Nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive pe parcursul judecăţii în primă instanţă cu o altă măsură preventivă, în baza art.139 alin.1 C.pr.pen., pentru faptul că inculpatul a manifestat sinceritate la audierea în instanţă şi are 2 copii minori, în condiţiile în care este judecat pentru faptul că, în stare de recidivă postcondamnatorie, a dat mită unui paznic, pentru a sustrage dintr-un depozit bunuri în valoare de peste 200.000.000 lei.
Prin încheierea de şedinţă din 6.04.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia a ll-a penală a admis cererea formulată de inculpatul B.P. şi a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Tribunalul a reţinut că inculpatul este judecat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi dare de mită, prev.de art.208-209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 C.pen., respectiv art.255 C.pen., ambele în condiţiile recidivei postcondamnatorii, prev.de art.37 lit.a C.pen.
Inculpatul este acuzat de faptul că la data de 17.07.1999, mituind paznicul P.R., a sustras, cu complicitatea acestuia din urmă, bunuri în valoare de peste 200.000.000 lei, din depozitul unei societăţi pe acţiuni.
înlocuirea măsurii arestării preventive s-a făcut în baza art.139 alin.1 C.pr.pen., apreciindu-se că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, întrucât inculpatul B.P., audiat în instanţă, a recunoscut faptele comise şi are 2 copii minori.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând hotărârea pentru faptul că a făcut o greşită aplicare a art.139 alin.1 C.pr.pen.
Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul, a casat în parte încheierea şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive şi de punere în libertate, dispunând prelungirea arestului preventiv al inculpatului cu 30 de zile, de la data de 13.04.2000, până la data de 12.05.2000, inclusiv.
S-a argumentat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv, întrucât se menţine şi în prezent pericolul social ridicat al faptelor săvârşite de inculpat, în stare de recidivă postcondamnatorie, comportarea sinceră a acestuia în cursul judecăţii şi faptul că are 2 copii minori, nejustificând înlocuirea măsurii arestului preventiv, în baza art.139 alin.1 C.pr.pen.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.507/2000) notă: în mod corect instanţa de recurs, după înlăturarea dispoziţiei de înlocuire a arestului preventiv, a dispus şi prelungirea arestului preventiv, pe o durată de 30 de zile, întrucât, în speţă, obiectul de judecată al recursului îl constituie rezolvarea efectivă a stării de libertate a inculpatului, în condiţiile în care, prima instanţă, prin încheierea dată, s-a dezînvestit de rezolvarea acestei problematici. (Judecator Viorel-Adrian Podar)
