Dispoziţiile art. 504 C.proc.pen. dau dreptul la repararea pagubei oricărei persoane ce a fost condamnată sau arestată pe nedrept, în condiţiile prevăzute de lege.
Prin „pagubă”, în temeiul reglementării menţionate, se înţelege – deoarece legea nu limitează conţinutul acesteia – nu numai venitul de care cel în cauză a fost privat pe timpul deţinerii, ci şi orice cheltuială necesară, derivată din faptul deţinerii şi în legătură directă cu aceasta, care constituie, de asemenea, o diminuare a patrimoniului.
În consecinţă, în temeiul art. 504 C.proc.pen., se poate solicita şi contravaloarea onorariilor de avocat, suportate de cel în cauză în cursul procesului penal (fie în faza de urmărire penală, fie în faza judecăţii), întrucât ele se află în legătură necesară şi directă cu procesul penal, fiind reclamate de exercitarea dreptului la apărare, cheltuieli pe care nu le-ar fi făcut dacă procesul penal nu ar fi existat.
În litigiu, reclamantul P.E.-C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia la plata sumei de 59.726 lei, reprezentând onorarii avocaţi.
S-a reţinut de instanţă că reclamantul a fost iniţial condamnat pentru mai multe infracţiuni bancare, la pedeapsa închisorii, de Tribunalul Iaşi, iar ulterior Curtea de Apel Iaşi a dispus achitarea inculpatului P.E.-C. pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Prin decizia penală nr. 2272/27.06.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul D.N.A. şi a menţinut decizia penală nr. 121/23.06.2011 a Curţii de Apel Iaşi de achitare.
Pe parcursul urmăririi penale şi judecării cauzei, P.E.-C. a încheiat contracte de asistenţă juridică pentru o sumă de 59.726 lei.
S-a reţinut de Curtea de Apel Iaşi că suma de 59.726 lei reprezintă o „pagubă” în sensul art. 504 C.proc.pen., astfel că această pagubă va fi acoperită de statul român prin Ministerul Finanţelor Publice.
