Potrivit art. 48 lit. a) din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil de a judeca dacă în cauza respectivă a emis mandatul de arestare preventivă.
Prin “judecată” se înţelege nu numai soluţionarea fondului, a acţiunii penale, ci a oricăror aspecte, cereri, incidente ivite în cursul judecăţii.
Prin urmare, judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă nu poate ca în cursul judecăţii în fond să efectueze cercetarea judecătorească sau să se pronunţe pe aspecte legate de starea de arest, existând o situaţie de incompatibilitate ce are ca efect imposibilitatea participării sale la judecată.
(Decizia nr. 1502 din 10 august 2004 – Secţia a Il-a penală)
Prin încheierea de şedinţă din 30.07.2004 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor T.A. şi C.E.C., în baza art. 3002 raportat la art. 160b din Codul de procedură penală.
S-a acordat termen de judecată la 24.09.2004.
S-a reţinut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata T.A., fără a preciza motivele.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 48 lit. a) din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil de a judeca dacă în cauza respectivă a emis mandatul de arestare preventivă.
Raţiunea reglementării cazului de incompatibilitate sus-menţionat este aceea că faţă de judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă există îndoiala legitimă cu privire la imparţialitatea sa la judecarea cauzei, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Cauzele Hauschildt împotriva Danemarcei şi Piersck împotriva Belgiei).
Prin “judecată” se înţelege nu numai soluţionarea fondului, a acţiunii penale, ci a oricăror aspecte, cereri sau incidente ivite în cursul judecăţii.
Prin urmare, având în vedere faptul că ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă nu poate ca în cursul judecăţii în fond să efectueze cercetarea judecătorească sau să se pronunţe pe aspecte legate de starea de arest.
Din cuprinsul încheierii atacate se constată că judecătorul a menţinut starea de arest a ambilor inculpaţi pentru care emisese mandate de arestare preventivă şi a dispus măsuri pentru judecata în fond a cauzei (stabilirea termenului de judecată, citarea părţilor şi martorilor).
Incompatibilitatea judecătorului, ce generează imposibilitatea participării sale la judecată, atrage o încălcare a dispoziţiilor privitoare la compunerea completului de judecată, sancţionată cu nulitatea absolută, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
în consecinţă, recursul a fost admis, extinzându-se efectele şi cu privire la inculpatul C.E.C., care nu a declarat recurs, încheierea a fost casată în totalitate, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
