului o serie de măsuri şi obligaţii.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Judecătoria a solicitat instanţei luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul PI cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de braconaj, prevăzută de art.42 alin.1 lit.a, lit.a1, lit.j şi alin.2 lit.d, din Legea nr.407/2006, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal şi ameninţare, prevăzută de art.193 alin.1 din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal şi art.37 alin.1 lit.a Cod penal
Ca stare de fapt Ministerul Public a reţinut că în data de 06.05.2013 PI a împuşcat, fără drept şi cu o armă pentru care nu are permis, un căprior pe fondul de vânătoare nr.12 Vlădeni din jud. Braşov.
Focurile de armă au fost auzite de către martorul Marian Marius Ioan, paznic de vânătoare al Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Popâlnica Dumbrăviţa.
Susnumitul a încercat iniţial să scape prin fugă, însă a fost prins de către MMI şi un martor CM (acesta urmând a fi audiat ulterior).
După sosirea martorilor SL (preşedintele asociaţiei) şi RO (membru al asociaţiei), aceştia fiind chemaţi de către MMI, au fost găsite în zonă căpriorul împuşcat precum şi arma pe care învinuitul o aruncase între timp.
Deoarece a fost chemată poliţia, inculpatul i-a rugat pe cei trei să-l lase să plece şi deoarece a fost refuzat, a ameninţat că se omoară cu un cuţit ce-l avea asupra sa. Astfel a scăpat, dar la scurt timp a fost deposedat de cuţit.
Din nou inculpatul a scăpat şi a luat arma pe care o abandonase şi i-a ameninţat pe cei trei că are arma asupra sa, astfel reuşind să scape, a încercat chiar să ascundă căpriorul însă nu a reuşit din cauza probabil a greutăţii acestuia.
A doua zi, inculpatul a condus organele de cercetare penală la locul unde abandonase căpriorul şi arma.
Ca temei al arestării au fost invocate prevederile art.148 lit. f Cod Procedură Penală, susţinându-se că inculpatul a comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În cadrul concluziilor procurorul de şedinţă a solicitat şi reţinerea temeiului prevăzut de art. 148 lit. a Cod Procedură Penală, instanţa de fond a prezentat istoricul cauzei, arătând că prin rezoluţia organelor de cercetare penală din data de 07.05.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de PI relativ la comiterea infracţiunilor de braconaj, prevăzută de art.42 alin.1 lit. a, lit.a1, lit. j şi alin.2 lit. d, din Legea nr.407/2006, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal şi ameninţare, prevăzută de art.193 alin.1 din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod Penal şi art.37 alin.1 lit. a Cod penal. Măsura începerii urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 07.05.2013.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 08.05.2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de PI pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Faţă de inculpat s-a luat măsura reţinerii in data de 07.05.2013, ora 16.30, din durata măsurii reţinerii fiind dedusa o perioada cat inculpatul a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul politiei, respective începând cu ora 13.30
În ceea ce priveşte infracţiunea de braconaj, prevăzută de art.42 alin.1 lit. a, lit.a1, lit. j şi alin.2 lit. d, din Legea nr.407/2006 reţinută în sarcina inculpatului instanţa a reţinut că potrivit art.42 din Legea nr.407/2006, constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei, lit. a) vânătoarea fără permis de vânătoare, a^1) vânătoarea fără autorizaţie de vânătoare legală şi lit. j) vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2; iar conform aliniatului 2 al aceluiaşi articol, faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacă au fost săvârşite pe timp de noapte, cu excepţia speciilor la care vânătoarea este permisă în acest interval, conform reglementărilor privind organizarea şi practicarea vânătorii.
Instanţa de fond a reţinut că doar prin reţinerea încadrării juridice a art. 42 alin 2 din lege infracţiunea are vocaţie la arestare preventivă conform temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, deoarece în acest caz pedeapsa permite reţinerea unui asemenea temei.
S-a apreciat de către instanţa de fond că din probele administrate până în prezent nu este îndeplinită condiţia comiterii faptei pe timp de noapte, aceasta faţă de declaraţia martorului RO – paznicul de vânătoare al Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Popâlnica Dumbrăviţa care l-a surprins pe inculpat la scurt timp după săvârşirea faptei rezultă că aceasta a avut loc în data de 06.05.2013 la ora 20.30; s-a apreciat că declaraţia martorului Rogoz Octavian se coroborează cu declaraţia martorului SL, directorul Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Popâlnica Dumbrăviţa care a menţionat că a fost sunat de paznicul de vânătoare în la ora 20,53 dar şi cu declaraţia inculpatului în cadrul căreia acesta recunoaşte că a folosit arma pentru a vâna căpriorul în jurul orei 20,30 şi că afară era lumină.
Potrivit doctrinei şi practicii judiciare prin noţiunea “timpul nopţii” trebuie să se înţeleagă numai noaptea reală, adică din momentul în care întunericul a luat, în mod efectiv, locul luminii, amurgul, care nu poate fi considerat încă întuneric, nefăcând parte din noapte. Ori în condiţiile în care în data de 06.05.2013, apusul soarelui a intervenit la ora 20,29, adică cu câteva minute înainte de comiterea faptei.
În aceste condiţii instanţa a considerat că încadrarea juridică corectă a faptei de braconaj săvârşită de către inculpat este art.42 alin.1 lit. a, lit.a1, lit. j, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul săvârşirii acestei infracţiuni fiind închisoare de la 3 la 7 ani sau amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei, situaţie în care măsura arestării preventive neputând fi dispusă conform art.136 alin.6 Cod de procedură penală.
S-a constatat că în cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod Procedură Penală, la dosarul de urmărire penală există date şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal şi acestea rezulta din coroborarea declaraţiilor inculpatului în cadrul cărora a recunoscut deţinerea fără drept armei cu declaraţiile martorilor SL şi RO care l-au observat pe inculpat având asupra sa o armă de vânătoare, cu procesul verbal din care rezultă că inculpatul nu figurează ca titular de permis de armă dar şi cu procesul verbal de cercetare la faţa locului din care rezultă că a fost ridicată arma de vânătoare din locul unde inculpatul o ascunsese.
Relativ la temeiurile pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive instanţa a apreciat că acestea nu sunt aplicabile în cauză.
S-a apreciat că nu există date din care să rezulte că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Din procesul verbal de cercetare la faţa locului a rezultat că inculpatul a fugit de frică şi că ulterior a decis să recunoască faptele comise.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art.148 lit. f Cod de procedură penală instanţa a constatat îndeplinită condiţia referitoare la cuantumul pedepsei şi a apreciat că nu este îndeplinită condiţia non obiectivă referitoare la pericolul pentru ordinea publică. S-a apreciat că din nici un mijloc de proba nu rezultă ca lăsarea in libertate a inculpatului prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar motivele expuse in referatul cu propunere de arestare preventiva, se circumscriu pericolului social al faptei săvârşite de inculpat şi nu determină convingerea că inculpatul, în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, aceste aspecte putând fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei.
Este adevărat că prezenta faptă a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie aspect ce rezulta din fisa de cazier a acestuia depusă la dosar, însă circumstanţele personale ale acestuia nu pot duce automat la concluzia necesitaţii luării fata de el a măsurii arestării preventive fără a avea in vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei, natura diferită a faptelor săvârşite, atitudinea de recunoaştere şi de regret manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, faptul că acesta este integrat social având în întreţinere trei copii minori.
Pentru buna desfăşurare a procedurii şi numai pentru infracţiunea de mai sus, instanţa a apreciat că se impune luarea faţă de inculpat a măsurii prevăzute de art. 145 Cod Procedură Penală cu stabilirea în sarcina inculpatului a unor măsuri şi obligaţii.
Împotriva acestor dispoziţii, în termenul legal Ministerul Public a declarat recurs. A solicitat arestarea preventivă a inculpatului, conform art. 148 lit. f Cod Procedură Penală. S-a arătat că circumstanţele prezentate iniţial de procuror cu referire la art. 148 lit. a Cod Procedură Penală să fie avute în vedere în cadrul analizei pentru aprecierea lăsării în libertate a inculpatului. S-a mai apreciat că infracţiunea de braconaj a fost comisă pe timp de noapte, deoarece soarele a apus la orele 20,29, iar fapta a fost comisă la orele 20,30.
Analizând actele şi probele dosarului, încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce priveşte legalitatea urmăririi penale, se constată că aceasta îndeplineşte exigenţele prevăzute de lege. Inculpatului i s-a adus la cunoştinţă învinuirea în prezenţa unui avocat, a fost audiat şi a beneficiat de timpul şi posibilitatea de a se apăra.
Procedural, urmărirea penală a fost declanşată în condiţii de legalitate.
În ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale, este clar că atributul suprem în această fază procesuală pentru a stabili încadrarea juridică aparţine numai procurorului care efectuează urmărirea penală.
În măsura în care dosarul este prezentat instanţei de judecată în faza de urmărire penală, cum este şi cazul de faţă când se solicită plasarea acuzatului în stare de detenţie provizorie, instanţa de judecată este obligată să verifice prin antamarea probelor structura infracţiunii pentru care se propune luarea unei măsuri privative de libertate.
Dispoziţiile legale privind arestarea preventivă a inculpatului fac trimitere la art. 143 Cod de procedură penală care prevede, între altele, că inculpatul poate fi privat de libertate, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Acest text respectă prevederile art. 5 par. 1 lit. „c” din Convenţia Europeană, care condiţionează arestarea persoanei numai pentru săvârşirea unei infracţiuni. Prin urmare, în momentul luării măsurii arestării preventive, trebuie îndeplinite toate cerinţele cuprinse în art. 17 Cod Penal (fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie), cu precizarea că nu are loc o analiză pe fond a probelor ci are loc o antamare a acestora pe structurile anterior menţionate (fapte/temei arestare). În măsura în care pe lângă o formă de bază este reţinută şi o formă agravantă şi numai aceasta din urmă atrage reţinerea art. 148 litera f Cod Procedură Penală ca temei al arestării, trebuiesc îndeplinite şi cerinţele acestei forme mai grave.
Or în cauză, în mod corect instanţa de fond a cenzurat încadrarea juridică a infracţiunii de braconaj pe aliniatul 2 litera d din art. 42 din Legea 407/2006, deoarece fapta nu a fost comisă pe timp de noapte, ci în perioada amurgului, ori perioada dintre zi şi noapte, respectiv perioada de amurg nu este asociată nopţii. Ca atare, apreciem că în mod corect instanţa de fond a constatat că pentru infracţiunea de braconaj având în vedere pedeapsa prevăzută de lege alternativ cu amenda, nu este posibilă privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal, apreciem că instanţa de fond în mod întemeiat a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului pentru această faptă.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unei persoane suspectate că ar fi săvârşit o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, 10 noiembrie 1969,); riscul ca acesta, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, 27 iunie 1968,), să săvârşească noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei, 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, 26 iunie 1991 şi Hendriks împotriva Ţărilor de Jos 5 iulie 2007). De asemenea, aceasta a hotărât că instanţele care se pronunţă cu privire la posibilitatea arestării preventiv trebuie să examineze toate elementele relevante concrete, care sunt în măsură să confirme existenţa necesităţii acestei măsuri (Mansur împotriva Turciei, 8 iunie 1995).
În speţă, nu există date din care să rezulte că inculpatul va comite alte fapte penale, că va influenţa negativ procedura ce se desfăşoară faţă de el, ori că va tulbura ordinea publică.
Inculpatul prin poziţia sa procesuală de recunoaştere şi regret a conştientizat situaţia în care se află şi şi-a asumat prezenta procedură. Inculpatul este o persoană care are o stabilitate socială şi financiară corespunzătoare.
Ca atare prin prisma circumstanţelor reale ale faptei analizate şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, apreciem că în mod corect faţă de inculpat s-a dispus măsura restrictivă de libertate prevăzută de art. 145 Cod Procedură Penală pe o durată de 30 de zile, măsurile şi obligaţiile stabilite în sarcina fiind apte să asigure monitorizarea corespunzătoare a inculpatului pe durata procedurii.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză fa fi respins şi se vor menţine dispoziţiile încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
