SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. REVIZUIRE ÎNTEMEIATĂ PE PREVEDERILE ART.322 PCT.7 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. CONTRARIETATE ÎNTRE SENTINŢA COMERCIALĂ PRONUNŢATĂ DE TRIBUNAL ŞI DECIZIA PENALĂ PRONUNŢATĂ DE CURTEA DE APEL. INSTANŢA COMPETENTĂ.
-art.322 pct.7 Cod procedură civilă;-art.323 alin.2 Cod procedură civilă;-art.158 şi art.1591 Cod procedură civilă.
Decizia nr.580/12.11.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin SENTINŢA nr. 91/2012 din 18 martie 2013, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentei B. N. B. invocată de intimata B. C. R. SA.
A respins excepţia privind lipsa de interes a revizuentei B. M. invocată de intimata B. C. R. SA.
În temeiul art. 326 Cod procedură civilă raportat la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. M. în nume propriu calitate de creditor şi în calitate de administrator special al falitei SC „B L. ” SRL, B. F. şi B. N. B. în contradictoriu cu intimata B. C. R. SA pentru SUCURSALA N. O., respectiv SC „S. C. ” SRL B. împotriva Sentinţei civile nr. 382/LC/21.09.2005 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4746/83/2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele :
Prin Sentinţa civilă nr. 382/LC/21.09.2005 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4746/83/2003 despre a cărui revizuire este vorba, s-a respins contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor întocmit de SC „C. LJ 2000” SA şi afişat în şedinţa publică din 25.02.2003 formulată de către creditoarea B. M. înregistrată iniţial sub dosar nr. 1800/2003 a Tribunalului Satu Mare şi conexată la dosarul nr. 5727/2002 al aceleiaşi instanţe, s-a admis în parte contestaţia la acelaşi tabel înaintată de către creditoarea B. C. SA – SUCURSALA N. O. înregistrată iniţial sub dosar nr. 1545/2003 al Tribunalului Satu Mare şi conexată la dosar nr. 5727/2002 al aceleiaşi instanţe, în sensul că s-a dispus înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor datorate de debitoarea SC „B L. ” SRL N. O. a creanţei creditoarei BCR – Sucursala N. O., după cum urmează: – 501.592.829 lei aferentă contractului de credit nr. 26/2001, 4.726.689.278 lei aferentă contractului de credit nr. 267/2001, 1.412.019,326 lei aferentă contractului de credit nr. 9/2001, creanţe garantate cu garanţii reale şi imobiliare şi suma de 2.628.769.474 lei aferentă contractului de credit nr. 42/2002, creanţă chirografară şi s-a respins capătul de cerere privind radierea în parte din tabelul preliminar al creanţei creditoarei B. M.
Verificând dosarul nr. 4746/83/2003 al Tribunalului Satu Mare, instanţa a constatat că acesta avea ca şi obiect mai multe contestaţii la tabelul preliminar cuprinzând creanţele declarate faţă de patrimoniul falitei SC „B L.” SRL în dosarul de insolvenţă al acesteia înregistrat la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. 5727/83/2002, în cadrul acestuia figurând ca părţi B. M. şi B. F. contestatori în calitatea de creditori – contestatori – intimaţi, B. C. R. – SUCURSALA N. O. în calitate de contestator – creditor – intimat creditor a cărui creanţă a fost ulterior cesionată către SC „S. C. ” SRL B. şi practicianul în insolvenţă SC „C. LJ 2000” SA ( în prezent C. LJ 2000 SPRL), creditorii persoane fizice contestând creanţa declarată de bancă pe motiv de stingere a acesteia prin compensare, banca contestând acceptarea parţială în tabelul preliminar a propriei creanţe şi creanţa creditoarei B. M.
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, „revizuirea unei hotărâri rămase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de vointa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricina, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.”
– art. 324 Cod procedură civilă „Termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti:
1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;
4.. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”
– art. 326 Cod procedură civilă, „cererea de revizuire se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
(2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecata.*)
(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.”
Prin cererea de revizuire, revizuenţii invocă existenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 Cod procedură civilă, anterior citate invocând ca înscrisuri doveditoare noi, respectiv ca şi hotărâre potrivnică sentinţa penală nr. 1/04.01.2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 1570/83/2007, modificată prin Decizia penală nr. 93/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3308/R/17.10.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.10.2012 prin care, B. M., revizuenta de azi a fost obligată, în calitate de inculpată apelantă la plata sumei de 1.300.053,22 lei în favoarea SC „S. C. ” SRL reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a creditelor acordate lui SC „C. O. ” SRL ŞI SC „B L. ” SRL.
Din dispoziţiile legale anterior citate, rezultă că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi promovată doar de către părţile sau succesorii de drept ai părţilor din procesul iniţial, în calea extraordinară de atac a revizuirii nefiind admisibilă extinderea cadrului procesual prin promovarea căii de atac extraordinare de către alte persoane, de către terţi care nu au figurat ca şi părţi în procesul iniţial.
În aceste condiţii, constatând că nici revizuenta B. N. B. şi nici antecesoarea acesteia B. A. nu au figurat ca parte în procesul iniţial – contestaţie la tabelul preliminar şi nu figurează nici măcar ca şi participanţi în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC „B L.” SA, instanţa a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentei B. N. B. invocată de către B. C. R. SA este întemeiată, motiv pentru, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă această excepţie a fost admisă prin dispozitivul prezentei.
În ce priveşte excepţia lipsei de interes a revizuentei B. M. invocată de către intimata B. C. R. SA în sensul că prin promovarea cererii de revizuire aceasta nu urmăreşte un folos propriu, ci, dimpotrivă acţionează contrar intereselor sale, în măsura înlăturării BCR de pe tabelul de creanţe, aceasta urmând a se îndestula exclusiv din patrimoniul revizuentei, instanţa a reţinut ca fiind pertinente explicaţiile date acesteia de către revizuentă prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, în sensul că, în măsura revizuirii sentinţei, a rejudecării cauzei şi a admiterii contestaţiei sale faţă de creanţa BCR SA, respectiv a înlăturării acestui creditor de pe tabelul de creanţe al SC „ B L. „ SRL, aceasta dobândeşte calitatea de creditor majoritar al falitei, putând a fi îndestulată cu prioritate din averea acesteia.
Constatând că revizuenta, în procedura insolvenţei are dublă calitate, de administrator special şi de creditor al falitei SC „B L.” SRL, că prin cererea de revizuire aceasta a justificat un interes legitim, actual şi personal pentru promovarea acesteia, instanţa a apreciat că excepţia lipsei de interes a revizuentei B. M. invocată de către intimata BCR SA este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă a fost respinsă.
Verificând cererea de revizuire formulată de către reclamantă prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi 7 Cod procedură civilă sub aspectul admisibilităţii acesteia şi a faptelor pe care aceasta se întemeiază, instanţa constată următoarele:
Astfel cum anterior s-a arătat, Sentinţa civilă nr. 382/2005 a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, abrogată prin Legea nr. 85/2006 şi a vizat mai multe contestaţii la tabelul preliminar al creanţelor împotriva averii debitoarei SC „ B L.” SRL, prin această sentinţă judecătorul sindic analizând şi constatând caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei declarate de către BCR SA împotriva averii debitoarei, respectiv caracterul cert lichid şi exigibil al creanţei numitei B. M. faţă de patrimoniul aceleiaşi debitoare.
Din considerentele sentinţei supusă revizuiri rezultă faptul că, la pronunţarea acesteia judecătorul sindic a ţinut cont de existenţa pe rolul instanţelor penale a dosarului promovat în baza Rechizitorului din data de 10.07.2003 întocmit în dosarul PNA nr. 146/P/2002, respectiv de existenţa unei sentinţe penale dată în cauza penală în primul ciclu procesual, sentinţă care în ce priveşte existenţa faptei penale a persoanelor vinovate şi a existenţei prejudiciului nu diferă în mod substanţial faţă de ultima hotărâre dată în cauza penală.
Prin Sentinţa penală 1/04.01.2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 1570/83/2007, modificată prin Decizia penală nr. 93/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă Decizia penală nr. 3308/R/17.10.2012 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie numita B. M. alături de alţi inculpaţi a fost condamnată la o pedeapsă penală, pentru săvârşirea unei infracţiuni, aceasta fiind obligată la plata unor despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat părţii civile BCR SA prin săvârşirea faptei ilicite pentru care s-a angajat în principal răspunderea penală a acesteia.
În aceste condiţii, chiar dacă între faptele care au determinat pronunţarea celor două hotărâri judecătoreşti există o legătură determinată de calitatea părţilor şi de natura juridică a faptelor care au atras răspunderea penală, respectiv civilă în cele două cauze, legătură determinată de încheierea unor contracte de credit de către persoanele fizice administratori ai unei societăţi comerciale între timp intrată în faliment cu aceiaşi societate comercială bancară, în cauză nu ne aflăm în situaţiile prevăzut de art. 322 pct. 5 şi 7 Cod procedură civilă pentru a se putea reţine că hotărârea dată în materie penală constituie un înscris doveditor nou, de natură a modifica starea de fapt reţinută prin sentinţa supusă revizuirii sau că sentinţele pronunţate de instanţa civilă respectiv de către instanţa penală sunt date în aceiaşi pricină şi între aceleaşi părţi, în aceiaşi calitate care să cuprindă dispoziţii potrivnice.
Prin urmare, instanţa a constatat că cererea de revizuire formulată de către revizuenţi împotriva sentinţei civile dată de judecătorul sindic în soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei SC „B L.” SRL nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 invocate de către revizuenţi, motiv pentru care, în temeiul art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa a respins pentru acest motiv cererea formulată de revizuenţii B. M. şi B. F., cu consecinţa neanalizării cererilor şi apărărilor formulate de către revizuenţi pe fondul litigiului cum ar fi admiterea contestaţiei formulate de aceştia împotriva tabelului preliminar, înlăturarea BCR SA de la masa credală a debitoarei SC „B L.” SRL şi anularea contractelor de credit încheiate de debitoare cu societatea bancară, fără a acorda în cauză cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata nesolicitând şi nejustificând plata acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat au declarat recurs revizuienţi B. F. şi B. M. – administrator special al falitei SC B L. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 382/LC/21.09.2005 din dosarul nr. 4746/2003 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, şi în consecinţă schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate nr. 282/LC/2003, respectiv admiterea contestaţiei împotriva tabelului preliminar al creanţelor cu care cesionara SC S. C. SRL este înscrisă la masa credală a debitoarei SC B. L. SRL şi înlăturarea acestora de la masa credală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, revizuenţii au arătat că instanţa de fond a ignorat faptul că ambele instanţe (civilă şi penală) s-au pronunţat asupra aceleiaşi creanţe pe care SC B. L. SRL şi SC C. O. SRL le avea de achitat către BCR Negreşti Oaş, creanţe care ulterior , la data de 17.10.2012, în dosarul penal nr. 1570/83/2007 a fost obligată irevocabil B. M. a le achita ca persoană fizică.
S-a mai criticat faptul că instanţa de fond, prin dispozitiv, s-a pronunţat doar asupra cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5, fără să se pronunţe şi raportat la art. 322 pct. 7, astfel cum s-a cerut prin cererea de revizuire.
Pe fondul cauzei, revizuenta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 382/LC/21.09.2005 a Tribunalului Satu Mare s-a respins contestaţia la tabelul preliminar, intimata BCR N. O. rămânând în calitate de creditor în tabelul creanţelor, iar în anul 2009 a cedat creanţa sa către SC S. C. SRL. Prin decizia penală nr. 93/A/2011 a Curţii de Apel Oradea, s-a admis constituirea de parte civilă formulată de BCR şi SC S. C. SRL, iar inculpata B. M. a fost obligată la plata tuturor creanţelor din tabelul preliminar al falitei SC B. L. SRL şi SC C. O. SRL. Astfel, intimatele au în acest moment două căi deschise pentru recuperarea creanţelor, calea procedurii falimentului şi o hotărâre penală definitivă. Din moment ce hotărârea penală a intrat în puterea de lucru judecat, ea nu mai poate fi modificată, rămânând să fie anulată cealaltă hotărâre.
În drept, recurenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.
Intimata BCR SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire a sentinţei nr. 382/LC/21.09.2005 pronunţată în dosarul nr. 4746/2003 al Tribunalului Satu Mare.
În apărare, referitor la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, intimata a arătat că pentru a fi admisibilă revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, trebuie să existe hotărâri potrivnice, ori hotărârea prin care s-a dispus condamnarea administratorului special B. M. şi hotărârea prin care a fost respinsă contestaţia împotriva cererii de înscriere la masa credală a băncii, astfel că nu au nimic contradictoriu. Pe de altă parte, nu există o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri.
La termenul de judecată din 24.09.2013, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Satu Mare de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Prin notele de şedinţă, depuse la data de 18.10.2013, recurenţii au arătat că renunţă la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând recursul declarat împotriva sentinţei nr. 91/2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv descoperirea de noi înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, respectiv hotărârile judecătoreşti penale, instanţa a constatat că prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 18.10.2013, revizuenţii au renunţat la judecată acestei cereri, astfel că în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, ţinând seama şi de faptul că renunţarea la judecată poate fi făcută oricând , precum şi de poziţia de neopunere a intimaţilor, Curtea a luat act de această manifestare de voinţă a recurenţilor revizuenţi.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că revizuenţii invocă existenţa contrarietăţii între sentinţa civilă nr. 382/LC/21.09.2005 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a respins contestaţia la tabelul preliminar, şi decizia penală nr. 93/A/2011 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a admis constituirea de parte civilă formulată de BCR şi SC S. C. SRL, iar inculpata B. M. a fost obligată la plata tuturor creanţelor din tabelul preliminar al falitei SC B. L. SRL şi SC C. O. SRL.
Potrivit art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire este de competenţa instanţei mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Având în vedere că sentinţa civilă nr. 382/LC/2005 a fost pronunţată de Tribunalul Satu Mare, iar decizia penală nr. 93/A/2011 a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, instanţa a constatat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Oradea.
Nu sunt întemeiate apărările intimatei BCR, privind tardivitatea invocării excepţiei necompetenţei materiale a instanţei de fond , direct în recurs, întrucât procesul a fost început în anul 2002, prin deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, prin sentinţa nr. 2666/2002 în dosarul nr. 5727/2002 a Tribunalului Satu Mare, astfel că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 1591 Cod procedură civilă, text normativ introdus prin Legea nr. 202/2010.
Potrivit art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, dispoziţiile art. 1591 Cod procedură civilă se aplică numai proceselor şi cererilor începute după intrarea în vigoare a Legii 202/2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 158 şi art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Satu Mare în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă şi în consecinţă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă formulată de revizuenţii B. F. şi B. M. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă.
