Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri)

Infracţiuni (infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri).

Fapta inculpatului care, în timp ce studia, în calitate de avocat, un dosar civil în incinta arhivei unei instanţe judecătoreşti, a sustras din acest dosar originalul a doua  contracte de asistenţă juridică încheiate între inculpat, în calitate de avocat, şi partea civilă, în calitate de client, înscrisuri care se aflau la filele 381 şi 382 din dosar – întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi din punct de vedere subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Sentinta Nr.  44 /F din 12.03.2015, Dosar nr. 436/2/2014)

Prin plângerea penală înregistrată în data de 13.10.2009 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. de dosar 1825/P/2009 (aflată la filele 5-8 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), partea vătămată D.D. a solicitat începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a făptuitorului D.P.I., avocat în Baroul Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, înşelăciune în convenţie şi şantaj, prevăzute de art. 288, 291, 215 alin. 1 şi 3 şi art. 194 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, precum şi a infracţiunilor de evaziune fiscală şi bancrută frauduloasă.

În motivarea în fapt a plângerii, partea vătămată a precizat, în esenţă, că a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor T.P. şi T.I., fiind format dosarul civil nr. 4737/1997, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, având ca obiect revendicarea de la pârâţi a unui teren în suprafaţă de 760 m.p. situat în Bucureşti, str. P. C. nr. 21, sector 6. L-a angajat, în calitate de apărător, pe avocatul D.P.I. care, contrar obligaţiilor ce derivă din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat, a refuzat să îi elibereze contracte de asistenţă juridică şi a încasat sume importante de bani în contul onorariului, fără a-i elibera chitanţe justificative şi facturi fiscale.

După soluţionarea procesului de revendicare, făptuitorul l-a convocat pe partea vătămată la sediul cabinetului său de avocat, unde i-a solicitat să semneze o convenţie redactată de el, având ca obiect valorificarea terenului revendicat şi împărţirea sumei obţinute din vânzare, convenţie pe care partea vătămată a semnat-o sub presiune, fiind ameninţat de făptuitor în sensul că vor pierde alt proces care avea ca obiect evacuarea unui terţ de pe terenul câştigat şi plata lipsei de folosinţă. Aşa fiind, în urma manoperelor frauduloase exercitate de făptuitor, în data de 30.03.2002, partea vătămată a semnat aşa-zisa convenţie în care făptuitorul a inserat şi suma de 20.000.000 Rol reprezentând pretinse cheltuieli efectuate.

Continuând seria manoperelor frauduloase, în încercarea de a acoperi faptul că a încasat importante sume de bani pentru care nu a eliberat chitanţe şi pentru care nu a plătit impozit, ulterior, în datele de 28.05.2003 şi 30.09.2003 făptuitorul a întocmit două contracte de asistenţă juridică pe care le-a semnat, cu precizarea că la data la care i le-a prezentat părţii vătămate, avocatul  completase doar petitul acestora, nu şi conţinutul lor, asigurând-o pe partea vătămată că acestea au ca obiect activitatea pe care a desfăşurat-o până în momentul respectiv şi urmau a fi folosite la emiterea chitanţelor justificative pentru sumele de bani pe care partea vătămată i le-a plătit în decursul anilor.

Procedând în acest fel, făptuitorul a denaturat conţinutul contractelor de asistenţă juridică prin alterarea lor, fapt ce a produs consecinţe juridice, deoarece înscrisurile au fost folosite la executorul judecătoresc când făptuitorul a cerut punerea lor în executare silită.

Toată pretinsa activitate infracţională descrisă mai sus a culminat cu executarea silită a părţii vătămate de către făptuitor în dosarul nr. 317/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti “A. şi C.”, prin înfiinţarea popririi pe pensie, urmărindu-se şi executarea sa imobiliară.

Partea vătămată a mai precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 93.850,80 de lei reprezentând daune morale, în urma suferinţelor pricinuite sănătăţii sale din cauza manoperelor ilicite ale făptuitorului, manopere care au culminat cu înfiinţarea popririi pe pensia sa.

În drept, partea civilă a invocat prevederile art. 221 şi art. 222 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.

În dovedirea plângerii, partea civilă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu depoziţiile martorilor care cunosc în mod direct împrejurările la care a făcut referire în plângere.

În data de 16.02.2010, partea civilă D.D. a formulat o completare la plângerea penală iniţială înregistrată sub nr. 1825/P/2009 împotriva făptuitorului D.P.I. (aflată la filele 137-141 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), cu privire la fapte noi, respectiv infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, referitoare la sustragerea înscrisurilor aflate la filele 381-382 din dosarul civil nr. 4638/2003 care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea în fapt a completării plângerii penale iniţiale, partea civilă a precizat că dosarul nr. 4638/2003 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 5207/19.08.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, după 2 ani de la data semnării convenţiei din data de 30.03.2002. Deşi convenţia se referea la dosarul civil nr. 4737/1997 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7228/25.06.1998, totuşi, convenţia a fost inserată prin completarea în fals a contractelor de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 care priveau o altă cauză, respectiv cea din dosarul civil nr. 4638/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, dosar la care a fost conexat dosarul civil nr. 8705/2003. Prin acest artificiu, făptuitorul a încercat să reintre în termenul general de prescripţie de 3 ani, lucru posibil cu complicitatea executorilor judecătoreşti din cadrul B.E.J. “A. şi C.” care au aplicat pe o fotocopie, în care nu iese în evidenţă falsul, menţiunea “conform cu originalul”, deşi nu erau în posesia originalelor, acestea fiind depuse la filele 381-382 din dosarul civil nr. 4638/2003. Prin urmare, partea civilă a precizat că formulează plângere penală şi împotriva executorilor judecătoreşti.

Referitor la cele două contracte de asistenţă juridică, partea civilă a mai menţionat că în concluziile scrise formulate de făptuitor în dosarul civil nr. 4638/2003 (la care s-a conexat dosarul civil nr. 8705/2003), acesta a precizat cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse la suma de 27.127.790 Rol, cu titlu de taxe de timbre, onorariu de expertiză şi onorarii de avocat, altele decât cele de 500.000.000 Rol adăugate în fals. În raport de actele justificative depuse la dosar, prin sentinţa civilă pronunţată, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a acordat doar suma de 8.743.852 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În pofida acestor acte, făptuitorul a procedat la falsificarea celor două contracte de asistenţă juridică pe care partea civilă le-a semnat în alb, denaturând realitatea prin alterarea conţinutului, în sensul că a şters cu pastă corectoare atât onorariul stabilit iniţial, cât şi cuantumul cheltuielilor de judecată, trecând suma de 300.000.000 Rol şi câte 100.000.000 Rol cheltuieli de judecată în ambele dosare. Mai mult decât atât, făptuitorul a inserat în cele două contracte de asistenţă juridică şi menţiunea datei până la care aceste sume vor fi plătite, respectiv 31.12.2006, cu scopul vădit de a se afla în termenul general de prescripţie.

Consecinţa juridică a acestui lanţ de infracţiuni săvârşite de avocat, beneficiind de complicitatea celor doi executori judecătoreşti, a fost declanşarea punerii în executare silită a acestor înscrisuri falsificate, împrejurare care o prejudiciază grav pe partea civilă, având în vedere că i s-a înfiinţat poprire pe pensie şi s-a declanşat executarea silită asupra casei în care locuieşte.

În data de 13.01.2010, partea civilă a solicitat, prin cerere scrisă, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, luarea de măsuri de asigurare a celor două contracte de asistenţă juridică, prin desprinderea lor din dosar şi depunerea la casa de valori a instanţei, pentru a se preîntâmpina sustragerea lor de către avocat.

În data de 28.01.2010, prin adresa nr. 15P, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti i-a comunicat părţii civile faptul că, din verificările efectuate în dosarul civil nr. 4638/2003, s-a constatat că filele 381 şi 382 lipsesc de la dosarul cauzei, motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală pentru a se efectua cercetări în cauză.

Partea civilă a mai solicitat Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atât verbal, cât şi în scris, să îi comunice numele persoanelor care au mai studiat acest dosar şi copiile de pe cererile formulate în acest sens.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti i-a răspuns părţii civile în sensul că în data de 12.02.2010 dosarul a fost cerut la studiu de avocatul D.P.I., fiind făcută această menţiune în registrul special de evidenţă din cadrul arhivei. Partea civilă a mai precizat că avocatul avea interesul ca cele două contracte de asistenţă juridică să dispară, pentru a împiedica cercetarea judecătorească şi a-l pune în imposibilitate de a face expertiza grafologică/grafoscopică solicitată de partea civilă în cauzele care se află pe rolul instanţelor de judecată, precum şi în această plângere penală.

Partea civilă a mai precizat că este în vârstă de 83 de ani, fiind bolnav cu inima, iar starea sănătăţii i s-a agravat din cauza faptelor pretins a fi fost săvârşite de către avocat şi executorii judecătoreşti.

Totodată, partea civilă a precizat cuantumul despăgubirilor civile solicitate, respectiv suma de 100.000 de euro, reprezentând daune morale, şi suma de 10.000 de euro, reprezentând daune materiale constând în sumele poprite pe pensie, taxele de timbru pe care le-a achitat în procesele civile şi onorariile de avocat.

Prin rezoluţia emisă în data de 10.11.2010 în dosarul de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (aflată la fila 101 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009  al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, începerea urmăririi penale faţă de D.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

S-a reţinut că, în fapt, în data de 12.01.2010, în timp ce studia dosarul civil nr. 4638/2003 (nr. nou 202/303/2003) în sediul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, avocatul D.P.I. a sustras din acest dosar contractele de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 încheiate între avocat şi clientul D.D., înscrisuri aflate la filele 381 şi 382 din dosar, precum şi cererea de studiere a acestui dosar formulată de avocat în aceeaşi zi.

În motivarea rezoluţiei, s-a precizat că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii temeinice ale săvârşirii de către D.P.I. a infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri şi nu se constată existenţa niciuneia dintre cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale  prevăzute de art. 10 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.

Prin ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în data de 26.09.2011 în dosarul de urmărire penală nr. 1825/P/2009 (aflată la filele 21-23 din dosarul de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), în baza art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 alin. 1 lit. a, art. 38, art. 45 alin. 1 şi art. 42 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, s-au dispus următoarele :

-neînceperea urmăririi penale faţă de D.P.I., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor de şantaj, înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi evaziune fiscală, prevăzute de art. 194 alin. 1, art. 215 alin. 1 şi 3 şi art. 290 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal şi art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 87/1994;

-disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar penal ce urmează a fi înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care se vor efectua cercetări faţă de învinuitul D.P:I. – avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzute de art. 288 alin. 1, art. 291 şi art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, precum şi faţă de făptuitorul A.I. – executor judecătoresc în cadrul Societăţii civile “A.şi C.”, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

În motivarea ordonanţei, s-a precizat că, din examinarea convenţiei încheiate în data de 30.03.2002, reiese că la încheierea acesteia, în afara părţilor semnatare nu au asistat şi alte persoane în calitate de martori asistenţi, context în care susţinerile petentului D.D. în sensul că ar fi semnat convenţia fiind constrâns de învinuitul D.P.I., prin înşelăciune şi şantaj, şi faptul că în cuprinsul convenţiei au fost făcute menţiuni neconforme cu realitatea nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind combătute prin declaraţia martorului D.C. şi cea a învinuitului. În consecinţă, referitor la infracţiunile de şantaj, înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reţinut că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Referitor la restul aspectelor sesizate de petent – şi anume întocmirea de către avocatul D.P:I. a două contracte de asistenţă juridică  în datele de 28.05.2003 şi 30.09.2003, pe care petentul le-a semnat “în alb”, ulterior avocatul alterându-le conţinutul, în sensul că a inserat în cuprinsul lor onorarii foarte mari de care petentul nu avea cunoştinţă, punându-le în executare silită prin intermediul unui executor judecătoresc; sustragerea de către avocat a originalelor celor două contracte de asistenţă juridică ce se aflau în dosarul nr. 4638/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; punerea în executare de către executorul judecătoresc Andrei Ionel a celor două contracte de asistenţă juridică, deşi nu se afla în posesia înscrisurilor în original, ci doar a unor copii, originalul contractelor fiind depuse în dosarul nr. 4638/2003 – s-a constatat că este necesară continuarea cercetărilor în vederea stabilirii cu exactitate a situaţiei de fapt.

Prin sentinţa penală nr. 141 pronunţată în data de 28.03.2012 de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 10564/2/2011, definitivă (aflată la filele 43-48 din dosarul de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), s-au dispus următoarele:

-în baza art. 2781 alin. 8 lit. b din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petentul D.D. împotriva ordonanţei nr. 1825/P/2009, emisă în data de 26.09.2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

-s-a desfiinţat ordonanţa nr. 1825/P/2009 emisă în data de 26.09.2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

-s-a trimis cauza procurorului, pentru continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, având în vedere că în cauză s-a dispus deja începerea urmăririi penale faţă de învinuit sub aspectul acestei infracţiuni.

În considerentele sentinţei, s-a menţionat, în esenţă, că dispoziţiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de învinuit, pentru infracţiunile de înşelăciune şi şantaj, şi de disjungere a cauzei pentru continuarea cercetărilor pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi sustragere sau distrugere de înscrisuri cu privire la contractele de asistenţă juridică reprezintă o soluţie netemeinică. Astfel, prin disjungerea cauzei cu privire la infracţiuni aflate în strânsă legătură, impunându-se administrarea unor mijloace de probă comune, pentru o soluţie coerentă şi unitară, nu se realizează decât o disoluţie a acestor probe care nu poate avea decât un efect negativ asupra realităţii celor constatate ca urmare a desfăşurării urmăririi penale.

Este greu de crezut că, dacă vor fi dovedite, faptele învinuitului de sustragere de înscrisuri, fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals, cu privire la contractele de asistenţă juridică în privinţa cărora petentul a formulat plângeri penale, nu au legătură cu modalitatea în care aceste contracte au fost încheiate ori s-a trecut la executarea lor.

Prin rezoluţia nr. 1825/P/2009 din data de 23.07.2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 34 lit. d din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, conexarea dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 la dosarul de urmărire penală nr. 1824/P/2011.

Prin ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în data de 25.10.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 1824/P/2011, în baza art. 249 şi art. 242-246 rap. la art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 101, art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 alin. 1 lit. a şi g, art. 281 pct. 1 lit. b şi art. 209 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală şi art. 122 alin. 1 lit. b şi c, art. 181 şi art. 91 alin. 1 lit. c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, s-au dispus următoarele:

-scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;

-aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă în sumă de 1.000 de lei, faţă de învinuit;

-neînceperea urmăririi penale faţă de învinuit, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, şantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi evaziune fiscală, prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3, art. 290 alin. 1, art. 194 alin. 1, art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 291 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal şi art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale;

-neînceperea urmăririi penale faţă de învinuit, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, deoarece fapta nu există;

-neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc A.I. din cadrul Societăţii Civile de Executori Judecătoreşti “A. şi C.”, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât fapta nu există.

În motivarea ordonanţei s-a reţinut, în esenţă, că, în raport de data săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, şantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi evaziune fiscală, în cauză s-au împlinit termenele de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani, 8 ani şi, respectiv, 5 ani, prevăzute de art. 122 alin. 1 lit. b, c şi d din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

S-a mai reţinut că din cercetările efectuate în cauză nu rezultă că avocatul D.P.I. ar fi comis acte materiale specifice infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Faţă de executorul judecătoresc A.I., s-a constatat că executarea silită pornită împotriva lui D.D. a fost realizată în baza titlurilor executorii prezentate de exemplarul autocopiant al contractelor de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003, depuse de creditorul D.P.I. şi predate în data de 15.06.2010 de executorul judecătoresc C.F., Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea dosarului nr. 13230/303/2009.

Referitor la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, s-a apreciat că, prin modalitatea concretă de săvârşire a faptei şi urmările produse, ţinând cont de persoana şi conduita învinuitului D.P.I., fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, existând posibilitatea îndreptării conduitei acestuia şi prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Prin rezoluţia nr. 4209/II/2/2013 din data de 19.12.2013 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 278 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală (aflată la filele 3-10 din lucrarea nr. 4209/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de D.D. împotriva ordonanţei nr. 1824/P/2011 din 25.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea rezoluţiei, s-a precizat că în mod corect s-a reţinut în ordonanţa atacată că, faţă de modul de săvârşire a faptei, de data în care aceasta a fost săvârşită, de vârsta, pregătirea profesională şi lipsa antecedentelor penale ale învinuitului, rezultă că acesta se poate îndrepta şi fără aplicarea unei sancţiuni penale. S-a constatat, aşadar, că ordonanţa atacată este temeinică şi legală.

În data de 24.01.2014, petentul D.D. a formulat, în baza art. 2781 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, plângere împotriva rezoluţiei nr. 4209/II/2/2013 din data de 19.12.2013, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală sub nr. unic de dosar 436/2/2014 (nr. în format vechi 263/2014) (plângere aflată la filele 1-4 din prezentul dosar).

Prin încheierea pronunţată în data de 23.04.2014 în dosarul nr. 436/2/2014 (aflată la filele 62-64 din prezentul dosar), Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală a dispus următoarele:

-a făcut aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 255/2013;

-în baza art. 2781 alin. 8 lit. c din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, a admis plângerea formulată de petentul D.D.;

-a desfiinţat, în parte, ordonanţa nr. 1824/P/2011 din data de 25.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, exclusiv cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă faţă de intimatul D.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal şi, în aceste limite, a reţinut cauza spre judecare;

-potrivit art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. c C.pr.pen., a trimis dosarul spre repartizare aleatorie.

În motivarea încheierii, s-a apreciat că fapta intimatului D.P.I., având calitatea de avocat, de a sustrage din dosarul civil nr. 4638/2003, aflat în păstrarea Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, originalul contractelor de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003, încheiate între acesta şi petentul D.D., precum şi cererea de studiere a respectivului dosar formulată de învinuit, cerere în baza căreia a solicitat dosarul la studiu în data respectivă, prezintă, fără îndoială, gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Astfel, modul de săvârşire a faptei denotă că intimatul a acţionat cu premeditare, având grijă să nu lase indicii privind persoana care a consultat dosarul, prin sustragerea şi a cererii formulate în acest scop, de împrejurările în care a comis fapta, respectiv în arhiva unei instanţe, în timpul programului cu publicul, profitând de dificultatea personalului auxiliar de a supraveghea modul de consultare a dosarelor dată fiind aglomeraţia, mizând şi pe încrederea pe care profesia pe care o deţinea avea aptitudinea de a o genera, dar mai ales urmarea produsă, aceea de a face imposibilă confruntarea duplicatului contractelor cu originalul acestora, în contextul declanşării executării silite împotriva petentului pentru suma datorată cu titlu de onorariu.

Or, în raport de aceste criterii, Judecătorul de cameră preliminară a considerat că fapta, în conţinutul său concret, nu apare deloc lipsită de importanţă, prezentând astfel pericolul social al unei infracţiuni.

În ceea ce priveşte soluţia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, şantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi evaziune fiscală, s-a considerat că aceasta este legală şi temeinică, întrucât termenele de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani, 8 ani şi 5 ani s-au împlinit.

Referitor la soluţia dispusă faţă de executorul judecătoresc, s-a apreciat că aceasta este corectă, întrucât executorul judecătoresc a respectat toate prevederile legale în materie cu privire la declanşarea şi continuarea executării silite, în condiţiile în care exista un titlu executoriu în aparenţă valabil.

Prin încheierea pronunţată în data de 01.10.2014 în dosarul nr. 4083/2/2014 (2189/2014), Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală a dispus următoarele:

– în baza art. 341 alin. 6 lit. a C.pr.pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul D.P.I. împotriva ordonanţei nr. 1824/P/2011 din data de 25.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea încheierii, s-au precizat următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, prin încheierea din data de 23.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 436/2/2014, a făcut aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 şi, în consecinţă, în baza art. 2781 alin. 8 lit. c C.pr.pen. din 1968, a admis plângerea formulată de petentul D.D.; a desfiinţat, în parte, ordonanţa nr. 1824/P/2011 din data de 25.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti exclusiv cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă faţă de intimatul D.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 C.pen. din 1969 şi, în aceste limite, a reţinut cauza spre judecare; a trimis dosarul spre repartizare aleatorie.

Această încheiere a rămas definitivă în data de 25.09.2014, prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală în dosarul nr. 2015/1/2014, prin care s-a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul D.P.I..

Prin urmare, în contextul celor arătate, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în raport de considerentele şi dispozitivul încheierii din data de 23.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 436/2/2014, definitivă în data de 25.09.2014, plângerea formulată de petentul D.P.I. este inadmisibilă.

Soluţiile criticate de petent în această plângere au fost analizate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, prin încheierea din data de 23.04.2014, hotărârea pronunţată fiind definitivă, existând autoritate de lucru judecat, motiv pentru care este evident că nu se mai poate proceda la o nouă examinare a acesteia.

De altfel, în cazul soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale, petentul D.P.I., în raport de art. 18 C.pr.pen., nu putea solicita oricum continuarea procesului, întrucât nu avea calitatea cerută de lege în acest sens, respectiv cea de suspect sau inculpat.

Aspecte procesuale şi procedurale din faza de cercetare judecătorească

Actul de sesizare a instanţei

Din perspectiva art. 371 C.pr.pen., având în vedere particularităţile cauzei sub aspect procesual, Curtea constată că actul de sesizare a instanţei îl constituie încheierea de şedinţă din data de 23.04.2014 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în prezentul dosar.

La termenul de judecată din data de 23.02.2015, potrivit art. 374 C.pr.pen., Curtea i-a adus la cunoştinţă inculpatului, în temeiul art. 83 lit. a1 C.pr.pen., fapta pentru care a fost cercetat şi încadrarea juridică a acesteia, precum şi împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declaraţie, conform art. 83 lit. a C.pr.pen., atrăgându-i atenţia că, dacă va da o declaraţie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit şi împotriva sa. Totodată, la acelaşi termen, Curtea i-a adus la cunoştinţă inculpatului prevederile art. 374 alin. 4 şi art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Inculpatul a consimţit să dea declaraţie şi în faţa Curţii, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 378 şi art. 382 C.pr.pen., depoziţia sa fiind consemnată în scris şi ataşată la filele 159-161 din prezentul dosar.

În cuprinsul declaraţiei, inculpatul a precizat că nu este de acord să beneficieze de dispoziţiile art. 374 alin. 4 şi art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., sens în care a arătat că nu recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.

În consecinţă, Curtea, potrivit art. 376 alin. 2 şi 3 C.pr.pen., a continuat judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Curtea mai constată faptul că, fiind legal citată, inclusiv cu mandat de aducere, partea civilă nu s-a prezentat, întrucât, aşa cum reiese din procesul-verbal privind imposibilitatea executării mandatului de aducere din motive medicale (aflat la filele 115-116 din prezentul dosar), partea civilă este internată în Spitalul Oxygen Media Plus situat în localitatea Otopeni.

La termenul de judecată din data de 26.01.2015, având în vedere obiectul cauzei şi vârsta părţii civile, Curtea a apreciat, potrivit art. 93 alin. 5 C.pr.pen., că partea civilă nu şi-ar putea face singură apărarea, motiv pentru care a dispus desemnarea unui apărător din oficiu, pentru a-i asigura asistenţa juridică şi reprezentarea.

Totodată, la termenul de judecată din data de 23.02.2015,  Curtea a luat act de faptul că D.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 93.850, 80 de lei, reprezentând despăgubiri civile solicitate cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 23.02.2015, Curtea, apreciind asupra pertinenţei, utilităţii şi concludenţei probelor solicitate, în temeiul art. 100 alin. 2 şi 3 rap. la art. 97 alin. 2 lit. e tezele I şi IV şi lit. f C.pr.pen., a încuviinţat următoarele mijloace de probă : înscrisurile din dosar, fotografiile din dosarul de urmărire penală şi înregistrarea audio-video privind imaginile surprinse în data de 12.01.2010 de camerele de supraveghere în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, precum şi înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpat.

Astfel, în şedinţa publică de la acest termen, s-a procedat la vizionarea unui suport optic tip DVD ce surprinde imaginile din incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în data de 12.01.2010, începând cu minutul 12.01.00 până la minutul 12.15.55.

La minutul 12.13.49 s-a realizat o captură a imaginii reprezentându-l pe inculpat care ţine în mâna stângă un înscris ilizibil.

S-a procedat la vizualizarea, în detaliu, a intervalului orar cuprins între momentele 12.13.40 – 12.13.55.

În acest sens, a fost întocmit un proces-verbal, în dublu exemplar (aflat la filele 162-163 din prezentul dosar).

La acelaşi termen, Curtea, în baza art. 100 alin. 3 şi 4 lit. a şi b C.pr.pen., a respins, în raport de probatoriul administrat în dosar, cererea de probatorii formulată în scris şi susţinută oral de către inculpat, însoţită de înscrisuri (aflate la filele 118-158 din prezentul dosar).

Argumentele privind respingerea cererii de administrare a mijloacelor de probă solicitate de inculpat au fost expuse pe larg în practicaua încheierii de şedinţă întocmite, potrivit art. 370 alin. 4 C.pr.pen., la termenul de judecată din data de 23.02.2015.

A fost depusă fişa actualizată de cazier judiciar a inculpatului (aflată la fila 95 din prezentul dosar).

În data de 16.02.2015, prin serviciul Registratură al instanţei, partea civilă a depus la dosar note scrise şi acte medicale (aflate la filele 110-113 din prezentul dosar).

În data de 12.03.2015, prin serviciul Registratură al instanţei, inculpatul a depus la dosar note de concluzii scrise, în dezvoltarea susţinerilor orale expuse în etapa dezbaterilor pe fondul cauzei (aflate la filele 169-174 din prezentul dosar), precum şi înscrisuri în circumstanţiere (aflate la filele 175-193 din prezentul dosar).

Analizând şi coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit art. 371 C.pr.pen., Curtea reţine următoarele:

Latura penală a cauzei

Situaţia de fapt – art. 403 alin. 1 lit. b rap. la art. 393 alin. 1 C.pr.pen.

În data de 12.01.2010, în timp ce se afla în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în intervalul orar 12.01.00-12.15.55 pentru a studia, în calitate de avocat, dosarele civile nr. 4638/2003 şi nr. 30/2004, la un moment dat, respectiv la ora 12.13.48, inculpatul D.P.I. a sustras din dosarul civil nr. 4638/2003 filele 381 şi 382 reprezentând exemplarele originale ale contractelor de asistenţă juridică nr. 65775/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 încheiate cu clientul D.D., partea civilă din prezenta cauză, înscrisuri pe care le-a introdus într-o mapă de culoare roşie care îi aparţinea. După aceea, inculpatul a predat dosarele grefierului arhivar şi a părăsit incinta Arhivei.

Mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească:

-plângerea penală iniţială şi completarea acesteia, precum şi declaraţiile părţii civile D.D. (filele 5-8 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, filele 82-86 din vol. 1 şi filele 122-123 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, filele 51-52 şi 251-253 din vol. 2 şi filele 44-48 şi filele 137-141 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-un proces-verbal întocmit în data de 25.08.2010 de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Serviciul de Investigaţii Criminale, cu ocazia vizionării imaginilor puse la dispoziţie de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, surprinse de camerele de supraveghere amplasate în arhiva instanţei în data de 12.01.2010 (filele 236-237 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-concluzii scrise depuse în data de 17.08.2004 de inculpat, în calitate de avocat al părţii civile, în calitate de reclamant-pârât, în dosarul civil nr. 4638/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (filele 201-202 din vol. 3 al dosarului  de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-două fotografii color reprezentând contractele de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 emise de Cabinetul Individual de Avocatură “ D.P.I.” pentru clientul D.D. (filele 142-143 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-un proces-verbal, întocmit în dublu exemplar, ca urmare a vizionării în şedinţa publică din data de 23.02.2015 a unui suport optic tip DVD ce conţine înregistrarea audio-video a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video din incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în data de 12.01.2010, în intervalul orar 12.01.00 – 12.15.55 (aflat la filele 162-163 din prezentul dosar);

-11 imagini color cuprinzând cadrele extrase din înregistrările video puse la dispoziţia Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., pe un suport optic de stocare a datelor informatice tip DVD de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (filele 201-207 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-adresa nr. 69/15.01.2010 emisă de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Cabinetul Preşedintelui şi înregistrată în data de 19.01.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. de dosar 553/P/2010 (fila 210 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-referatul întocmit de Arhiva Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (fila 211 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-adresa nr. 15P/28.01.2010 emisă de Biroul de Informare şi Relaţii Publice din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (fila 120 din prezentul dosar);

-adresa nr. 26P/16.02.2010 emisă de Biroul de Informare şi Relaţii Publice din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (fila 261 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-adresa nr. 192P/08.09.2014 emisă de Biroul de Informare şi Relaţii Publice din cadrul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (fila 157 din prezentul dosar);

-cererea formulată în data de 15.12.2009 de partea civilă D.D. pentru studierea dosarului 4638/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (fila 42 din dosarul nr. 2015/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală);

-cererea formulată în data de 21.12.2009 de partea civilă D.D. pentru studiul dosarului şi efectuarea unor fotocopii ale filelor 381 şi 382 din dosarul nr. 4638/2003 (fila 47 din dosarul nr. 2015/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală);

-cererea formulată în data de 23.12.2009 de partea civilă D.D. pentru efectuarea unor poze a filelor 381 şi 382 din dosarul nr. 4638/2003 (fila 43 din dosarul nr. 2015/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală);

-cererea formulată în data de 23.12.2009 de partea civilă D.D. pentru efectuarea unor fotocopii ale filelor 381 şi 382 din dosarul nr. 4638/2003 (fila 44 din dosarul nr. 2015/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală);

-cererea formulată în data de 28.12.2009 de apărătorul ales al părţii civile D.D. pentru studiul dosarului şi efectuarea unor fotocopii ale filelor 381 şi 382 din dosarul nr. 4638/2003 (filele 45-46 din dosarul nr. 2015/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală);

-cererea formulată în data de 13.01.2010 de partea civilă, prin apărătorul ales, avocat s.A., adresată Preşedintelui Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti referitor la dosarul nr. 4638/2003, privind depunerea la Casa de valori a instanţei a două contracte de asistenţă juridică din dosar (fila 90 din vol. 1 al al dosarului de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-cererea formulată în data de 03.02.2010 de partea civilă D.D. pentru studiul dosarului nr. 4638/2003 (fila 50 din dosarul nr. 2015/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală);

-cererile depuse de inculpat în dosarul de executare silită nr. 317/2008 al B.E.J. “A. şi C.” (filel 276-279 din vol. 2 al al dosarului de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-un extras din Registrul general de dosare al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (fila 156 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-încheierea din data de 20.08.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia Civilă în dosarul civil nr. 9818/303/2009 (fila 72 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-adresa întocmită în data de 28.08.2009 de Biroul Executorilor Judecătoreşti “A. şi C.” în dosarul de executare silită nr. 317/2008, către Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, în calitate de terţ poprit (fila 71 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-încheierile de şedinţă din datele de 21.04.2010 şi 15.12.2010 pronunţate în dosarul civil nr. 13230/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (filele 64-65 şi 75-78 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-adresele nr. 181P şi nr. 182P din data de 25.08.2010 emise de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti (filele 209-2010 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-decizia nr. 834/28.05.1998 emisă de Consiliul Baroului Bucureşti (fila 244 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-declaraţiile inculpatului date, în calitate de învinuit, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (fila 30 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, filele 102-103 şi 236-237 din vol. 1 şi filele 113-117 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală nr. 1824/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, filele 49-50, 97-98, 232-233 şi 241-243 din vol. 2 şi filele 76-77 din vol. 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti);

-declaraţia inculpatului dată la termenul de judecată din data de 23.02.2015 (filele 159-161 din prezentul dosar).

Analizarea şi coroborarea mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, prin raportare la situaţia de fapt mai sus-reţinută – art. 403 alin. 1 lit. c teza I C.pr.pen.

Din procesul-verbal întocmit în data de 25.08.2010 de D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigaţii Criminale, în urma vizionării imaginilor puse la dispoziţie de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, imagini surprinse de camerele de supraveghere amplasate în Arhiva acestei instanţe în data de 12.01.2010, coroborat cu înregistrarea video stocată pe un suport optic tip DVD cuprinzând imaginile surprinse de camerele de supraveghere video în aceeaşi dată, acelaşi interval orar şi aceeaşi locaţie, DVD vizionat în şedinţa din data de 23.02.2015 în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, a inculpatului, a apărătorului său şi a apărătorului părţii civile, rezultă faptul că în data de 12.01.2010, la ora 12.01.04, inculpatul a intrat în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, apoi a luat legătura cu grefierii arhivari prezenţi. La ora 12.08.40, inculpatul a scos din geanta cu care venise o mapă de culoare roşie. La ora 12.09.10, o grefieră i-a adus inculpatului un dosar cu coperte galbene, ocazie cu care inculpatul i-a înmânat legitimaţia sa de avocat, după care a început să studieze dosarul. La ora 12.10.11, aceeaşi grefieră i-a mai adus inculpatului încă un dosar cu coperte galbene, mai voluminos decât primul dosar. Inculpatul a continuat să studieze cele două dosare.

La ora 12.13.48, inculpatul a scos din cel de-al doilea dosar, respectiv cel mai voluminos, două coli de hârtie format A4, scrise, pe care le-a introdus în mapa de culoare roşie care îi aparţinea. În acel moment, lângă inculpat nu se mai afla nicio persoană.

Ulterior, inculpatul a continuat să răsfoiască cele două dosare, le-a legat, apoi, la ora 12.15.24 le-a predat grefierei şi a părăsit incinta Arhivei.

În urma vizionării în şedinţa publică din data de 23.02.2015 a acestui DVD ce surprinde imaginile din incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, începând cu minutul 12.01.00 până la minutul 12.15.55, s-a întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat faptul că la minutul 12.13.49 s-a realizat o captură a imaginii reprezentându-l pe inculpat care ţine în mâna stângă un înscris ilizibil.

S-a procedat la vizualizarea, în detaliu, a intervalului orar cuprins între momentele 12.13.40 – 12.13.55.

Totodată, aspectele de fapt anterior relatate sunt dovedite inclusiv prin fotografiile realizate color şi alb-negru cuprinzând cadrele extrase din înregistrările video puse la dispoziţie pe suportul optic de stocare a datelor informatice tip DVD, efectuate atât de către organul de urmărire penală, cât şi de către partea civilă, cu încuviinţarea instanţei.

În cele ce succed, Curtea va analiza mijloacele de probă din care rezultă, pe de o parte, existenţa, în data de 12.01.2010, în dosarul civil nr. 4638/2003, a exemplarelor originale ale celor două contracte de asistenţă juridică, iar pe de altă parte, constatarea dispariţiei acestora din dosar în data de 13.01.2010.

Astfel, prin cererea formulată în data de 23.12.2009, adresată Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, partea civilă a solicitat aprobarea efectuării de fotocopii de pe mai multe acte din dosarul civil nr. 4638/2003, inclusiv de pe filele 381 şi 382 din acest dosar. Respectiva cerere poartă viza “Se aprobă, după legitimare şi verificare”.

De asemenea, prin cererea formulată în data de 23.12.2009, adresată Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, partea civilă a solicitat efectuarea unor fotografii ale filelor 381 şi 382 din dosarul civil nr. 4638/2003, întrucât copiile xerox nu reflectă ştersăturile făcute cu pastă corectoare în documentele originale menţionate, ataşate la dosar. Respectiva cerere poartă viza “Se aprobă, în condiţiile legii”.

Prin urmare, la dosar au fost depuse două fotografii color reprezentând originalele celor două contracte de asistenţă juridică, realizate de către partea civilă.

În data de 13.01.2010, partea civilă, prin apărătorul său ales, avocat S.A., a formulat, referitor la dosarul civil nr. 4638/2003, o cerere pe care a adresat-o Preşedintelui Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, prin care a învederat faptul că în urma studierii acestui dosar a constatat că la filele 381 şi 382 se află originalele celor două contracte de asistenţă juridică; întrucât există pericolul ca aceste acte să dispară din dosar, partea civilă a solicitat luarea, de urgenţă, de măsuri, pentru a preîntâmpina frauda în dauna sa, în sensul de a se dispune desprinderea din dosar a celor două înscrisuri şi depunerea acestora la Casa de valori a instanţei.

Urmare a cererii sus-menţionate, prin adresa nr. 15P din data de 28.01.2010, Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a emis următorul răspuns către partea civilă :

Din verificările efectuate în dosarul nr. 4638/2003 s-a constatat că filele 381 şi 382 lipsesc din dosar, motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală pentru a se efectua cercetări în cauză.

Totodată, prin adresa nr. 26P din data de 16.02.2010, Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a emis următorul răspuns către partea civilă :

Urmare a cererii depuse prin apărătorul ales, avocat S.A., la serviciul Registratură în data de 13.01.2010, prin care s-a solicitat depunerea originalelor contractelor de asistenţă juridică aflate la dosarul nr. 4638/2003, filele 381 şi 382, la Casa de valori a instanţei, s-a constatat că acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei, astfel că ulterior acestei situaţii s-a procedat la efectuarea de verificări în evidenţa serviciului Arhivă al instanţei, constatându-se următoarele:

-în data de 12.01.2010, dosarul nr. 4638/2003 a fost solicitat la studiu de către domnul avocat D.P.I., dosarul fiindu-i pus la dispoziţie şi menţionat în caietul de bară, fără a completa cererea pentru studiu;

-în data de 13.01.2010, dosarul sus-menţionat a fost solicitat de către serviciul Registratură, ca urmare a cererii depuse de către partea civilă, dată la care s-a constatat lipsa originalelor contractelor de asistenţă juridică la filele 381-382.

Prin aceeaşi adresă, i s-a adus la cunoştinţă părţii civile faptul că au fost sesizate organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Aspectul referitor la studierea, în data de 12.01.2010, a dosarelor civile nr. 4638/2003 şi nr. 30/2004 de către inculpat este confirmat şi prin adresa nr. 192P din data de 08.09.2014 emisă de Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, constatare rezultată în urma verificărilor efectuate în Registrul de bară al compartimentului Arhivă al instanţei.

În acest context, Curtea mai reţine faptul că, urmare a constatării lipsei din dosarul civil nr. 4638/2003 a filelor 381 şi 382, respectiv a originalelor celor două contracte de asistenţă juridică, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin reprezentantul său legal, judecător L.P., a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti cu privire la săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

În acest sens, s-a întocmit adresa nr. 69 din data de 15.01.2010, prin care s-a adus la cunoştinţă organelor de urmărire penală faptul că în data de 13.01.2010 D.D,, reclamant în cauza ce a format obiectul dosarului sus-menţionat, a formulat o cerere înregistrată la Biroul de Informare şi Relaţii Publice al instanţei prin care solicitat depunerea la Casa de valori a instanţei a originalelor contractelor de asistenţă juridică aflate la filele 381 şi 382, spre conservare, întrucât are mai multe litigii legate de valabilitatea acestor acte, formulate în contradictoriu cu avocatul D.P.I..

Examinând actele dosarului pentru a se da curs cererii, s-a constatat lipsa respectivelor înscrisuri, precum şi a cererii de studiere a dosarului formulată de avocatul D.P.I. în data de 12.01.2010.

Verificându-se înregistrarea efectuată prin intermediul camerei video în data de 12.01.2010, s-a constatat că cel care a studiat dosarul în data de 12.01.2010 a fost avocatul D.P.I., precum şi modalitatea în care a studiat dosarul; numele avocatului a fost menţionat în Registrul de bară, după identificarea avocatului de către grefierul-arhivar.

Faţă de cele menţionate, s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la identificarea persoanei care a sustras din dosarul cauzei înscrisurile menţionate.

Prin urmare, având în vedere ansamblul probatoriu analizat în considerentele ce preced, Curtea constată, în mod cert, următoarele aspecte de fapt care converg către constatarea indubitabilă a săvârşirii de către inculpat a infracţiunii reţinute în sarcina sa, astfel:

-în data de 23.12.2009, când partea civilă a studiat dosarul civil nr. 4638/2003, cele două contracte de asistenţă juridică în original se aflau în dosar, la filele 381-382, având în vedere că instanţa a aprobat cererea formulată în acea zi de partea civilă pentru fotocopierea unor file din dosar şi fotografierea acestor contracte;

-în perioada 23.12.2009 – 11.01.2010 acest dosar a fost studiat exclusiv de către partea civilă;

-în consecinţă, în data de 12.01.2010, când inculpatul a studiat acest dosar, exemplarele originale ale celor două contracte de asistenţă juridică se aflau în dosar, la filele 381-382;

-până în data de 13.01.2010, acest dosar nu a mai fost studiat de nicio altă persoană;

-în data de 13.01.2010, în urma verificărilor efectuate de către instanţă, s-a constatat lipsa din acest dosar a filelor 381-382.

Declaraţiile părţii civile

Fiind audiată în timpul urmăririi penale, în depoziţia dată în 15.07.2011, partea civilă D.D. a relatat, în esenţă, că, la un moment dat, relaţiile cu avocatul său, inculpatul D.P.I., au devenit tensionate ca urmare a unor neînţelegeri determinate de solicitarea de către avocat a unei sume de bani cu care partea civilă nu a fost de acord, iar ulterior, a primit o notificare de la un executor judecătoresc prin care era somat să îi plătească avocatului sumele de bani înscrise în cele două contracte de asistenţă juridică.

Referitor la aceste contracte, partea civilă a precizat că le-a semnat, dar “în alb”, nefiind completate la vreo rubrică, inculpatul spunându-i că este necesar să le semneze, pentru că doar astfel îl poate reprezenta în faţa instanţei de judecată şi pentru că îi sunt necesare în contabilitate.

Partea civilă a mai precizat că a văzut pentru prima dată contractele de asistenţă juridică studiind dosarul nr. 4638/2003 în Arhiva Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Cu acea ocazie, fiica părţii civile, care îl însoţea, a fotografiat cele două contracte, cu aprobarea preşedintelui instanţei, partea civilă depunând aceste fotografii la dosar.

Ulterior, partea civilă a constatat că cele două contracte de asistenţă juridică au dispărut din dosar, motiv pentru care a formulat plângere penală şi cu privire la acest aspect.

Partea civilă a mai menţionat că, în prezent, urmare a acţiunilor întreprinse de către inculpat, i-a fost pusă poprire pe pensie, din care lunar îi este oprită suma de 900 de lei.

Invocarea de către partea civilă a unor relaţii tensionate dintre inculpat, în calitate de avocat, şi partea civilă, în calitate de client, este dovedită inclusiv prin existenţa pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a dosarului civil nr. 13230/303/2009 având ca părţi – partea civilă (reclamant) şi inculpat (pârât) şi ca obiect – constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de asistenţă juridică sustrase de către inculpat din dosarul civil nr. 4638/2003.

Astfel, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 21.04.2010 pronunţată în dosarul civil nr. 13230/303/2009, s-a încuviinţat proba cu expertiză grafică vizând expertiza scrisului şi a documentelor, având următoarele obiective: stabilirea existenţei unor modificări pe contractele de asistenţă juridică nr. 65775/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003, stabilirea perioadei de întocmire a pretinselor modificări constatate în raport de data întocmirii iniţiale a actelor, existenţa unei identităţi între autorul actului iniţial şi cel ce a efectuat modificările constatate din punct de vedere al scrisului olograf, stabilirea materialelor de scriere, stabilirea succesiunii depunerii materialelor descriere.

Relevant este şi faptul că prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 15.12.2010 pronunţată în dosarul civil nr. 13230/303/2009, în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., s-a dispus suspendarea judecăţii acestei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunţa în acest dosar.

Totodată, executarea silită de către inculpat asupra pensiei părţii civile, privind titlurile executorii constând în cele două contracte de asistenţă juridică a făcut obiectul dosarului nr. 317/2008 al Biroului de Executori Judecătoreşti „A. şi C.”.

Astfel, prin cererea formulată în data de 08.08.2008 în dosarul nr. 317/2008, inculpatul, în calitate de creditor, a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentând contractele de asistenţă juridică şi obligarea părţii civile, în calitate de debitor, la plata unor sume de bani constând în onorariul de avocat şi cheltuielile totalizând suma de 93.850,80 de lei, cu actualizarea creanţei şi a dobânzilor, prin poprirea asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului şi asupra terţului poprit Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.

Prin urmare, în data de 28.08.2009, B.E.J. „A. şi C.” a emis o adresă către Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale prin care, în baza art. 452-460 C.pr.pen., s-a solicitat instituirea popririi pe veniturile realizate din pensie de debitorul D.D,, până la concurenţa sumei de 93.850,80 de lei compusă din 83.096,50 de lei reprezentând debit şi 10.754,30 lei reprezentând contravaloarea onorariului neachitat, dobânda legală şi cheltuielile de executare; în cuprinsul adresei, s-a precizat faptul că debitul a fost dispus prin titlurile executorii constând în cele două contracte de asistenţă juridică.

Prin încheierea din data de 20.08.2009 pronunţată în dosarul nr. 9818/303/2009 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia Civilă, în baza art. 3731 C.pr.civ., s-a admis cererea formulată de creditorul Cabinetul Individual de Avocatură „D.P.I.” şi, în consecinţă, s-a încuviinţat executarea silită înaintată de B.E.J. „A. şi C.” prin poprire asupra veniturilor debitorului D.D. datorate de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, în conformitate cu prevederile titlurilor executorii reprezentând cele două contracte de asistenţă juridică, la care se adaugă şi cheltuielile de executare; irevocabilă.

Având în vedere probatoriul prezentat şi analizat în considerentele ce preced, Curtea constată că situaţia de fapt, astfel cum a fost relatată de către partea civilă, se coroborează întru-totul cu ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În concluzie, Curtea constată că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută – în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de către inculpat – este pe deplin dovedită şi susţinută prin coroborarea întregului probatoriu al cauzei.

Atitudinea procesuală adoptată de inculpat – depoziţiile inculpatului – mijloc de probă şi modalitate de exercitare a dreptului la apărare

Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul D.P.I. a adoptat, în mod constant, o atitudine de nerecunoaştere a săvârşirii faptei reţinute în sarcina sa.

Astfel, în depoziţia dată în 12.03.2010, inculpatul a precizat, în esenţă, faptul că la judecarea în fond a cauzei privind dosarul nr. 4638/2003 a depus note scrise însoţite de două chitanţe reprezentând onorarii de avocat de 3.000.000 Rol, fără a depune contractele de asistenţă juridică, deoarece le-a predat părţii civile încă de la încheierea actelor. În data de 12.01.2010 a cerut dosarul nr. 4638/2003 la studiu, însă nu l-a studiat, deoarece a trebuit să se prezinte într-o sală de judecată (completul 2) unde avea de audiat martori. Ulterior, a mai solicitat dosarul  pentru eliberarea unor xerocopii, însă, din cauza închiderii arhivei nu a mai putut verifica dosarul şi nota filele ce urmau a fi xeroxate, urmând să se prezinte în altă zi. Inculpatul a mai precizat că la filele 381 şi 382, despre care partea civilă afirmă că ar fi dispărut din dosar, erau chitanţele de onorariu de avocat de câte 3.000.000 Rol fiecare.

În depoziţia dată în 25.08.2010, inculpatul a precizat, în esenţă, faptul că în această zi i-au fost prezentate de către organele de poliţie imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din Arhiva Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în data de 12.01.2010. Cu această ocazie, inculpatul s-a recunoscut pe acele imagini. Astfel, la ora 12.01 inculpatul a intrat în incinta Arhivei, după care a solicitat la studiu mai multe dosare civile unde era apărător sau figura ca parte. Inculpatul a observat pe imagini că la ora 12.13, în timp ce studia unul dintre dosare, a luat o coală A4 pe care a aşezat-o în dosarul său, hârtie care era o xerocopie a unui act ce îi aparţinea şi pe care, din greşeală, a rătăcit-o în dosarul respectiv împreună cu alte copii.

Inculpatul a mai precizat că nu a sustras filele 381 şi 382 din dosarul civil nr. 4638/2003, relatând, totodată, faptul că la filele 381 şi 382 s-au aflat chitanţele de plată a onorariului de avocat în cuantum de 6.000.000 Rol, care au dispărut din acest dosar.

Totodată, inculpatul a precizat, în esenţă, că nu este real faptul că ar fi sustras din dosarul nr. 4638/2003 cele două contracte de asistenţă juridică despre care partea civilă susţine că se aflau, în original, la dosar.

Inculpatul a mai menţionat că este adevărat că în cursul lunii ianuarie 2010 s-a prezentat la Arhiva Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a cerut la studiu dosarul nr. 4638/2003, dar nu a sustras vreun înscris din el, menţionând că a studiat acel dosar aproximativ 10 minute.

În depoziţia dată în 23.01.2012, inculpatul a precizat, în esenţă, că a scris sumele de bani din contractele de asistenţă juridică privindu-l pe D.D., reprezentând onorarii şi cheltuieli, în  prezenţa acestuia şi cu acordul său, şi nu a modificat sumele menţionate în contracte. La executorul judecătoresc a prezentat originalele contractelor de asistenţă juridică. Inculpatul a mai relatat că nu a depus la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. 4638/2003, contractele de asistenţă juridică încheiate cu D.D., nici în original, nici în copie. Cu ocazia depunerii concluziilor scrise, au fost depuse doar cele două chitanţe reprezentând onorariile de avocat în cuantum de câte 3.000.000 Rol fiecare.

Cu ocazia studierii dosarului nr. 4638/2003 atât la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, cât şi la celelalte instanţe, inculpatul nu a văzut ca cele două contracte de asistenţă juridică să fi fost ataşate la dosar şi nici nu avea vreun motiv să le sustragă.

În declaraţia dată în 23.02.2015, inculpatul a precizat că nu recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi nu doreşte să beneficieze de procedura recunoaşterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 C.pr.pen.

Astfel, inculpatul a precizat că în data de 12.01.2010 s-a aflat în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, unde a solicitat pentru studiu dosarele nr. 4638/2003 şi 30/2004, sens în care a prezentat legitimaţia de avocat, dar nu a formulat cerere în acest sens. Inculpatul a stat în arhivă maxim 15 minute, în intervalul orar 12.10 – 12.25, din care timp de 5 minute, alături de el a stat D.L.A. căreia inculpatul i-a spus că din dosar lipsesc două chitanţe reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 300 Ron, care se aflau la filele 381 şi 382 din dosarul nr. 4638/2003.

Referitor la dimensiunea celor două chitanţe privind onorariul de avocat, inculpatul a precizat că acestea aveau forma unui dreptunghi având lungimea de 10 cm. şi lăţimea de 8 cm.

Inculpatul a relatat faptul că în acea perioadă între el şi partea civilă existau 3 dosare civile promovate de partea civilă împotriva cabinetului său de avocatură.

Inculpatul a mai menţionat că nu a sustras niciun document nici din dosarul nr. 4638/2003, nici din dosarul nr. 30/2004.

În data de 17.08.2004, inculpatul a depus la Registratura Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti concluzii scrise constând în două pagini, precum şi două chitanţe reprezentând onorariul de avocat în cuantum de câte 300 Ron fiecare, fără însă a se menţiona în Registrul general de dosare ataşarea la dosar a documentelor menţionate.

Inculpatul a mai precizat că nu a depus niciodată în dosarul nr. 4638/2003 cele două contracte de asistenţă juridică pretins a fi fost sustrase din acest dosar, contracte care, dacă ar fi fost depuse la dosar, ar fi fost avute în vedere de către judecător la pronunţarea sentinţei din data de 17.08.2004. La pronunţarea sentinţei civile în dosarul nr. 4638/2003 instanţa a avut în vedere onorariile de câte 300 Ron fiecare menţionate în cele două chitanţe.

Referitor la captura video, în imaginile surprinse de camerele de supraveghere din incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, inculpatul a precizat că ţinea în mâna dreaptă un document pe care îl avea din mapa sa.

Referitor la neconcordanţa dintre faptul că la filele 142-143 din volumul 3 al dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 se aflau două fotografii Kodak, reprezentând contractele de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 care, în partea de sus, dreapta, poartă, ca menţiune, cifrele 381 şi 382 şi aspectele relatate de către inculpat, în sensul că la filele 381 şi 382 din dosarul nr. 4638/2003 se aflau două chitanţe reprezentând onorariul de avocat în cuantum de câte 300 Ron fiecare – inculpatul a precizat că o altă persoană a sustras cele două chitanţe şi a scris pe cele două contracte de asistenţă juridică numerele 381 şi 382. Scrisul celor două cifre 381 şi 382 de pe contractele de asistenţă juridică nu îi aparţine grefierului de şedinţă şi diferă de scrisul celorlalte numere pornind de la 379 până la comunicarea sentinţei civile pronunţate în data de 17.08.2003 în dosarul nr. 4638/2003.

Inculpatul a mai precizat că nu este de acord cu cererea privind constituirea de parte civilă, prin care aceasta solicită daune morale, întrucât cererea nu îi aparţine.

Având în vedere că aspectele esenţiale din declaraţiile inculpatului mai sus-expuse sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, îndeosebi de înregistrarea video din data de 12.01.2010 din incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – imagini al căror conţinut a fost detaliat în considerentele ce preced şi care descriu cu acurateţe fapta comisă de către inculpat – Curtea va înlătura din ansamblul probatoriu acele aspecte din declaraţiile inculpatului care sunt neveridice şi nesusţinute de probatoriul cauzei.

Totodată, Curtea constată că inculpatul nu a contestat următoarele împrejurări de fapt :

-studierea, în data de 12.01.2010, în intervalul orar 12.01.00 – 12.15.55, în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a dosarului civil nr. 4638/2003, fără a completa o cerere în acest sens;

-existenţa în dosarul civil nr. 4638/2003, la filele 381-382, a două înscrisuri, iar nu a unuia singur, din moment ce a precizat că la aceste file se aflau două chitanţe reprezentând onorariul de avocat.

În acest context, în primul rând, Curtea înlătură din depoziţiile inculpatului precizările făcute de acesta referitor la faptul că – la filele 381-382 din dosarul civil nr. 4638/2003 se aflau două chitanţe reprezentând onorariul de avocat, iar nu cele două contracte de asistenţă juridică – deoarece, aşa cum rezultă din cele două fotografii color ale celor două contracte de asistenţă juridică coroborate cu imaginile surprinse de înregistrarea video efectuată în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, inculpatul a sustras din dosar înscrisuri al căror format este tip A4, iar nu două chitanţe, aşa cum pretinde acesta, având în vedere că, în declaraţia dată în 23.02.2015 inculpatul a precizat că formatul celor două chitanţe era cel al unui dreptunghi cu lungimea de 10 cm. şi lăţimea de 8 cm., apărare care este în vădită contradicţie cu realitatea.

În al doilea rând, Curtea înlătură din depoziţiile inculpatului precizările făcute de acesta referitor la faptul că – la filele 381-382 din dosarul civil nr. 4638/2003 se aflau două chitanţe privind onorariul de avocat, care au dispărut din dosar – deoarece, în adresele nr. 181 şi 182P din data de 25.08.2010 emise de Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, s-a menţionat că în încheierile de şedinţă întocmite pentru termenele de judecată în dosarul civil nr. 4638/2003 nu apare menţiunea prin care reclamanţii (printre care şi partea civilă din prezenta cauză), prin avocat, au consemnat la dosar chitanţele de onorariu de avocat; iar în Registrul general de dosare al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la rubrica aferentă dosarului civil nr. 4638/2003 apare menţiunea constând în aceea că în data de 17.08.2004 reclamantul (partea civilă din prezenta cauză) a depus la dosar doar concluzii scrise, nu şi alte înscrisuri.

În al treilea rând, Curtea apreciază ca fiind neveridică şi apărarea inculpatului – în sensul că cele două chitanţe care s-ar fi aflat la filele 381-382 din dosarul civil nr. 4638/2003 ar fi fost sustrase din dosar – întrucât inculpatul nu a dovedit faptul că ar fi formulat vreo sesizare sau plângere penală cu privire la acest aspect, împrejurare care, din perspectiva profesiei sale, ar fi trebuit să îl îngrijoreze şi să îl determine să acţioneze în acest sens.

Apare, aşadar, ca fiind nesusţinută de probatoriul cauzei, inclusiv apărarea inculpatului – în sensul că la momentul studierii dosarului nr. 4638/2003 la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nu a văzut ca cele două contracte de asistenţă juridică să fi fost ataşate la dosar.

În al patrulea rând, având în vedere că imaginile surprinse de camerele de supraveghere video în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti coroborate cu fotografiile color reprezentând cele două contracte de asistenţă juridică dovedesc faptul că inculpatul a sustras aceste două înscrisuri din dosar – Curtea apreciază ca fiind neveridică şi apărarea inculpatului – constând în aceea că în imaginile surprinse de camerele de supraveghere video se observă că acesta ţinea în mâna dreaptă un document pe care îl avea din mapa sa.

În consecinţă, ţinând seama de inadvertenţele vădite din relatările inculpatului mai sus-expuse, analizate prin raportare la probatoriul cauzei, Curtea reţine că depoziţiile inculpatului se coroborează numai în parte cu întreg probatoriul administrat, împrejurare în raport de care constată incidenţa dispoziţiilor art. 103 C.pr.pen., în baza cărora declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în dosar.

De asemenea, având în vedere că, potrivit teoriei şi practicii judiciare, depoziţiile inculpatului sunt divizibile, Curtea reţine din declaraţiile acestuia doar aspectele de fapt şi împrejurările care se coroborează şi susţin ansamblul probatoriu al cauzei.

În acest context, potrivit art. 83 lit. d teza I C.pr.pen., în cazul când există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Or, având în vedere argumentele de fapt expuse mai sus, reţinând şi componenta logică a raţionamentului juridic aplicabil în pronunţarea prezentei sentinţe, Curtea constată că, prin probatoriul administrat în cauză, inculpatul nu a putut demonstra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la cercetarea sa pentru săvârşirea, în data de 12.01.2010, a infracţiunii deduse judecăţii.

Aşadar, Curtea remarcă faptul că respingerea solicitării inculpatului de administrare a mijloacelor de probă propuse în apărarea sa a fost fundamentată pe lipsa de pertinenţă, concludenţă şi utilitate a acestora în susţinerea nevinovăţiei sale.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată ca fiind nefondată cererea formulată de inculpat de pronunţare a soluţiei de achitare, conform art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., întrucât împrejurarea existenţei faptei a fost pe deplin dovedită în cauză.

Analiza încadrării juridice a faptei, potrivit art. 396 alin. 2 rap. la art. 403 alin. 1 lit. b C.pr.pen.

În drept, fapta inculpatului D.P.I. constând în aceea că – în data de 12.01.2010, în intervalul orar 12.01.00 – 12.15.55, în timp ce studia, în calitate de avocat, dosarul civil nr. 4638/2003 în incinta Arhivei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a sustras din acest dosar originalul contractelor de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 încheiate între inculpat, în calitate de avocat, şi partea civilă, în calitate de client, înscrisuri care se aflau la filele 381 şi 382 din acest dosar – întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi din punct de vedere subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Latura obiectivă

Elementul material constă în acţiunea de sustragere, respectiv de scoatere a celor două înscrisuri din păstrarea, respectiv sfera de dispoziţie a instanţei, prin smulgerea acestora din dosar, şi trecerea lor în sfera de stăpânire a inculpatului, prin introducerea lor în mapa ce îi aparţinea.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru integritatea dosarelor aflate în păstrarea instanţei a cărei autoritate a fost astfel ştirbită, inclusiv prin aceea că inculpatul a profitat atât de aglomeraţia din spaţiul public destinat studierii dosarelor de către avocaţi şi justiţiabili, cât şi de încrederea pe care o presupune profesia sa inclusiv în relaţia cu autorităţile publice, în speţă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă ex re, din săvârşirea faptei, având în vedere că infracţiunea dedusă judecăţii este de pericol, iar nu de rezultat.

Latura subiectivă

Inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., întrucât, din perspectiva profesiei sale de avocat, în mod cert a prevăzut rezultatul faptei, respectiv punerea în pericol a integrităţii dosarelor şi a prestigiului autorităţii judecătoreşti, şi, totodată, a urmărit producerea acestui rezultat prin săvârşirea faptei.

Analiza incidenţei în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 5 alin. 1 C.pen.

Având în vedere că pe parcursul soluţionării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Din punct de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii, Curtea constată că, spre deosebire de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal care prevedea pedeapsa de la 3 luni la 5 ani închisoare, art. 259 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal prevede pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare; de asemenea, Legea nr. 286/2009 nu mai prevede, ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, suspendarea condiţionată.

Astfel, se constată că, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat şi al modalităţii de individualizare judiciară a executării pedepsei, mai favorabile sunt dispoziţiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal.

În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, şi anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situaţie juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidenţa în cauză a diferitelor instituţii juridice cum ar fi cele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Prin urmare, analizând situaţia juridică concretă a inculpatului, având în vedere şi aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt în care a fost comisă infracţiunea – care converg către aprecierea instanţei în sensul aplicării pedepsei închisorii al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege şi al suspendării condiţionate a executării pedepsei, Curtea constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.

Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispoziţiile art. 5 C.pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menţionată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

În consecinţă, Curtea va avea în vedere la soluţionarea laturii penale a cauzei dispoziţiile Legii nr. 15/1968, pe care le va aplica în mod global, unitar.

Individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

La individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, Curtea are în vedere dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 15/1968, precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Legea nr. 15/1968, respectiv gradul ridicat de pericol social şi circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, persoana inculpatului şi atitudinea procesuală adoptată de acesta după săvârşirea faptei.

Astfel, pe de o parte, relativ la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, Curtea are în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost deopotrivă vătămate şi periclitate – autoritatea judiciară care asigură integritatea dosarelor aflate în deţinerea autorităţii respective şi, implicit, dar neîndoielnic, situaţia de fapt reţinută de judecător în urma administrării ansamblului probatoriu al cauzei în care se regăsesc şi înscrisurile sustrase -, urmările acesteia – crearea unei stări de temere părţii civile în sensul posibilităţii pierderii proceselor care au ca obiect constatarea nulităţii celor două contracte în ipoteza în care exemplarele originale ale acestora au dispărut, ceea ce înseamnă că aspectele, reale, referitoare la cuantumul onorariilor de avocat menţionate în aceste înscrisuri ar putea fi dovedite prin alte mijloace de probă, însă în condiţii mult mai dificile, neimputabile părţii civile.

Pe de altă parte, relativ la circumstanţele personale ale inculpatului, Curte reţine că inculpatul are vârsta de 67 de ani, suferă de diverse afecţiuni medicale dovedite prin actele medicale depuse la dosar, iar din adeverinţa nr. 2128/R/03.03.2015 emisă de Baroul Bucureşti rezultă că a fost înscris ca avocat definitiv în Baroul Bucureşti începând cu data de 01.09.1990, prin decizia nr. 256/25.09.1990, în prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul Cabinetului individual de avocatură “ D.P.I.”, ca avocat titular, a achitat integral taxele către Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, nu are sancţiuni disciplinare pe parcursul desfăşurării activităţii şi a profesat avocatura în cadrul Baroului Bucureşti începând cu data de 01.09.1990 şi până în prezent.

Referitor la circumstanţele personale ale inculpatului, cu precădere aspectele privind exercitarea profesiei de avocat pe o perioadă îndelungată, Curtea apreciază ca fiind necesare câteva precizări cu relevanţă în ceea ce priveşte determinarea în speţă a gradului de pericol social concret prezentat de inculpat prin săvârşirea faptei ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, fapta inculpatului apare cu atât mai gravă cu cât acesta, în calitate de avocat, deţine ample cunoştinţe atât de drept penal astfel încât să conştientizeze importanţa deosebită a valorilor sociale pe care le-a periclitat şi vătămat prin fapta sa şi consecinţele ireversibile ale faptei sale pentru partea cvivilă şi pentru sine, cât şi cunoştinţe referitoare la principiile care guvernează deontologia profesiei în exercitarea căreia a săvârşit infracţiunea.

Din acest punct de vedere, Curtea remarcă dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi prevederile Hotărârii nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat.

Aşadar, Curtea constată că, pe lângă consecinţele fireşti care decurg în general dintr-o condamnare, în cazul unui avocat acest aspect determină în plus, potrivit art. 14 lit. a şi c din Legea nr. 51/1995 şi art. 26 alin. 1 din Hotărârea nr. 64/2011, nedemnitatea în exercitarea profesiei ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni intenţionate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, precum şi, conform art. 27 lit. d din Legea nr. 51/1995, încetarea calităţii de avocat.

Mai presus de orice calificări juridice ale împrejurărilor comiterii faptei, Curtea remarcă în mod deosebit principiile fundamentale ale deontologiei profesiei de avocat, şi anume probitatea, demnitatea, conştiinţa, onoarea, loialitatea, spiritul de dreptate şi credibilitatea în exercitarea profesiei, prevăzute în art. 40 teza I din Legea nr. 51/1995 şi art. 112 şi 227 din Hotărârea nr. 64/2011, a căror nerespectare imputabilă constituie, potrivit art. 40 teza a II-a din Legea nr. 51/1995, abatere disciplinară, de natură a atrage consecinţe negative în ceea ce priveşte continuarea exercitării profesiei.

De asemenea, analizând cauza sub toate aspectele de fapt, Curtea apreciază ca fiind relevante următoarele precizări referitoare la cele două contracte de asistenţă juridică sustrase de către inculpat.

Din simpla observare a celor două contracte, ale căror fotografii color se află în dosarul de urmărire penală, se remarcă existenţa unor ştersături pe aceste documente.

Din acest punct de vedere, întrucât Curtea a fost învestită exclusiv cu infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, orice aprecieri pe care le va face referitor la pretinsa falsificare a contractelor de asistenţă juridică vor fi făcute strict din perspectivă faptică, în mod exclusiv descriptiv, fără ca instanţa să le acorde vreo conotaţie juridică.

Aşadar, Curtea va respecta întocmai principiul prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul raportatat la infracţiunile de înşelăciune, falsuri şi evaziune fiscală, deoarece pentru aceste infracţiuni procurorul de caz a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, soluţie confirmată de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea pronunţată în data de 23.04.204 în prezentul dosar.

Astfel, în cele două contracte de asistenţă juridică se menţionează suma de câte 3.000.000 Rol cu titlu de onorariu de avocat, precum şi sumele de 150.000.000 Rol şi 350.000.000 Rol cu acelaşi titlu, iar suma de 100.000.000 Rol reprezentând cheltuieli constând în taxele de timbru, onorarii de expert şi avocat, etc.

Aşa cum s-a precizat anterior, la rubricile din contractele de asistenţă juridică referitoare la onorariu – unde au fost consemnate sumele de 150.000.000 Rol, 350.000.000 Rol şi 100.000.000 Rol – se observă unele modificări efectuate cu pastă corectoare, ceea ce generează suspiciuni cu privire la însăşi veridicitatea acestor sume.

De asemenea, Curtea remarcă şi diferenţa semnificativă dintre cuantumul onorariilor de avocat şi al altor cheltuieli, de 3.000.000 Rol, pe de o parte, şi 150.000.000 Rol, 300.000.000 Rol şi 100.000.000 Rol, pe de altă parte, sume stabilite chiar din momentul încheierii contractelor de asistenţă juridică la debutul proceselor ce au făcut obiectul dosarului civil nr. 4638/2003 în care s-au depus cele două contracte de asistenţă juridică şi al dosarului civil nr. 8705/2003, ambele soluţionate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Executarea silită asupra pensiei părţii civile totalizând, până la momentul cererii de constituire de parte civilă, suma de 93.850,80 de lei a avut în vedere inclusiv sumele de 150.000.000 Rol, 350.000.000 Rol şi 100.000.000 Rol.

Curtea menţionează un ultim aspect constând în aceea că în dosarul civil nr. 13230/303/2009, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de asistenţă juridică, prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 15.12.2010, în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., s-a dispus suspendarea judecăţii acestei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului de urmărire penală nr. 1825/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunţa în acest dosar.

Rezultă că relaţia profesională dintre inculpat, în calitate de avocat, şi partea civilă, în calitate de client, nu s-a bazat pe onestitate şi bună-credinţă din partea avocatului, stare de fapt care a generat existenţa unor cauze civile promovate de către partea civilă împotriva inculpatului, în vederea constatării nulităţii absolute a celor două contracte de asistenţă juridică, pentru cauză ilicită, fraudă la lege şi fals.

Aşadar, inclusiv pentru motivele anterior prezentate, Curtea constată că inculpatul a adus atingere principiilor şi deontologiei profesiei de avocat.

În acest sens, sunt prevederile art. 6 alin. 4 din Hotărârea nr. 64/2011, potrivit cărora relaţia dintre avocat şi client trebuie să se bazeze pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate şi loialitate, şi dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Hotărârea nr. 64/2011 care prevăd că avocatul are îndatorirea de a-şi îndeplini cu conştiiciozitate, onorare şi probitate profesională obligaţiile faţă de client, în raport cu autorităţile şi instituţiile publice sau private şi în relaţia sa cu publicul în general.

Prin urmare, având în vedere cele mai sus-expuse, la stabilirea în concret a cuantumului pedepsei, Curtea va acorda acestor împrejurări importanţa cuvenită, astfel că urmează a stabili o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În acest context, Curtea apreciază că în cauză nu se impune aplicarea, în mod real şi efectiv, iar nu doar teoretic şi iluzoriu, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c din Legea nr. 15/1968, deoarece lipsa antecedentelor penale a constituit şi constituie în continuare o condiţie sine-qua-non în vederea accederii şi exercitării profesiei de avocat, iar pe întreg parcursul procesului penal de faţă inculpatul a adoptat o atitudine constantă de negare a săvârşirii faptei; de asemenea, în cauză nu este aplicabil nici art. 74 alin. 2 Legea nr. 15/1968, deoarece nu au fost identificate împrejurări de fapt de natură a se circumscrie acestui text de lege.

Din acest ultim punct de vedere, Curtea remarcă în mod deosebit determinarea cu care inculpatul a negat comiterea infracţiunii, în contextul în care în cauză au fost administrate probe care dovedesc cu certitudine săvârşirea faptei de către inculpat.

În acelaşi timp, se reţine şi faptul că, la momentul audierii sale la termenul de judecată din data de 23.02.2015, la solicitarea Curţii referitor la descrierea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video în intervalul orar relevant 12.13.40 – 12.13.55, inculpatul nu a dorit să facă vreo precizare, aspect, deşi justificabil prin prisma dispoziţiilor art. 109 alin. 3 C.pr.pen., totuşi de neînţeles din punct de vedere raţional, psihologic.

Totodată, Curtea constată că, prin solicitările de probatoriu formulate, în sensul de a se administra numeroase mijloace de probă neavând legătură cu obiectul probaţiunii raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, în contextul mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, inculpatul a intenţionat, în mod nejustificat, pe de o parte, tergiversarea soluţionării cauzei, iar pe de altă parte, disculparea sa.

În acelaşi sens, Curtea apreciază ca având drept unic scop tergiversarea soluţionării cauzei solicitarea formulată de inculpat, cu ocazia depunerii concluziilor scrise, de a se dispune, în temeiul art. 386 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal în infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. 3 C.pen., având în vedere următoarele argumente.

În primul rând, la termenul din data de 23.02.2015, înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, Curtea a constatat că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat. Or, la acel moment procesual nu a existat pentru inculpat niciun impediment, de nicio natură, în a solicita schimbarea de încadrare juridică. Astfel, formularea acestei cereri între momentul declarării închise a dezbaterilor şi cel al pronunţării soluţiei are o altă conotaţie decât cea firească, cea a exercitării dreptului la apărare.

În al doilea rând, potrivit art. 395 alin. 1 C.pr.pen., repunerea pe rol a cauzei prin reluarea dezbaterilor, ca urmare a punerii în discuţie a cererii formulate de către inculpat de schimbare a încadrării juridice, reprezintă pentru instanţă o posibilitate, iar nu o obligativitate, din moment ce Curtea apreciază că pentru justa soluţionare a cauzei, în ansamblul său, nu se impune lămurirea acestui aspect.

De altfel, ca o chintesenţă a aprecierii instanţei asupra ansamblului aspectelor de natură penală incidente în speţă, Curtea remarcă împrejurarea constând în aceea că stările de fapt manifestate de inculpat atât în momentul săvârşirii infracţiunii, cât şi pe parcursul desfăşurării prezentei cauze în ambele sale faze procesuale sunt incompatibile cu însăşi nobleţea profesiei de avocat.

Fişa de cazier judiciar a inculpatului

Din fişa actualizată de cazier judiciar a inculpatului, Curtea reţine că inculpatul nu este cunoscut de antecedente penale.

În acest context, Curtea constată că, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate în societate, iar pe de altă parte, constituie, potrivit art. 15 alin. 2 lit. c din Hotărârea nr. 64/2011, o condiţie sine-qua-non în vederea accederii şi exercitării profesiei de avocat.

Aplicarea pedepsei

Curtea apreciază că în prezenta cauză a fost respectat standardul utilizat de judecător în aplicarea principiului libertăţii de apreciere a probelor prevăzut de art. 103 alin. 1 C.pen., constând în dovedirea vinovăţiei inculpatului dincolo de orice dubiu rezonabil, în urma, deopotrivă, a evaluării coroborate a tuturor mijloacelor de probă apreciate ca fiind veridice şi a înlăturării motivate a mijloacelor de probă contrare celorlalte.

Aşadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, Curtea, potrivit art. 396 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 103 alin. 2 teza a II-a C.pr.pen., va condamna pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel aplicată, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative şi sancţionatorii ale pedepsei.

Individualizarea judiciară a executării pedepsei

Cu privire la acest aspect, Curtea reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În acest sens, Curtea, în aplicarea art. 81 alin. 6 din Legea nr. 15/1968, apreciază că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c din Legea nr. 15/1968, astfel : pedeapsa aplicată este de 2 ani şi 3 luni închisoare, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar instanţa, în urma analizării ansamblului circumstanţelor reale de comitere a faptei şi, cu precădere, a celor personale ale inculpatului constând în vârsta şi afecţiunile sale medicale, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie sau sub supraveghere, prin impunerea respectării anumitor obligaţii prevăzute de lege.

Prin urmare, Curtea va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 3 luni, stabilit potrivit art. 82 alin. 3 din Legea nr. 15/1968.

Pedepsele accesorii

Curtea constată că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată atât în baza art. 71 şi 64 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cât şi prin prisma Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, raportat la hotărârile pronunţate în cauzele Calmanovici v. România (hotărârea din 01.07.2008) şi Hirst v. Marea Britanie (hotărârea din 30.03.2004), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, Curtea nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, Curtea are în vedere şi decizia nr. 74/5.11.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat şi s-a stabilit că art. 71 C.pen. referitor la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen., decizie care şi-a păstrat aplicabilitatea şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală şi astfel, potrivit art. 474 alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie.

Astfel, în raport de natura faptei săvârşite, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 din Legea nr. 15/1968 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Legea nr. 15/1968, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În acelaşi timp, având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunea în exercitarea profesiei de avocat de care s-a folosit, deturnându-i astfel scopul şi finalitatea sa de participant la înfăptuirea justiţiei, Curtea apreciază ca fiind proporţională cu scopul urmărit – constând în necesitatea prezervării încrederii publice în avocat – aplicarea, potrivit art. 64 alin. 1 lit. c din Legea nr. 15/1968, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a profesa avocatura.

În baza art. 71 alin. 5 din Legea nr. 15/1968, pe durata termenului de încercare se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

Curtea va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Legea nr. 15/1968, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

Pedepsele complementare

Având în vedere durata pedepsei principale a închisorii pe care o va aplica inculpatului, precum şi natura şi gravitatea infracţiunii comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, aspecte anterior prezentate, Curtea apreciază ca fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit – constând în necesitatea prezervării încrederii publice în profesia de avocat – aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor sus-menţionate.

Aşadar, Curtea constată ca fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 65 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 15/1968, în sensul aplicării pedepsei complementare a interzicerii  exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. c (dreptul de a profesa avocatura) din Legea nr. 15/1968, pe o durată de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Alte dispoziţii legale incidente

Curtea va constata că inculpatul nu a fost reţinut, arestat preventiv sau arestat la domiciliu în prezenta cauză.

Latura civilă a cauzei

Cererea formulată de partea civilă

În raport de art. 19 alin. 1 şi 2 şi art. 20 alin. 1 şi 2 C.pr.pen., Curtea constată că prin plângerea penală, declaraţiile şi precizările formulate în timpul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată D.D,s-a constituit parte civilă cu suma de 93.850,80 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Situaţia de fapt

Din situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă în considerentele ce preced, Curtea reţine că, pe de o parte, începând cu anul 2008 şi până în prezent părţii civile i se reţine lunar din pensie o sumă de bani ca urmare a executării silite generate de sumele de bani pretins a fi datorate de către partea civilă către inculpat cu titlu de onorariu avocaţial restant şi alte cheltuieli aferente, iar pe de altă parte, între partea civilă şi inculpat există pe rolul instanţelor mai multe cauze civile, printre care dosarul nr. 13230/303/2009 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de asistenţă juridică, pentru cauză ilicită, fraudă la lege şi fals.

Analiza în drept a acţiunii civile

Prealabil analizării pretenţiilor civile, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prin raportare la intrarea în vigoare, pe parcursul soluţionării prezentei cauze, respectiv în data de 01.10.2011, a noului Cod civil.

Aşadar, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. De asemenea, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.

Or, având în vedere că fapta ilicită pretins a fi cauzatoare de prejudicii ar fi fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009, condiţiile răspunderii civile delictuale sunt cele reglementate de prevederile art. 998 şi următoarele din Decretul-Lege nr. 1655/1864.

Astfel, potrivit art. 998-999 din Decretul-Lege nr. 1655/1864 (Codul civil), în vederea angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, este necesară îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiţii : să existe o faptă ilicită, fapta ilicită să fie generatoare de prejudiciu de natură morală sau materială, să existe vinovăţia inculpatului în producerea prejudiciului şi să existe legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

Raportând prevederile sus-menţionate în prezenta cauză, Curtea constată că nu este îndeplinită niciuna dintre cele patru condiţii mai sus-expuse.

Astfel, referitor la pretinsa faptă ilicită generatoare de prejudicii pentru partea civilă, Curtea reţine că în prezenta cauză inculpatul va fi condamnat exclusiv pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Cu privire la geneza prejudiciului, se constată că fapta ilicită săvârşită de inculpat este o infracţiune de pericol, de a cărei existenţă nu depinde producerea unui prejudiciu privit în materialitatea sa.

Totodată, fapta ilicită săvârşită de inculpat nu este susceptibilă de a produce efecte complexe, care să constea nu numai în periclitarea valorilor sociale ce reprezintă obiectul juridic al acestei infracţiuni, ci şi în vătămarea drepturilor, de natură materială sau morală, ale unei alte persoane.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că geneza prejudiciului rezidă în anumite pretinse fapte de natură penală – înşelăciune, falsuri sau evaziune fiscală – ce au format obiectul unei plângeri penale formulate de către partea civilă, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1825/P/2009, dosar în cadrul căruia s-au dispus următoarele soluţii :

-prin ordonanţa din data de 26.09.2011, s-a disjuns cauza sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, faţă de inculpatul D.P.I., în vederea efectuării de cercetări;

-prin ordonanţa din data de 25.10.2013, s-a dispus, în baza art. 10 alin. 1 lit. a şi g, art. 281 pct. 1 lit. b şi art. 209 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală şi art. 122 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, neînceperea urmăririi penale faţă de învinuit, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, şantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi evaziune fiscală, prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3, art. 290 alin. 1, art. 194 alin. 1, art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 291 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal şi art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale;

-prin rezoluţia nr. 4209/II/2/2013 din data de 19.12.2013, s-a dispus, în baza art. 278 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de D.D. împotriva ordonanţei nr. 1824/P/2011 din 25.10.2013;

-prin încheierea din data de 23.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în prezentul dosar, în ceea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, şantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi evaziune fiscală, s-a considerat că aceasta este legală şi temeinică, întrucât termenele de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani, 8 ani şi 5 ani s-au împlinit.

Prejudiciul pretins a fi fost suferit de partea civilă constă în suma de 93.850,80 de lei, asupra căreia s-a instituit poprirea asupra pensiei părţii civile, ca urmare a dispunerii executării silite de către Biroul Executorilor Judecătoreşti ”A. şi C.” în dosarul de executare silită nr. 317/2008, în urma solicitării formulate de inculpat de punere în executare a celor două titluri executorii pretins a fi fost falsificate, reprezentând contractele de asistenţă juridică nr. 65755/28.05.2003 şi nr. 65778/30.09.2003 încheiate între inculpat, în calitate de avocat, şi partea civilă, în calitate de client, privind asistenţa juridică şi reprezentarea în dosarele civile nr. 4638/2003 (având ca obiect uzucapiune) şi nr. 8715/2003 (având ca obiect cerere reconvenţională privind constatarea uzucapiunii).

Din această perspectivă, Curtea observă că, în baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 şi art. 124 alin. 1 din Hotărârea nr. 64/2011, contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie în condiţiile legii constituie titlu executoriu cu privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului său.

Potrivit art. 19 C.pr.pen., este posibilă alăturarea acţiunii civile celei penale în cadrul procesului penal, în vederea angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Însă, în prezenta cauză, partea civilă nu este subiect pasiv (nici principal, nici secundar) al infracţiunii comise de inculpat, astfel încât nu se justifică acoperirea către partea civilă a prejudiciului suferit, deoarece acesta nu este consecinţa la care face referire, în mod neechivoc, art. 19 alin. 1 C.pr.pen., potrivit căruia acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Deosebit de relevantă este şi împrejurarea constând în aceea că pretinsele fapte ale inculpatului de a falsifica cele două contracte de asistenţă juridică şi de a o înşela pe partea civilă cu privire la sumele prevăzute în concrect cu titlu de onorariu de avocat – generatoare de prejudicii pentru partea civilă – nu au făcut, potrivit art. 371 C.pr.pen., obiectul învestirii prezentei instanţe, fapte în raport de care procurorul a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale, şi nici nu reprezintă elemente constitutive ale infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Prin urmare, este evident că aprecierea asupra neîndeplinirii condiţiei referitoare la geneza prejudiciului pretins de partea civilă determină inutilitatea analizării de către Curte a celorlalte 3 condiţii ale răspunderii civile delictuale.

Aşadar, având în vedere că instanţa nu analizează temeinicia pretenţiilor civile solicitate de partea civilă, se constată că acţiunea civilă nu poate fi soluţionată în acest cadru procesual, aspecte care determină inadmisibilitatea acţiunii civile promovate în prezenta cauză.

În acelaţi timp, având în vedere soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse în raport de infracţiunile de fals şi înşelăciune ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, Curtea remarcă incidenţa, într-o asemenea situaţie, a art. 25 alin. 5 C.pr.pen., dispoziţii care, prin raportare la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen., permit părţii civile să formuleze acţiunea civilă, separat, la instanţa civilă.

Soluţia ce va fi pronunţată sub aspectul laturii civile

În consecinţă, pentru toate motivele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 19 alin. 5 C.pr.pen., art. 223 din Legea nr. 71/2011 şi art. 998-999 din Decretul-Lege nr. 1655/1864 privind Codul civil, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă D.D..

Cheltuielile judiciare avansate de stat

În temeiul art. 398 cu aplic. art. 274 alin. 1 rap. la art. 272 alin. 1 C.pr.pen., în raport de soluţia de condamnare ce va fi pronunţată în cauză, Curtea îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 1.300 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 C.pr.pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, în cuantum de 150 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi va rămâne în sarcina statului.