Concediere pentru abatere disciplinara. Nedovedirea culpei salariatului, prezumarea acesteia prin simpla identitate de loc al muncii cu cel al savarsirii sustragerii produselor ca abatere disciplinare, atrage nulitatea absoluta a concedierii.
Prin sentinta civila nr 340 din 20.06.2005, Tribunalul Ialomita a admis cererile formulate de reclamantii PF, VJ, ZD, in contradictoriu cu parata SC A SA, s-a dispus anularea deciziilor de concediere a reclamantilor, reintegrarea acestora in postul detinut anterior, cu plata drepturilor salariale de la data concedierii si pana la reintegrare.
Pentru a se pronunt astfel, instanta a retinut ca deciziile de concediere au fost emise prezumandu-se participarea reclamantilor la furtul de produse din carne produs in unitate, prin simplul fapt ca acestia lucrau la mesele unde se prelucrau sortimentele sustrase, iar cantitatea era insemnata.
S-a retinut ca parata nu aprobat implicarea reclamantilor in furtul produselor de carne, aceasta formuland plangere penala privind pe alti doi salariati, presupusi a fi savarsit furtul.
Fata de faptul ca nu a fost probata culpa reclamantilor, si avand in vedere ca sarcina probei apartine angajatorului conform art 287 din Codul Muncii, s-a dispus anularea concedierii, intrucat nu au fost indeplinite conditiile prevazute de art 263 din Codul Muncii.
Impotriva acestei sentinte a fost declarat recurs de catre parata.
Aceasta a criticat sentinta pronuntata, pe motiv ca sustragerea p[roduselor nu s-ar fi putut face fara stirea reclamantilor, fapta fiind recunoscuta in declaratia unuia dintre reclamanti. Martorii audiati in cauza nu pot prezenta credibilitate, intrucat si ele sunt suspectate ca ar fi sustras carne pe parcursul activitatii lor.
Recursul este nefondat.
Astfel, s-a decis ca simplele sustineri ale unitatii cum ca fapta nu s-ar fi putut produce fara stira reclamantilor sunt nejustificate, atata timp cat din cercetarea disciplinara nu a rezultat implicarea acestora.
Din declaratiile depuse la dosar rezulta ca nici un reclamant nu a recunoscut fapta, iar martorei UE audiata in cauza i s-a desfacut contractul de munca pentru o alta fapta, desi lucrase in acelasi schimb cu reclamantii.
Culpa salariatului trebuie dovedita iar nu prezumata pentru a putea fi indeplinite conditile angajarii raspudnerii disciplinare a acestuia, conform art 263 din Codul Muncii.
Fata de faptul ca nici in cursul cercetarii disciplinare, nici in cursul cercetarii judecatoresti nu a fost dovedita implicarea reclamantilor in sustragerea produselor de carne, si pe cale de consecinta culpa ca si conditie a existentei si angajarii raspunderii disciplinare, instanta de recurs a decis respingerea recursului formulat in cauza ca nefondat, si mentinerea hotararii de fond ca legala si temeinica.
