Dosar nr. 1003/338/2011- stabilire program vizitare minor –
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BUHUŞI
.
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 905/2011
Şedinţa publică de la 23 Noiembrie 2011
Prin adresa nr. 1003/338/5.07.2011 a Judecătoriei Zărneşti, înregistrată la Judecătoria Buhuşi sub nr. 1003/338/07.07.2011, s-a înaintat instanţei ca urmare a declinării de competenţă, cererea formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta P.E., pentru stabilirea unui program de vizitare a minorei P. A. D., cu luarea acesteia la domiciliul reclamantului, în perioada vacanţelor.
Cererea a fost legal timbrată, cu 0,3 lei timbru judiciar şi 6 lei taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, după promovarea acţiunii de divorţ, respectiv în cursul lunii octombrie 2010, pârâta a părăsit domiciliul conjugal, luând şi minora P. A. D., cu care s-a stabilit temporar, la domiciliul surorii sale. Reclamantul a sperat că poate avea o înţelegere verbală cu pârâta privitoare la păstrarea legăturilor fireşti cu minora, însă după pronunţarea divorţului la termenul de judecată din 25.02.2011, aceasta i-a spus că minora nu vrea să mai vorbească cu el la telefon, deşi anterior nu a existat o astfel de atitudine.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La dosar a fost depusă de reclamant copia certificatului de naştere al minorei.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, arătând pe fond, că după divorţ a fost nevoită să părăsească domiciliul împreună cu minora, din cauza atitudinii agresive a reclamantului care, pe fondul certurilor pe care le provoca invocând permanent lipsa banilor, a lovit-o pe pârâtă de faţă cu minora. Mai arată pârâta că reclamantul, deşi a cunoscut din luna octombrie 2010 locul unde se aflau, nu a venit niciodată să o caute pe minoră şi nu i-a trimis nici hainele, jucăriile sau alte lucruri care au rămas în domiciliu iar pe tot timpul divorţului reclamantul nu s-a preocupat de minoră, doar după pronunţarea sentinţei de divorţ i-a trimis acesteia pensia de întreţinere. Din cauza comportamentului agresiv, limbajul neadecvat în prezenţa minorei, aceasta a fost şi este traumatizată şi înfricoşată în prezenţa reclamantului.
Pârâta a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: caracterizare şcolară privind minora, certificate medico-legale nr.20/E/03.01.2008, nr. 1809/E/05.06.2007, nr. 3062/E/20.10.2010, reclamaţie formulată de către pârâtă şi înregistrată sub nr. 16/0304.2011 la Poliţia oraşului Râşnov, sentinţa civilă nr. 362/18.02.2011 pronunţată în dosarul nr. 2612/338/2010 al Judecătoriei Zărneşti având ca obiect divorţ.
În dovedire şi respectiv în apărare, părţile au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori, probe ce au fost încuviinţate de instanţă.
Ulterior însă, reclamantul nu a depus la dosar în termenul procedural lista cu martorii propuşi, motiv pentru care a fost decăzut de instanţă din dreptul de a administra această probă şi nu a depus nici interogatoriul solicitat a-i fi luat pârâtei, motiv pentru care nici această probă nu a putut fi administrată. De asemenea, pârâta a renunţat la audierea martorului propus.
În cauză s-au efectuat anchete sociale la domiciliile părţilor şi a fost audiată minora, în vârstă de 10 ani.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Părţile au fost căsătorite, din căsătoria lor rezultând minora P. A. D., născută la data de 4.05.2001.
Prin s. c. nr. 362/18.02.2011 a Judecătoriei Buhuşi a fost desfăcută căsătoria părţilor, minora fiind încredinţată mamei spre creştere şi educare. Ulterior, reclamanta împreună cu minora, au plecat din domiciliul comun, stabilindu-se la domiciliul surorii pârâtei.
Aşa cum rezultă din anchetele sociale, ambii părinţi au condiţiile locative necesare creşterii şi dezvoltării minorei.
Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din susţinerile părţilor, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar şi cu anchetele sociale efectuate în cauză.
Potrivit art. 503 C. civ., părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, iar potrivit art. 397 C. civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, ceea ce implică şi dreptul părinţilor de a păstra legături personale cu copilul.
Pentru a lua însă o măsură referitoare la copil, instanţa trebuie să coroboreze dispoziţiile sus-menţionate cu principiul consacrat în art. 263 C. civ., al interesului superior al minorilor.
În speţa de faţă, audiind minora A. D., instanţa a constatat că aceasta are sentimente de teamă profundă faţă de tatăl ei şi că este traumatizată de comportamentul acestuia faţă de ea şi faţă de mama ei. Aceasta în condiţiile în care minora a dat dovadă în timpul discuţiilor, de o maturitate în gândire remarcabilă pentru vârsta ei şi nu a respins în totalitate ideea de a se întâlni cândva cu tatăl ei, ci a dorit doar să fie lăsată să o facă atunci când se va simţi pregătită.
De altfel, învăţătoarea fetiţei a confirmat prin caracterizarea aflată la fila 9 dosar, că atunci când aceasta s-a transferat de la şcoala din Râşnov la cea din Buhuşi, a observat că minora suferea, era speriată şi traumatizată, plângând la cea mai mică observaţie şi inhibându-se la cea mai simplă solicitare. A mai arătat învăţătoarea că după un timp, minora şi-a recăpătat liniştea şi siguranţa şi că în prezent este un copil senin, vesel şi activ.
Pentru aceste motive, instanţa apreciază că pentru moment, minora nu este pregătită psihic să-şi viziteze tatăl şi că luarea ei de către reclamant la domiciliul său, i-ar pune în pericol dezvoltarea psihică normală.
În consecinţă, în temeiul art. 263 al. 1 C. civ., instanţa va respinge cererea formulată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
1
