Întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, nu poate fi dispusă măsura arestării deoarece, conform art. 136 al. 6 C.pr.pen., măsura arestării nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.
Ţinând cont că în prezent inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni mult mai gravă decât cea de lovire, respectiv de tentativă de omor, în mod evident că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere iniţial la luarea măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Incheiere din 23.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin încheierea de şedinţă din 18.09.2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 6705/121/2013 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi, în baza art. 149 ind. 1 al. 10 şi 11 C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U.D., cercetat pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi a liniştii publice, port, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa şi integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, respectiv tentativă la omor calificat, infracţiuni prevăzute de disp. art. 321 al. 1 C.p., art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, respectiv art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1 C.p., art. 175 al. 1 lit. i C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
În motivarea încheierii s-a arătat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a înaintat instanţei dosarul de urmărire penală însoţit de referatul cu propunere de luare a măsurii de arest preventiv faţă de inculpatul U.D. pentru săvârşirea, în concurs real a infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi a liniştii publice (art.321 al.1 C.p.), port, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului (art.2 al.1 pct.1 din Legea 61/1991), respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat (art.20 C.p. raportat la art.174 al.1-art.175 al.1 lit.i C.p.), toate cu referire la art.33 lit.a C.p.
Ca temei al sesizării s-a invocat faptul că inculpatul mai sus menţionat a săvârşit două infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere modalitatea de comitere a infracţiunilor.
S-a reţinut în fapt că la B.E.J. P.Ş. a fost deschisă o procedură de executare silită îndreptată împotriva S.C. D. & I. S.R.L., administrată de către inculpatul U.D., procedură deschisă de către creditoarea VB L.R. IFN S.A.
În cadrul acestei proceduri, la data de 19.08.2013, în jurul orelor 1030, inculpatul s-a prezentat la sediul B.E.J. unde a discutat cu executorul judecătoresc P.Ş., în biroul respectiv fiind prezentă şi partea vătămată C.C.G., reprezentant al S.C. M.S. S.R.L. Menţionăm că partea vătămată era în relaţii de colaborare cu societatea creditoare, acesta fiind motivul pentru care participa la procedura de executare silită.
La acel moment în birou se mai aflau martorii P.V., R.C.O. şi numitul D.D.
În cadrul discuţiilor care s-au purtat pe un ton normal, chiar amical, inculpatul s-a interesat de plata sumei de bani datorată. În urma discuţiilor, inculpatul a părăsit sediul executorului judecătoresc şi s-a întors după un interval de circa 15 minute, reluând discuţia, de această tonul discuţiei fiind mai „aprins”, conform declaraţiei părţii vătămate. De această dată inculpatul s-a interesat inclusiv de condiţiile în care ar fi putut să nu plătească acea sumă de bani.
Din nou inculpatul a părăsit sediul biroului şi a revenit după circa 15-20 de minute, de această dată fiind înarmat cu un cuţit, pe care conform declaraţiei sale, l-a luat din autoturismul său. Fără alte discuţii, inculpatul a aplicat părţii vătămate C.C.G. o lovitură în zona umărului drept, în urma căreia partea vătămată a căzut de pe scaunul pe care se afla. În urma acestui fapt, martorul P.V. a împins cu piciorul biroul la care se afla, în direcţia inculpatului, sărind pur şi simplu tăblia biroului.
Apoi inculpatul s-a îndreptat spre martorul R.C.O. şi spre executorul judecătoresc P.Ş., cu intenţia de a-l lovi pe acesta din urmă.
În continuare, martorul P.V. a luat un scaun cu care l-a împins spre ieşire pe inculpat, determinându-l să plece. Concomitent, partea vătămată a luat la rândul ei un scaun pe care l-a aruncat în direcţia inculpatului, în felul acesta spărgându-se geamul de la uşa de acces.
În urma acestor manevre, inculpatul a părăsit în fugă biroul, având asupra sa cuţitul, pe care ulterior l-a abandonat între blocurile din zonă. În aceeaşi zi, inculpatul U.D. s-a predat lucrătorilor de poliţie din cadrul I.P.J. G.
Partea vătămată C.C.G. a fost apoi internată la Spitalul Judeţean G şi supusă ulterior unei intervenţii chirurgicale.
În urma examinării medico-legale s-a stabilit că partea vătămată C.C.G. a prezentat o plagă înţepat-tăiată umăr drept anterior, cu secţiune parţială tendon muşchi mare pectoral drept, penetrantă în torace, cu hemotorax drept, ce a pus în primejdie viaţa acesteia.
Evaluând temeiurile care stau la baza propunerii de arestare preventivă în prezenta cauză instanţa a apreciat ca fiind întrunite condiţiile generale prevăzute de disp. art. 143 C.p.p. corelativ cu art. 148 lit.f C.p.p.
S-a reţinut că materialul probator administrat cauzei până la acest moment al urmăririi penale relevă probe/indicii temeinice în sensul săvârşirii faptelor penale în discuţie, avându-se în vedere plângerea şi declaraţiile părţii vătămate C.C.G. coroborate cu menţiunile raportului de constatare medico-legală nr.466/A1-D/19.08.2013 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, procesul verbal de ridicare a cuţitului-corp delict, declaraţiile martorilor direcţi P.Ş. şi R.C.O., ale martorilor P.M., P.L., C.I., O.A. şi G.A.A. – toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpatului de asumare a situaţiei faptice reţinute în sarcina sa.
Totodată pentru două dintre infracţiunile obiect al sesizării (tentativa la omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi a liniştii publice) legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar acţiunea penală a fost pusă în mişcare în privinţa inculpatului U.D. la data de 9.09.2013.
S-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică este prefigurat, în opinia instanţei, atât de natura şi gravitatea deosebită a faptelor, fapte tinzând să lezeze cea mai importantă valoare socială dar şi de consecinţele acestora, de impactul negativ în rândul colectivităţii pe care-l produc astfel de manifestări.
S-a mai avut în vedere proliferarea fără precedent pe care au cunoscut-o în ultimul timp acest gen de infracţiuni, iar în acest context, manifestarea de clemenţă din partea instanţei de judecată ar echivala cu întreţinerea climatului infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în astfel de practici deosebit de periculoase;
S-a menţionat că împrejurările relative comportamentului procesual al inculpatului ori elementele care circumstanţiază persoana acestuia nu pot fi avute în vedere la acest moment procesual, gravitatea activităţii infracţionale şi reacţia comunităţii la săvârşirea acesteia putând suscita o tulburare socială de natură a justifica o detenţie provizorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul U.D. arătând că, la momentul la care s-a făcut propunerea de arestare preventivă, era încă în vigoare măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice arestarea, cu excepţia schimbării încadrării juridice, care nu poate să determine luarea măsurii arestării preventive. A mai arătat că a recunoscut şi regretat fapta comisă, că nu a zădărnicit urmărirea penală, că nu are antecedente penale, că are în întreţinere 2 minori, solicitând respingerea propunerii de arestare.
Recursul declarat de inculpatul U.D. a fost apreciat ca fiind fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.3856 al.3 C.pr.pen., Curtea a constatat că hotărârea primei instanţe este nelegală cu privire la reţinerea ca temei al arestării, în dispozitivul încheierii şi în cuprinsul mandatului de arestare, şi a infracţiunii de port, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa şi integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, republicată.
Întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune, este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, nu poate fi dispusă măsura arestării deoarece, conform art.136 al.6 C.pr.pen., măsura arestării nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.
Cu privire la celelalte două infracţiuni, de tulburare a liniştii publice şi tentativă de omor, pentru care este cercetat inculpatul, în mod corect a constatat instanţa de fond că în cauză existenţă probe şi indicii temeinice, respectiv: declaraţiile părţii vătămate C.C.G., raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice aferente, procesul verbal de ridicare a cuţitului-corp delict, declaraţiile martorilor P.Ş., R.C.O., P.M., P.L., C.I., O.A. şi G.A.A., declaraţiile inculpatului, din care rezultă presupunerea că la data de 19.08.2013 inculpatul U.D. a pătruns înarmat cu un cuţit în sediul Biroului executorului judecătoresc P.Ş. unde s-a manifestat violent şi a aplicat părţii vătămate C.C.G. o lovitură în zona umărului drept, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
În drept, faptele pe care se presupune că le-ar fi comis inculpatul constituie infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi a liniştii publice, prev. de art.321 al.1 C.p., şi tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art.20 C.p. raportat la art.174 al.1-art.175 al.1 lit.i C.p., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Ţinând cont de modul şi împrejurările concrete de comitere a acestor fapte, gradul ridicat de pericol social al acestora, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunităţii dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte cu un grad ridicat de pericol social ar fi în libertate, Curtea a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel îndeplinită şi condiţia prevăzută de teza II a art.148 lit.f C.pr.pen..
Susţinerea inculpatului cum că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice arestarea nu au putut fi primite întrucât, iniţial, acesta a fost cercetat pentru comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi a liniştii publice, prev. de art.321 al.1 C.p., de port, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa şi integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, republicată, şi de lovire, prev. de art.180 al.2 C.p., moment în care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ulterior, după primirea raportului de constatare medico-legală, care a constatat că leziunile cauzate părţii vătămate au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, ţinând cont şi de împrejurările în care s-au comis faptele, zona vitală lezată (zona toracică) şi obiectul folosit, apt de a produce moartea (cuţit), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de lovire, prev. de art.180 al.2 C.p. în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art.20 C.p. raportat la art.174 al.1-art.175 al.1 lit.i C.p..
Având în vedere că în prezent inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni mult mai gravă decât cea de lovire, respectiv de tentativă de omor, în mod evident că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere iniţial la luarea măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, iar o altă măsură preventivă, cu toate restricţiile dintre cele prevăzute de art.145 sau 1451 Cod procedură penală, nu ar corespunde pericolului concret pentru ordinea publică.
Circumstanţele personale ale inculpatului nu vin să înlăture pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă acesta dacă ar fi lăsat în libertate, aceste aspecte neputând fi privite disociat faţă de împrejurările în care s-au comis faptele şi gravitatea acestora.
Curtea europeană a drepturilor omului (în Cauza Letellier c. Franţei) a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracţiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societăţii o reacţie de nesiguranţă, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puţin pentru o perioadă de timp.
Faţă de cele arătate, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., s-a admis recursul declarat de inculpatul U.D. şi s-a casat în parte încheierea recurată.
În rejudecare s-au înlăturat din încheierea recurată precum şi din mandatul de arestare preventivă nr. …/U/18.09.2013 dispoziţiile referitoare la infracţiunea de port, fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa şi integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
