Motivarea instanţei în sensul că inculpaţii au avut o atitudine sinceră, au recuperat parţial prejudiciul, iar infracţiunile comise sunt de natură economică şi nu infracţiuni de violenţă nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Prin încheierea din 15 mai 2000, Tribunalul Bucureşti – secţia I penală a dispus, printre altele, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.R., H.I., S.N.M. şi S.A.M. cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că în cauză nu se mai impune prelungirea duratei arestării preventive a inculpaţilor, care au fost sinceri, au acoperit o parte din prejudiciu, iar infracţiunile săvârşite sunt de natură economică şi nu de violenţă.
De asemenea, Tribunalul a mai avut în vedere că în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize contabile şi auto, probe care necesită prezenţa inculpaţilor.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 139 alin.1 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii respective.
în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv situaţia prev.de art.148 lit.h C.pr.pen., inculpaţii fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 2 ani (art.215 alin.2 şi 5 C.pen. şi art.290 C.pen.), iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, modalitatea de acţionare şi cuantumul deosebit de mare al prejudiciului cauzat (peste 2 miliarde). t
Totodată, motivarea instanţei de fond nu reprezintă o schimbare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte încheierea recurată şi, în fond, va respinge cererile inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. (Judecator Angela Dragne)
(Secţia a ii-a penală, decizia nr.896/2000)
