Sentinţa penală nr. 27/20.01.2012 Cod 101
I.D.C- C 17
Deliberând asupra acţiunii penale de faţă, constată următoarele :
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti nr. xxx/P/2011 din data de 28.09.2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului E. C., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe un drum public cu o alcoolemie peste limita legală,
În fapt, s-a reţinut că la data de 21.05.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Skoda înmatriculat cu numărul BC 13 xxx, pe care l-a condus pe drumurile publice.
Se mai arată în actul de sesizare a instanţei că inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemie de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul mun. Moineşti în vederea recoltării probelor biologice, rezultând o îmbibaţie alcoolică de 1,00 gr. 0/00 la prima probă, respectiv 0,90 gr.0/00 la cea de-a doua probă.
Situaţia de fapt reţinută se probează cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: procesul verbal de depistare în flagrant (fl.4,5), printer alcooltest (fl.6), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie 1072-1073 din 24.05.2011 (fl. 9), declaraţia martorului (fl.10), declaraţiile inculpatului (fl.23-25).
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 21.05.2011, inculpatul in timp ce se afla la pensiunea D. împreună cu martorii M. I. şi A. A., a consumat băuturi alcoolice, după care s-a urcat la volanul autoturismului marca Skoda cu nr. de înmatriculare BC 13 GYC, fiind depistat de către un echipaj de poliţie, pe strada Atelierelor din mun. Moineşti.
Deoarece acesta prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Moineşti, unde i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În urma recoltării probelor biologice a rezultat o îmbibaţie alcoolică de 1,00 gr. 0/00 la prima probă, respectiv 0,90 gr.0/00 la cea de-a doua probă.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere declaraţiile inculpatului, E. C. care a recunoscut fapta săvârşită, coroborată cu declaraţiile martorului M. B. I. (fl. 15 dup), care a relatat că a fost de faţă când inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,66 mg/l alcool pur în aerul.
Din buletinul de analiză toxicologică –alcoolemie nr.1193 din data de 23.05.2011, reiese că, cantitatea de alcool în sânge a fost de 1.00 o/oo la prima probă şi de 0,90 o/00 la cea de-a doua probă, acesta coroborându-se şi cu raportul de expertiză medico-legală nr.484/R din data de 06.09.2011, prin care se concluzionează că inculpatul ar fi putut avea la ora 01.10 o alcoolemie de cca. 0,90g 0/00.
În drept fapta inculpatului E. C. de a conduce autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare BC 13 xxx, pe strada xxx din mun. xxx, având în sânge o îmbibaţie alcoolică care depăşea limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Elementul material al laturii obiective este realizat printr-o singură acţiune de conducere în condiţii ilicite a unui autovehicul pe drumurile publice constând în nerespectarea unei obligaţii ce revine conducătorului auto aceea de a se abţine de la consumarea băuturilor alcoolice.
Acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii are ca rezultat crearea unei stări de pericol social pentru participanţii la traficul rutier, rezultat care se produce chiar în momentul în care are loc conducerea autovehiculului de către persoana care are în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala. Prin urmare, consumarea infracţiunii are loc chiar în momentul deplasării autovehiculului pe drumurile publice în condiţiile arătate.
Astfel, drumul parcurs de către inculpat reprezintă un drum public, potrivit art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/ 2002, fiind special amenajat pentru traficul rutier şi deschis circulaţiei publice.
De asemenea, între fapta inculpatului şi starea de pericol social există o legătură de cauzalitate.
Instanţa reţine că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârşit fapta sub formă de vinovăţie a intenţiei directe, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., deoarece el a prevăzut rezultatul faptei sale, relevante fiind în această privinţă declaraţiile date de către inculpat în care a recunoscut că deşi a consumat alcool a condus autoturismul personal pe drumurile publice.
Constatând că infracţiunile există, că au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul judecăţii.
Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 al. 1 Cod penal şi va ţine seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracţiunii având în vedere circumstanţele reale ale faptei şi împrejurările săvârşirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracţiunii precum şi de natura acesteia.
Astfel, instanţa reţine că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concret relevat de faptul că a condus sub influenţa băuturilor alcoolice peste limita legală admisă de lege , punând în pericol relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
De asemenea instanţa urmează să aibă în vedere că este la prima abatere cu legea penală, atitudinea inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei pe tot parcursul procesului penal, precum şi îmbibaţia alcoolică scăzută.
Cu toate acestea instanţa nu poate reţine apărarea inculpatului în sensul că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni .
Potrivit art. 181 Cod penal nu constituie infracţiune fapta prevazuta de legea penala , daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin conţinutul ei concret , fiind lipsita în mod vădit de importanta , nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârşire a faptei , de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisa , de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.
Instanţa, apreciază ca în cauza nu sunt aplicabile dispoziţiile art.181 Cod penal având în vedere împrejurările în care a fost săvârşita si urmările care s-ar fi putut produce datorita alcoolemiei peste limita legala pe care acesta a avut-o la momentul opririi în trafic.
Este adevărat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,00 gr. 0/00 la prima probă, respectiv 0,90 gr.0/00 , dar chiar şi în aceste condiţii alcoolul consumat în cantităţi mici, diminuează mult puterea de discernământ, capacitatea de concentrare si atenţia conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacţie iar numărul erorilor în conducerea autovehiculului ducând la producerea unor grave accidente de circulaţie cu grave urmări asupra celor din trafic si familiilor si bunurilor lor.
Gravitatea faptei săvârşită de inculpat rezidă şi din cuantumul prevăzut de lege pentru fapta comisă, respectiv pedeapsa de la 1-5 ani.
Faţă de aceste considerente, va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni stabilit conform art.82 din Codul penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei accesorii.
În baza dispoziţiilor art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Instanţa urmează să ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 200 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
4
