Prin încheierea nr.18 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, în temeiul art. 149 1 alin. 9 Cod Procedură Penală s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede faţă de inculpaţii E.N.A. şi M.C.N., pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 alin. 1 lit. a Cod penal, şi C.I.M. pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a şi art. 75 alin.1 lit. a Cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că, în noaptea de 14/15.09.2013, ora 3.00, în timp ce se aflau în barul X.X., împreună cu mai mulţi tineri, în local fiind în jur de 15-20 de persoane, a venit şi L.A.I.,însoţit de prietena sa.
Din procesul-verbal întocmit de către organele de cercetare penală, cu prilejul vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a rezultat că după o discuţie avută de L.A.I. cu un tânăr din local, context în care trânteşte o sticlă de pe masa la care acesta se afla, în momentul în care se apleacă să ridice sticla este lovit cu pumnul în faţă de către inculpatul E.A.G., iar din lateral tot cu pumnul în faţă şi de către inculpatul C.M.. În acelaşi context, i-a aplicat o lovitură cu o sticlă în cap şi inculpatul M.C.N. lovitură care a determinat spargerea sticlei, mai mulţi tineri aflaţi în local intervenind pentru a-l salva pe L.A.I.
A apreciat instanţa de fond că, din probele administrate, nu s-a făcut dovada că acest conflict a fost de natură să tulbure liniştea persoanelor care locuiesc în apartamentele aflate în blocul la parterul căruia funcţiona localul, nu s-a făcut dovada continuării conflictului şi în afara localului, cum rezultă din raportul întocmit de către reprezentanţii Serviciului de patrulare din cadrul Poliţiei Mun. Roşiorii de Vede.
S-a reţinut că inculpatul C.I.M. avea o sticlă cu apă din care îi turna, pentru a-şi spăla sângele din zona capului, numitului L.A.I.
Din declaraţia martorei T.E. s-a reţinut că mai multe persoane au apelat la Serviciul de ambulanţă, având în vedere plaga sângerândă creată prietenului acesteia, L.A.I, ce a fost dus la spital de către echipajul de poliţie, unde, după ajutorul acordat, a refuzat internarea.
Atât din declaraţia acestei martore cât şi a inculpaţilor s-a reţinut că L.A.I. s-a întâlnit a doua zi cu inculpaţii M.C.N şi E.N.A. de la care a primit suma de 1000 lei, recunoscându-şi şi acesta vina şi precizându-le că nu mai are nici o pretenţie.
Faţă de reţinerea din referatul privind propunerea de luare a măsurii arestării preventive, în sensul că inculpatul C.I.M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, cerând barmanului localului ştergerea imaginilor de pe camerele de supraveghere din bar, din declaraţia martorului E.G., a rezultat că acesta, în calitate de barman aflat în serviciu în noaptea de 14/15 septembrie 2013, a avut o întâlnire în zilele următoare cu inculpatul C.I.M. context în care l-a întrebat dacă a fost surprins de camerele de supraveghere şi dacă are acces la unitatea de stocare a imaginilor, nefăcându-se dovada că a intervenit în vreun fel, pentru ca acesta să şteargă imaginile.
Prin referatul vizând propunerea de luare a măsurii arestării preventive a fost motivată luarea acestei măsuri în baza art. 148 lit. b, e şi f Cod procedură penală, cu motivarea că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Faţă de data când se impută săvârşirea faptelor – 14/15 septembrie 2013, instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada că cei trei ar fi reprezentat un pericol pentru ordinea publică, mai mult, infracţiunea imputată ce include săvârşirea de acte în public, care ar aduce atingere bunelor moravuri sau produc scandal public ori tulbură liniştea publică, prin situaţia de fapt reţinută din probele administrate nu rezultă că s-a concretizat, în vreun fel, că ar fi generat tulburarea liniştii publice, conflictul desfăşurându-se numai în local, în afara localului singura care a ţipat, determinată de starea numitului L.A.I., fiind prietena acestuia.
Având în vedere disp. art. 148 alin.1 lit. b , e şi f Cod procedură penală, pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede şi-a întemeiat propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor, instanţa a reţinut, din probele administrate, privind atitudinea acestora vizând contactarea, în ziua ulterioară consumării conflictului, a numitului L.A.I., că nu a fost făcută cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului, ci ca urmare a îngrijorării faţă de starea de sănătate a acestuia, regretul inculpaţilor privind leziunea traumatică produsă acestuia rezultând şi din gestul acestora de a-l despăgubi. Prin discuţia purtată cu barmanul localului privind stocarea imaginilor pe camerele de supraveghere, nu s-a putut concluziona că s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului, nefăcându-se dovada că s-a exercitat vreo presiune care să conducă la alterarea sau ştergerea acelor imagini.
Instanţa a mai avut în vedere şi situaţia socială a inculpaţilor, aceea de persoane încadrate în muncă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Jecius contra Lituaniei că, pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana faţă de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice şi reale ci trebuie să fie şi în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârşit acea infracţiune. (în acest sens si cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, par. 31-32).
Simpla comitere a unei infracţiuni nu constituie, prin ea însăşi, un temei suficient pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Previziunea asupra atitudinii viitoare a acestora trebuie raportată, în mod obligatoriu, întotdeauna, unor criterii obiective din care să reiasă, în mod cert, că reprezintă pericol concret pentru ordinea publică, în caz contrar, conducând la concluzia că orice persoană suspectă de comiterea unei fapte infracţionale este considerată că prezintă pericol să săvârşească din nou asemenea fapte, impunându-se privarea de libertate.
Pe considerentele în fapt şi în drept expuse, în temeiul art.1491 alin.9 Cod procedură penală, instanţa de fond a respins propunerea de arestare preventivă.
Recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede a fost respins de tribunal.
Astfel, potrivit art.148 lit.f Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi dispusă când inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Art.148 lit.b Cod procedură penală, prevede, la rândul său că, arestarea preventivă poate fi dispusă când există date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Lit.e a aceluiaşi articol sus menţionat prevede că arestarea inculpatului poate fi dispusă atunci când există date că acesta a încercat să exercite presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta.
Constată tribunalul că, din probatoriile administrate în cauză, nu există date care să conducă la concluzia că inculpaţii se află în vreuna din situaţiile prevăzute de art.148 lit.b şi e Cod procedură penală.
De asemenea, constată tribunalul că în cauză sunt indicii, în sensul dispoziţiilor art.681 Cod procedură penală, că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită prima condiţie prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Cu referire la cea de-a doua condiţie prevăzută de legiuitor în cuprinsul art.148 lit.f Cod procedură penală, aceea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, tribunalul apreciază că nu este îndeplinită în cauza de faţă. Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat atât în raport de gravitatea faptei, de urmările acesteia, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor. Se observă din actele şi lucrările dosarului că inculpaţii, în timp ce se aflau la o masă dintr-un bar din mun. Roşiorii de Vede au avut o altercaţie cu partea vătămată, însă conflictul nu a stârnit indignarea celor din jur, din vizionarea CD-ului depus la dosar rezultând că, ceilalţi consumatori păreau că nu realizează că acolo se desfăşoară un conflict. Persoanele care au apelat la serviciul 112 au făcut acest lucru doar pentru a ajuta partea vătămată, care au văzut că prezenta urme de sânge şi au considerat că trebuie transportată la spital.
Dincolo de aspectul că aceste situaţii trebuie stopate prin intervenţia promptă a organelor abilitate, arestarea preventivă nu poate fi dispusă având în vedere doar previziunea asupra unor atitudini viitoare a inculpaţilor, în acelaşi sens.
Considerându-se de către tribunal că în cauză nu există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaţilor şi că, cercetarea poate fi realizată în stare de libertate, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul a fost respins ca nefondat
