Cerere de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor
imobile. Admisibilitatea cererii în condiţiile în care nu se indică
bunurile cerute a se sechestra. Instituirea fără plata cauţiunii când
titlul îl constituie un bilet la ordin.
Art. 591 alin. 1 teza I, art. 593 Cod pr. civilă;
Art. 907, 908 Cod comercial
Din interpretarea disp. art. 593 Cod pr. civilă rezultă că
executorul judecătoresc este cel care identifică bunurile imobile ce
se află în patrimoniul debitorului şi asupra cărora poate fi aplicată
măsura sechestrului asigurător dispusă deja de către instanţă.
În această situaţie, condiţia ca reclamantul-creditor, prin
În această situaţie, condiţia ca reclamantul-creditor, prin
cererea sa de instituire a măsurii sechestrului asigurător, să
identifice bunurile imobile asupra cărora poate fi pus sechestrul,
este excesivă şi împovărătoare pentru acesta.
De asemenea, potrivit art.908 alin.1 din Codul comercial nu se
impune plata unei cauţiuni atunci când cererea de sechestru se va
face în virtutea unei cambii sau altui efect comercial la ordin sau la
purtător, protestat pentru neplată.
(Decizia nr. 788 din 15 iulie 2009)
Prin încheierea nr.48/19 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea –
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte
cererea reclamantei SC O C SA şi a dispus instituirea sechestrului
asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei SC F SRL, până la
concurenţa sumei de 59.337,83 lei. Totodată, a stabilit în sarcina
reclamantei obligaţia de plată a unei cauţiuni în sumă de 11.686 lei, în
termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, sub sancţiunea desfiinţării
de drept a sechestrului.
În motivarea soluţiei, Tribunalul a arătat că reclamanta nu
deţine un titlu executoriu, dar are o creanţă constatată în scris împotriva
pârâtei, potrivit facturilor fiscale şi biletului la ordin depuse la dosar,
creanţă exigibilă, în cuantum de 59.337,83 lei, potrivit biletului la ordin
emis de pârâtă.
Reclamanta a făcut dovada intentării unei acţiuni de
valorificare a creanţei sale, astfel că sunt îndeplinite cerinţele
dispoz.art.591 alin.1 Cod pr.civilă, însă doar asupra bunurilor mobile, nu
şi în privinţa bunurilor imobile, pe care nu le-a identificat prin cererea de
chemare în judecată.
chemare în judecată.
În temeiul art.592 alin.2 Cod pr.civilă rap.la art.908 Cod
comercial, instanţa a stabilit o cauţiune de 11.868 lei în sarcina
reclamantei.
Împotriva încheierii a formulat recurs reclamanta SC O.C. SA
care, invocând dispoziţiile art.299 şi următoarele şi art.3041 Cod pr.civilă,
a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în mod greşit a respins prima instanţă cererea de
instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale pârâtei,
întrucât niciodată reprezentantului reclamantei nu i s-a pus în vedere
precizarea bunurilor imobile. Pe de altă parte, identificarea bunurilor
respective este un aspect ce ţine de aplicarea sechestrului de către
executorul judecătoresc.
Prima instanţă a decis în mod nelegal plata unei cauţiuni de
către reclamantă. Dispoziţiile art.592 alin.2 Cod proc.civ. se completează
cu dispoziţiile art.908 Cod comercial care arată că, atunci când cererea de
sechestru se face în virtutea unei cambii sau altui efect comercial la ordin
sau la purtător, protestat pentru neplată, nu se impune plata unei
cauţiuni.
În final, reclamanta a arătat că cuantumul cauţiunii stabilite de
către prima instanţă depăşeşte maximul procentului de 20% din valoarea
creanţei pentru care s-a dispus instituirea sechestrului, respectiv
59.337,83 lei, stabilit prin art.7231 alin.2 Cod proc.civ.
Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, în
raport de dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod proc.civilă, Curtea a
constatat că recursul este fondat.
Potrivit Deciziei nr. 84/2007, pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite în recursul în interesul legii asupra
interpretării dispoz. art. 907 C.comercial şi art. 591 alin. 1 teza I-a
C.proc.civ., în materie comercială sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi
asupra bunurilor imobile ale debitorului.
Art. 593 Cod proc.civilă reglementează modalitatea de ducere
la îndeplinire de către executorul judecătoresc a măsurii sechestrului
asigurator. În acest sens, alin.3 arată că sechestrul asigurător pus asupra
unui imobil se va înscrie de îndată în cartea funciară. Alin.4 arată că,
împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului, cel
interesat poate formula contestaţie.
Din norma legală sus-arătată rezultă că înscrierea în cartea
funciară a sechestrului asigurator pus asupra unui bun imobil este
atributul executorului judecătoresc, învestit cu aducerea la îndeplinire a
măsurii respective.
Aceasta înseamnă că executorul judecătoresc este cel care
identifică bunurile imobile ce se află în patrimoniul debitorului şi asupra
cărora poate fi aplicată măsura sechestrului asigurător dispusă deja de
către instanţă.
cererea sa de instituire a măsurii sechestrului asigurător, să identifice
bunurile imobile asupra cărora poate fi pus sechestrul, este excesivă şi
împovărătoare pentru acesta.
Prin urmare, de vreme ce a reţinut îndeplinirea condiţiilor
legale pentru instituirea măsurii sechestrului asigurator, instanţa de fond
trebuia să dispună aplicarea măsuri şi asupra bunurilor imobile ale
pârâtei, indiferent că acestea erau sau nu identificate prin cererea de
În ce priveşte aplicarea unei cauţiuni, Curtea constată că
potrivit art.908 alin.1 din Codul comercial nu se impune plata unei
cauţiuni atunci când cererea de sechestru se va face în virtutea unei
cambii sau altui efect comercial la ordin sau la purtător, protestat pentru
neplată.
În speţă, instanţa de fond a instituit măsura sechestrului
asigurător având în vedere biletul la ordin emis de către pârâta debitoare
SC F SRL la data de 16.02.2009 în favoarea reclamantei creditoare SC O
SA pentru suma de 59.337,83 lei, bilet prezentat la plată în termen şi
refuzat – prin menţiune scrisă, expresă – de către BCR D la data de 13
aprilie 2009, din cauza lipsei totale de disponibil bănesc în conturile
emitentului. Refuzul de plată al celui căruia i s-a prezentat biletul la ordin,
respectiv BCR D, poate avea valoarea unui protest în condiţiile art.73 din
Legea nr.58/1934.
În aceste condiţii sunt realizate cerinţele art.908 Cod
comercial sus-arătat, care liberează de obligaţia de plată a unei cauţiuni
cererea de sechestru bazată pe un bilet la ordin.
Pentru cele expuse, fiind de prisos a mai examina motivul de recurs ce
vizează cuantumul cauţiunii, în temeiul art.312 alin.1-3 Cod proc.civilă,
Curtea a admis recursul şi a modificat încheierea în sensul că a înlăturat
obligaţia reclamantei de a plăti cauţiunea şi, respectiv, a instituit sechestru
asigurator şi asupra bunurilor imobile ale pârâtei
