Condiţiile acordării de despăgubiri pentru poliţistul rănit/ invalid.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 6001 din 19 noiembrie 2012
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Brăila sub nr. 6507/113/2011, reclamanta B.B. a chemat in judecata pe I.J.P. B pentru ca în baza art. 3 lit. c) și art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1083/2008 în referire la Ordinul M.A.I nr. 24/2009 să fie obligată la plata sumei de 8000 euro echivalent în lei la data plații.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a fost cadru activ M.A.I până la data de 31.10.2007 când a fost pensionată anticipat cu de serviciu în baza certificatului decizie medicală nr. 2208/13/18.10.2007, fiind încadrată în gradul de invaliditate II, boală apărută în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în P.
în drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe drepturile acordate prin H.G. nr. 1083/2008 în care se stabilește că pentru polițistei care au activat în MAI se acordă despăgubiri pentru starea de sănătate afectată în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă invocând excepția prescripției dreptului la acțiune conform Decretului nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii considerând că reclamanta nu se încadrează în rândul persoanelor prevăzute de H.G. nr. 1083/2008 ca fiind îndreptățit a primi despăgubiri invocând în acest sens dispozițiile art. 2 lit. b) care se referă la „polițistul rânit” și art. 2 lit. c) privind „polițistul invalid”.
Prin sentința nr. 2177/2012 a Tribunalului Brăila a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, „polițistul are dreptul la de viața, sănătate și bunuri în condițiile stabilite prin hotărâri ale guvernului”.
în conformitate cu pct. 2 al art. unic din O.U.G. nr. 153/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002, art. 28 alin. (1) lit. m) din legea mai susmenționată a fost modificat.
Prin H.G. nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri a fost instituit un cadru legal al modalității de despăgubire a polițiștilor în situația producerii riscurilor specifice activității de politie.
Prima instanță a considerat ca raportat la prevederile art. 2 si 3 din H.G. nr. 1083/2008, această hotărâre este aplicabilă în situația polițiștilor răniții și rămași invalizi sau care au decedat în timpul său în legătura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, potrivit legii, fapt pentru care, urmare a diagnosticării clinice si funcționale a reclamantei, acesta nu se încadrează în categoriile de polițiști beneficiari ai textului de lege mai sus menționat.
Instanța a considerat că pentru punerea în aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1083/2008 este absolut necesar ca efectele cauzelor vătămătoare la care a fost supus polițistul să se fi produs independent de voința lui.
A avut în vedere faptul că potrivit structurii fișei postului și a metodologiei de completare a fișei postului, astfel cum este reglementată de ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I, postul ocupat de un polițist este afectat de anumite riscuri care pot conduce la instalarea unor afecțiunii medicale ce pot conduce chiar și la instalarea unui anumit grad de invaliditate. Aceste riscuri sunt asumate de către polițiști, astfel încât nu se poate consideră că acestea s-au produs independent de voința lui, asumarea acestor riscuri realizându-se sub semnătură de către reclamant.
De asemenea, a avut în vedere faptul că asumarea acestor riscuri de orice persoane care doresc să îmbrățișeze profesia de polițist nu se face în mod gratuit, ci printr-un ansamblu de măsuri ce implică protecția acestor persoane, cu referire aici la salarizare, condițiile de vechime în muncă și cele de pensionare, precum și altele potrivit O.G. nr. 38/2003 care să realizeze un echilibru compensatoriu în raport de riscurile asumate de fiecare polițist.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
în motivarea recursului a arătat în esență că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. m din Legea nr. 360/2002 și H.G. nr. 1083/2008, polițistul are dreptul la despăgubiri în următoarele categorii de cazuri: rănirea polițistului, invaliditate de gradul I, II , III, deces și prejudicii aduse bunurilor.
Cauza îmbolnăvirii reclamantei a fost constatată prin certificat – decizie medicala nr. …, avizat de Comisia de expertiză medicală de pe lângă Spitalul de urgență „Prof. dr. D.G.” B și C.C.E.M. din cadrul M.A.I., din care rezultă gradul de invaliditate II, boala apărută în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului în P.
în aceste condiții, se impunea obligarea pârâtului la plata despăgubirilor prevăzut de H.G. nr. 1083/2008 și Ordinul nr. 24/2009 al M.A.I., având în vedere că îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii formulate.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia 6001/19.11.2012, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc.civ., Curtea a apreciat că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale și a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
H.G. nr. 1083/2008 a fost edictată pentru aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. m din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului care stabilește că polițistul are dreptul la asigurare de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor:
„(1) Despăgubirile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se realizează în condițiile prezentei hotărâri.
(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție”.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din actul normativ precizat, pot beneficia de despăgubiri:
– polițistul rănit – polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;
– polițistul invalid – polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă;
– polițistul decedat – polițistul care și-a pierdut viața, în urma unui accident, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor legale;
Din interpretarea logico-gramaticală a textelor expuse rezultă că polițistul în primul rând este necesar să se afle în situația polițistului rănit pentru ca apoi să se poată constata că acesta este și invalid.
Ca atare, nu se poate vorbi despre un polițist invalid atât timp cât nu s-a constatat că acesta a fost sau este rănit.
în speță, reclamanta s-a pensionat pentru o boală contractată în timpul serviciului, însă nu poate fi încadrată în niciuna din categoriile mai sus explicitate, acordarea beneficiului prevăzut de H.G. nr. 1083/2008 fiind condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: statutul de polițist aflat în activitate și de împrejurarea existenței unei invalidități cu semnificația strictă de rănire în timpul sau în legătură cu atribuțiile de serviciu, condiții care, în speță, nu sunt îndeplinite de reclamantă care, la data solicitării despăgubirilor nu mai avea statut de polițist, încetându-i raporturile de serviciu prin pensionare și care nu a fost rănită în timpul sau în legătură cu atribuțiile de serviciu, împrejurare care exclude aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1083/2008 în ceea ce o privește.
De vreme ce, potrivit H.G. nr. 1083/2008 (art. 4 alin. (2), destinatarii despăgubirilor sub forma asigurării pentru sănătate sunt doar polițiștii în activitate care au fost răniți în exercițiul funcțiunii, este exclusă situația polițistului care a contactat o incapacitate de muncă (alta decât lezarea directă, acută a integrității fizice) ca urmare a suprasolicitării inerente funcției îndeplinite. în condițiile unui text normativ extrem de precis, susceptibil doar de o interpretare literală, a extinde ipoteza normei juridice echivalează cu nesocotirea legii, cu adăugarea la lege.
în raport de susmenționatele dispoziții legale, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
