Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate fiind executoriu din oficiu şi imediat. În conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual, acestea devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinţa publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz. Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1941 din 2 aprilie 2012
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Galați sub nr.1957/121/2011, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu pârâții PMG si MG, reprezentat prin P, anularea Dispoziției de imputare, prin care i s-a imputat suma de … reprezentând diferența dintre stimulentele acordate in luna septembrie 2010 si stimulentele care trebuiau încasate diminuat.
De asemenea, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu aceiași pârâți si cu parata, in calitate de funcționar culpabil, la restituirea sumei reținute in baza dispoziției de imputare emise nelegal.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca Dispoziția de imputare a cărei anulare o solicita este nelegala in primul rând deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora dispoziția de imputare trebuie emisa in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Paguba a fost constatata prin Nota de constatare nr. emisa de Serviciul din cadrul PG, astfel ca Dispoziția de imputare atacata a fost emisa tardiv.
Cu privire la pârâta, reclamantul a arătat ca aceasta are calitatea de sef Birou Resurse Umane si Salarizare si se face vinovata de reținerea sumei imputate mai înainte de a se fi împlinit termenul de 30 de zile in care trebuia soluționata cererea prealabila formulata de reclamant.
Prin sentința 3254/09.2011 pronunțată de Tribunalul Galați – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea, anulată decizia de imputare numărul 52/28.01.2011 emisă de către PMG și obligați în solidar pârâții PMG, MG și să plătească reclamantului suma de reprezentând suma imputată prin Dispoziția numărul x indexată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public () in cadrul PG, fiindu-i așadar aplicabile dispozițiile Legii 188/1999.
Pe fondul cauzei se retine ca, in fapt, CCF de G din cadrul PG a desfășurat in cursul anului 2010 un control la PMG, control finalizat prin Nota de constatare nr. 119708 din (filele 31 si următoarele).
Prin aceasta s-a stabilit ca pentru stimulentele acordate in luna septembrie 2010 salariaților PG trebuie recuperat 25 % din suma bruta plătita, termenul de realizare fiind 13.12.2010.
Urmare acestei Note de constatare s-a emis dispoziția nr. 552 din 28.01.2011, prin care se imputau reclamantului suma de 295 lei brut.
Referitor la legalitatea acestor dispoziții de imputare, instanța retine ca acestea au fost emise in temeiul art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999. Potrivit art. 85 alin. (1) din aceeași lege, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice in situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plata.
Aceasta prevedere legala nu a fost respectata. Verificând înscrisurile depuse la doar, se constata ca dispoziția atacate a fost emisa cu depășirea evidenta a termenului de 30 de zile prevăzut de lege, data constatării pagubei fiind data întocmirii Notei de constatare nr. 119708 din 25.10.2010.
Aceasta este „data constatării pagubei” la care face referire articolului 85 aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999 si totodată momentul de la care curge termenul de 30 de zile in care trebuie emise dispozițiile de imputare, pârâții neputând stabili alte termene dincolo de prevederile legale.
Cu privire la pârâta se reține că potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile în justiție prevăzute de legea menționată pot fi formulate și personal împotriva funcționarului culpabil, iar potrivit art.76 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care se constată vinovăția funcționarului public, acesta va fi obligat la plata daunelor solidar cu autoritatea sau instituția publică.
Din actele dosarului rezultă că pârâta este Sef Birou Management Resurse Umane Salarizare și că în această calitate, deși aprecia că sumele încasate de reclamant fuseseră încasate de acesta în mod legal(aspect ce rezultă din referatul 6496/21.01.2011 întocmit de pârâtă) și deși cunoștea că reclamantul a formulat acțiune pentru anularea Dispoziției de imputare, totuși a procedat la reținerea sumei respective mai înainte de a fi expirat termenul de soluționare a cererii prealabile.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții PMG, MG și X.
Pârâții PMG și MG au înțeles să reia în motivele de recurs argumentele în ceea ce privește temeinicia măsurii de reținere a sumei de 295 lei prin dispoziția de imputare fără însă a face referire la motivul pentru care instanța de fond a dispus anularea acesteia. Soluția primei instanțe a avut în vedere excepția tardivității emiterii dispoziției de imputare dar pârâții nu au înțeles să arate în niciun fel de ce soluția pronunțată pe excepție este nelegală și netemeinică.
Pârâta X a apreciat că sumele încasate de reclamant au fost stabilite în mod corect, fiind aferente unei perioade anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 118/2010, punct de vedere exprimat în referat și informare făcută conducătorului instituției, PMG.
Totuși, conducerea instituției a apreciat că aceste sume trebuiau diminuate și, prin urmare, s-a procedat la calculul sumei considerată încasată necuvenit ca urmare a dispozițiilor scrise primite (rezoluția PMG din data de 28.12.2010).
Drept urmare, s-a emis dispoziția primarului de imputare a sumelor încasate în plus de către salariați. Reclamanta a trebuit să procedeze la ducerea la îndeplinire a dispoziției de imputare și astfel a reținut domnului Y suma de lei.
Executarea din oficiu a unui act administrativ are la bază prezumția de legalitate.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate fiind executoriu din oficiu și imediat.
în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual, acestea devin executorii după ce au fost aduse la cunoștința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea efectelor dispoziției nr. 552/28.01.2011, instituția recurentă a dus la îndeplinire actul administrativ ce face obiectul litigiului.
Astfel, deși personal s-a considerat că sumele nu trebuie diminuate, conducerea instituției a apreciat corectă Nota de constatare întocmită de Compartimentul Control Financiar de Gestiune și a emis dispozițiile de imputație pe care a trebuit să le ducă la îndeplinire, nefiind el persoana care a decis imputarea sumelor considerate a fi încasate în plus.
Răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Conform structurii organizatorice există o relație de subordonare a sa față de șeful Serviciului Juridic Management Resurse Umane Salarizare și conducătorul instituției.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 C.proc.civ. precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041 C.proc.civ. Curtea apreciază că numai recursul declarat de către pârâta este fondat.
Se reține astfel că, potrivit referatului depus în copie la fila 29 din dosarul de fond, pârâta acționând în virtutea propriilor competențe în calitate de Șef BMRUS că nu se impune diminuarea cu 25% a drepturilor salariale cuvenite reclamantului. în ciuda acestui punct de vedere a fost emisă Dispoziția de imputare numărul 552/2011 de către pârâtul PMG și ulterior acestui moment pârâta a procedat la reținerea sumei de 295 lei la care se referă dispoziția de imputare. Pârâta a acționat în calitate de funcționar însărcinat cu aducerea la îndeplinire a dispoziției și al subordonării ierarhice. Nu exista nici un impediment legal pentru aducerea la îndeplinire a dispoziției de imputare, care, ca act administrativ se bucura de prezumția de legalitate și de caracterul executoriu. Cât timp reclamantul nu a adus la cunoștință angajatorului faptul că printr-o hotărâre judecătorească a fost dispusă suspendarea efectelor dispoziției de imputare, nimic nu justifica omisiunea executării dispoziției de imputare. Prin urmare nu se poate reține în sarcina pârâtei nici un fel de culpă pentru prejudiciul cauzat reclamantul prin lipsa de folosință a sumei de 295 imputată.
Cu privire la recursurile pârâților PMG și MG, dat fiind faptul că nu au adus niciun fel de critică soluției pe excepție pronunțată de prima instanță, Curtea se va limita la aprecierea că în mod corect și temeinic instanța de fond a apreciat că față de data luării la cunoștință a existenței prejudiciului, care este data notei de constatare numărul 119708/25.10.2010, emiterea dispoziției la data de 20.01.2011 este făcută în mod evident cu ignorarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Față de cele mai sus arătate va fi admis recursul pârâtei X și va respinge ca nefondate recursurile declarate de către pârâții PMG și MG împotriva sentinței recurate pe care o va modifica în parte și in rejudecare va respinge ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta X, instanța de fond realizând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 544/2001 și ale Legii nr. 50/1991.
