Asupra verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor M. I. şi D. D., instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr………./P/2013 întocmit la data de 16.01.2014 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 17.01.2014 sub nr. ………../259/2014, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii M. I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.217 alin.1 din Cod penal din anul 1969, art. 239 alin. 2, 5 Cod penal din anul 1969, art. 239 alin. 2, 5 Cod penal din anul 1969, art. 321 alin. 2 Cod penal din anul 1969 şi art. 87 alin 1 din O.U.G. 195 / 2002 R cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal din anul 1969 şi D. D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 239 alin 2, 5 Cod penal din anul 1969, art. 26 raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal din anul 1969 şi art. 321 alin. 2 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din anul 1969.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 22.11.2013 în jurul orelor 23:30, agentul principal de poliţie E. A. M., din cadrul Postului de Poliţie Ceptura, se afla de serviciu, împreună cu poliţistul local T. V., pe raza comunei Ceptura, sat Rotari, judeţul Prahova, unde desfăşura activităţi pe linie de circulaţie rutieră, pe DJ 102N şi cu această ocazie agentul de poliţie a efectuat semnal regulamentar de oprire a autoturismului marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare PH-…..-……, care însă nu a oprit, continuându-şi deplasarea pe un drum lăturalnic.
La câteva minute, autoturismul în cauză a fost observat din nou în trafic şi la semnalul regulamentar efectuat de către agentul E. A. M., acesta a oprit.
Din el au coborât inculpaţii M. I., conducător auto şi D. D., pasager pe locul din dreapta faţă.
După ce agentul de poliţie s-a legitimat, a solicitat inculpatului M.I., documentele personale si ale autoturismului, care a declarat că nu le posedă, avându-le la domiciliu.
În aceste condiţii, inculpatul M. I. a fost invitat la autospeciala MAI ……….şi întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, respectiv 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În continuare, agentul de poliţie i-a solicitat inculpatului M. I., să se urce în autospeciala MAI, pentru a se deplasa la sediul Postului de Poliţie Ceptura, în vederea efectuării de cercetări penale.
Inculpatul s-a urcat pe locul din spate al autospecialei de poliţie, însă înainte de a se pune în mişcare, a coborât şi a devenit violent, îmbrâncindu-i pe cei doi poliţişti.
În acest timp, inculpatul D. D. a scos din pământ un par cu lungimea de 1,65 m, ce susţinea un pom fructifer şi l-a înmânat inculpatului M. I., care, ulterior, i-a aplicat agentului de poliţie E. A. M., două-trei lovituri în zona capului, în urma cărora şi-a pierdut cunoştinţa.
Cu acelaşi par, inculpatul M.I. l-a lovit peste antebraţul mâinii drepte pe poliţistul local T. V., apoi a aplicat mai multe lovituri în autospecială, distrugând luneta parbrizul, uşa dreapta spate, plafonul, portbagajul şi antena de emisie recepţie.
Agentul de poliţie a fost transportat cu ambulanţa Spitalului Judeţean Ploieşti, unde a fost internat cu diagnosticul:”policotuzionat prin agresiune,TCC minor grad I cu risc, plagă contuză regiunea frontoparietală stânga, contuzie antebraţ stâng”.
În aceeaşi noapte organele de poliţie l-au condus pe inculpatul M. I., la Spitalul orăşenesc Mizil, unde i-au fost prelevate două probe biologice de sânge la orele 01:30 respectiv 02:30.
Pe baza analizei de laborator, s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 1,65 g/l, aşa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2423-2424 din 25.11.2013.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale şi din concluziile raportului întocmit de către Serviciul Medico Legal Ploieşti, a rezultat că agentul de poliţie E. A. M., prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi necesită pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a mai menţionat faptul că leziunile respective nu au pus în pericol viaţa victimei.
Cu privire la fapta de distrugere, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova a formulat plângere prealabilă în termen legal, solicitând efectuarea de cercetări penale în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea din data de 23.11.2013 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr……./259/2013, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi s-a dispus, în baza art.143 rap. la art.148 alin.1 C.pr.pen. din anul 1969, arestarea preventivă a inculpaţilor M. I. şi D. D., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.11.2013 şi până la data de 22.12.2013 inclusiv, emiţându-se de către Judecătoria Mizil mandatele de arestare nr.8……/U din 23.11.2013 şi respectiv ……./U din 23.11.2013.
Prin încheierea din data de 17.12.2013 pronunţată de Judecătoria Mizil, în dosarul nr………../259/2013, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi s-a dispus prelungirea arestării preventive inculpaţilor M.I. si D. D. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.12.2013 până la data de 21.01.2014 inclusiv.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17.01.2014 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr………./259/2014, s-a dispus, în temeiul art.3001 C.p.pen. din anul 1969 revocarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M. I. şi D. D., dispunându-se punerea în libertate a celor doi inculpaţi la rămânerea definitivă a încheierii. Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a declarat recurs.
Prin decizia penală nr………/21.01.2014, Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2014 pronunţată în dosarul nr……./259/2014 privind pe inculpaţii M. I. şi D. D., a casat în totalitate încheierea sus menţionată şi pe fond, în baza disp.art.3001 C.p.pen. din anul 1969, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţi, dispunând menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M. I. şi D. D.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, „măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă şi se menţin pe durata pentru care au fost dispuse, în condiţiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi prelungite ori, după caz, menţinute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă, în condiţiile legii noi”
Faţă de aceste reglementări instanţa va verifica din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive potrivit disp. art.362 alin.2, art.202, art.205, art.207 şi art.223 toate C.pr.pen.
De asemenea, urmează să analizeze cu prioritate dacă infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive sunt incriminate şi in dispoziţiile Noului Cod Penal reţinând în acest sens următoarele: art.26 C.pen din 1969 se regăseşte în dispoziţiile art.48 C.pen, art. 217 alin.1 C.pen. din 1969 se regăseşte în dispoziţiile art.253 alin.1 C.pen, art.239 alin.2 şi 5 C.pen. din 1969 se regăseşte în dispoziţiile art.257 alin.1, 2, 4 C.pen, art.321 alin.2 C.pen din 1969 se regăseşte în dispoziţiile art.371 C.pen., art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 se regăseşte în dispoziţiile art.336 alin.1 Cod penal, art. 33 lit.a C.pen din 1969 se regăseşte în dispoziţiile art.38 C.pen.
Prin decizia penală nr………/21.01.2014, pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr……../259/2014, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 17.11.2014 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr………/259/2014, s-a casat în totalitate încheierea recurată şi pe fond, în baza disp.art.300/1 C.p.pen. din anul 1969, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţi, dispunând menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M. I.şi D. D.
Astfel, prin decizia penală nr……/21.01.2014, Tribunalul Prahova a reţinut că există indicii temeinice, în sensul dispoziţiilor art. 681 C.p.pen. din anul 1969, în a considera că inculpaţii au comis faptele pentru care sunt trimişi în judecată, apreciind că sunt îndeplinite, atât condiţia prevăzută de art. 143. C.p.pen. din 1969, privind existenţa unei presupuneri rezonabile, prin care se înţelege existenţa unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca o persoană să fi săvârşit o infracţiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Marii Britanii). Aceeaşi instanţă a constatat că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute în art.148 lit.f C.p.pen. din 1969, în sensul că infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, şi există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
A apreciat Tribunalul Prahova că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanţele reale ale comiterii faptelor: două sau mai multe persoane împreună, în loc public, prin violenţă cu folosirea unor obiecte contondente, asupra unor poliţişti care trebuiau să supravegheze liniştea comunităţii dar şi din temerea că, lăsaţi în libertate, ar constitui o încurajare a comportamentului infracţional şi o atingere gravă autorităţii unor instituţii a căror atribuţii sunt în slujba comunităţii. S-a mai reţinut că modul de săvârşire a faptelor, consecinţele asupra integrităţii persoanei şi asupra bunurilor unei instituţii, raportat la data arestării preventive, decembrie 2013, nedepăşindu-se termenul rezonabil al măsurii arestării preventive. De asemenea, s-a mai reţinut că, deşi inculpaţii nu au cazier judiciar, nu demonstrează, în mod necesar, absenţa pericolului social, întrucât opinia publică a perceput faptele ca fiind grave de natură să afecteze imaginea locală a organelor de poliţie, iar datele referitoare la fapte, nu de puţine ori acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de nesiguranţă socială, de neîncredere în organele judiciare care nu asigură protecţia comunităţii împotriva persoanelor care săvârşesc fapte cu violenţă.
Art.223 C.p.pen. prevede condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive, potrivit alin.2 al acestui articol ,,Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal sau de alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Instanţa nu poate reţine concluziile formulate de apărătorului inculpatului M. I., referitoare la faptul că în prezent nu mai există temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că în cauză au survenit modificări privind încadrarea juridică a faptei şi limitele de pedeapsă, respectiv condiţia pentru menţinerea măsurii de arestare preventivă este aceea ca pedeapsa să fie mai mare de 5 ani, însă pentru toate faptele săvârşite de inculpatul M. I. pedeapsa este mai mică de 5 ani şi este alternativă cu amenda deoarece pentru infracţiunea de ultraj prevăzută în art.239 alin.2 şi 5 C.pen. din 1969 ce se regăseşte în dispoziţiile art.257 alin.1, 2, 4 C.pen, întrucât legiutorul a intodus această infracţiune în textul art.223 alin.2 C.p.pen. considerând-o o infracţiune gravă fără a trimite la limitele de pedeapsă aşa cum a făcut-o în teza a doua a aceluiaşi text când a trimis la alte infracţiuni impunând condiţia săvârşirii altor infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 5 ani sau mai mare.
Conform art.207 alin.2 C.p.pen., în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, dispoziţiile art.235 alin.4-6 C.p.pen.se aplică corespunzător. Totodată, potrivit art.207 alin.4 C.p.pen. când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.
Analizând măsura preventivă luată faţă de inculpaţii M. I. şi D. D., în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, apreciază că aceasta este legală şi temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaţilor se menţin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, şi impun în continuare măsura privativă de libertate menţionată.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, se reţine că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
De asemenea, se constată că menţinerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, iar pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia şi a consecinţelor asupra integrităţii persoanei şi asupra bunurilor unei instituţii, respectiv de către două persoane împreună, aflate sub influenţa băuturilor alcoolice, în loc public, prin violenţă cu folosirea unor obiecte contondente, asupra unor poliţişti care trebuiau să supravegheze liniştea comunităţii modul de săvârşire a faptelor, se constată că privarea inculpaţilor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, temerea că, lăsaţi în libertate, ar constitui o încurajare a comportamentului infracţional şi o atingere gravă autorităţii unor instituţii, ale căror atribuţii sunt în slujba comunităţii, creîndu-se în rândul opiniei publice un sentiment de nesiguranţă socială, de neîncredere în organele judiciare care nu asigură protecţia comunităţii împotriva persoanelor care săvârşesc fapte cu violenţă.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei – în sensul că inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiunii respectiv de distrugere, ultraj, tulburare a irdinii şi liniştii publice, conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, constând în aceea că la data de 22.11.2013, orele 23:00 – 23:30, în timp ce inculpatul M. I. conducea autoturismul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare PH-…..-……., pe DJ 102 N, pe raza localităţii Rotari, avându-l ca pasager, pe scaunul din dreapta faţă, pe inculpatul D. D., a fost oprit la control de către agentul principal de poliţie E. A. M., din cadrul Postului de Poliţie Ceptura, aflat în exerciţiul funcţiunii, împreună cu poliţistul local T. V., şi pentru că emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentraţie de alcool pur în aerul expirat de 0,75 mg/l; încercând să-l conducă la Spitalul orăşenesc Mizil, pentru recoltarea de probe biologice de sânge, inculpatul M. I. s-a opus şi cu un par în lungime de 1,65 m, smuls din pământ de către inculpatul D. D., care susţinea un pom fructifer şi înmânat de acesta, i-a aplicat agentului de poliţie 2-3 lovituri în zona capului, în urma cărora şi-a pierdut cunoştinţa şi care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale; în continuare, cu acelaşi par, inculpatul M. I. l-a lovit pe poliţistul local T. V., apoi a aplicat mai multe lovituri în autospeciala MAI 26967, distrugând luneta, parbrizul, uşa dreapta spate, plafonul, portbagajul şi antena de emisie, cauzând un prejudiciu în sumă de 5.000 lei; înainte de exercitarea acestor agresiuni de către inculpatul M. I., celălalt inculpat D. D., l-a lovit şi îmbrâncit pe poliţistul local T. V., căzând cu acesta într-o şoavă, pentru a împiedica încătuşarea inculpatului M. I., fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condiţiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii M. I. şi D. D., este legală şi temeinică, precum şi, verificând subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiei şi scopul urmărit, în baza art.362 alin. 2 raportat la art.207 C. proc. pen.
