Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor – elemente constitutive.
Tip. Sentinţă penală
Nr./Data: 650 (27.03.2015)
Autor: Judecătoria Arad
Domenii asociate: Infracţiuni.
Dosar nr. 302/108/2014, sentinţa penală nr. 650/27.03.2015, definitivă prin Decizia penală nr.701/A din data de 25.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 6/P/2014 înregistrată la Judecătoria Arad la data de 14.02.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ţ. R. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de articolul 246 Cod Penal 1969, raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.
În cadrul motivării rechizitoriului se arată, în esenţă, că inculpata în calitate de director al Grădiniţei PP … din municipiul Arad, în perioada februarie – 27 iunie 2013, a pretins şi a încasat de la 212 părinţi câte 50 de lei sau în unele cazuri chiar câte 100 lei condiţionând astfel înscrierea copilului în învăţământul de stat. S-a mai arătat faptul că, aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de articolul 246 Cod Penal 1969, raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, în condiţiile în care banii încasaţi nu au fost înregistraţi în contabilitatea unităţii de învăţământ pe care o conducea fiind folosiţi de către inculpată în mod arbitrar, iar nu toţi părinţii care aveau copii la grădiniţa PP…. beneficiau de acelaşi tratament, respectiv unii plăteau iar alţii nu, unor părinţi cu doi copii li s-a pretins suma de 50 de lei, iar altora pentru situaţia identică li s-a pretins suma de 100 lei.
În baza art. 386 Cod Procedură Penală Judecătoria Arad a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969, în infracţiunea prevăzută de art. 246 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod Penal 1969. Instanţa a considerat că se impune înlăturarea din încadrarea juridică a prevederilor art. 132 din legea nr. 78/2000 care se referă la condiţia ca „ funcţionarul public să fi obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”. Niciun mijloc de probă administrat nu a putut dovedi faptul că inculpata ar fi obţinut pentru sine un folos necuvenit, în sensul că şi-ar fi însuşit vreo sumă de bani din cele colectate de la părinţi. Angajaţii audiaţi precum şi cei mai mulţi părinţi audiaţi au declarat că au convingerea că sumele de bani colectate au fost folosite pentru interesul general al unităţii, în sensul de efectuare de diverse investiţii sau reparaţii necesare. S-a apreciat că nu este întemeiată opinia conform căreia sintagma „pentru altul” se poate referi la unitatea de învăţământ, sau la copiii care au beneficiat de aceste investiţii, deoarece nu se poate susţine opinia că inculpata a intenţionat să obţină pentru o unitate de stat un folos necuvenit, sau că folosul necuvenit a fost obţinut pentru copiii ai căror părinţi au plătit aceste sume de bani. Dacă părinţilor li s-au solicitat bani pentru ca să beneficieze de condiţii mai bune chiar copiii lor, nu se poate susţine ideea că s-ar fi obţinut un „folos necuvenit” pentru aceşti copii.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a criticat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, susţinându-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C.p anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p anterior, respectiv abuzul în serviciu, funcţionarul public a obţinut pentru sine sau altul un folos necuvenit, „folosul” fiind sumele de bani pretinse sau obţinute, iar „pentru altul” este oricare altă persoană în folosul căreia s-au cheltuit banii şi anume, în speţă, „altul” fiind grădiniţa (unitatea de învăţământ) şi în subsidiar, copii şi educatorii care fac parte din aceasta.
În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.p din 1969, Curtea de Apel Timişoara a însuşit considerentele Judecătoriei Arad şi a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad ca fiind nefondat.
Astfel, s-a constat că nu s-a făcut dovada faptului că banii strânşi cu ocazia înscrierii/reînscrierii în grădiniţă au fost folosiţi sau se intenţiona să fie folosiţi în interesul personal al inculpatei.
De asemenea, în mod întemeiat prima instanţă a constatat că nu se poate reţine că inculpata a obţinut un folos material necuvenit „pentru altul” în sensul că pentru unitatea de învăţământ – unitate de stat.
A susţine că angajaţii şi grădiniţa au câştigat un folos momentan sau de durată prin simplul fapt că au beneficiat implicit de condiţii mai bune de lucru sau de funcţionare, în opinia instanţei de apel nu se încadrează în ceea ce a înţeles legiuitorul prin sintagma de folos necuvenit pentru altul. De altfel, cea mai mare parte a părinţilor a perceput nu doar că suma de bani se plătea obligatoriu, ci şi că era folosită în interesul copiilor din grădiniţă.
