Prin referatul procurorului da la Parchetul D.I.I.C.O.T. nr. 80D/P/2013 din 5.03.2104 s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii A.G., A.C., S.I.E., T.T.I., D.C.V., I.S. şi C.B.
Se solicită prelungirea măsurii arestării preventive deoarece în cauză urmează a fi extinsă urmărirea penală faţă de A.G. şi A.C. cu privire la efectuarea activităţilor de skimming realizate de aceştia în cursul anului 2013 pe teritoriul Germaniei, probatoriul administrat până în prezent, coroborat cu datele rezultate din accesarea căsuţei de e-mail utilizată de inc. A.G. făcând dovada săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 360 C.pen şi 365 C.pen.
De asemenea, majoritatea inculpaţilor şi-au manifestat intenţia încheierii acordurilor de recunoaştere a vinovăţiei urmând a avea loc negocierile specifice acestei proceduri.
Totodată, în cauză nu a parvenit răspunsul cererii de asistenţă judiciară internaţională solicitată autorităţilor germane, ce sunt utile sub aspectul soluţionării în privinţa infracţiunilor de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 250 al.1,2,3 C.pen., acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 al.1,2,3 C.pen. şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 C.pen.
Inculpaţii A.C., T.T.I. şi C.B. au formulat în scris cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar conform art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.
În motivarea cererilor, inculpaţii consideră că analiza în concret, în primul rând a împrejurărilor cauzei, a modalităţii de săvârşire a faptelor ce li se impută, a faptelor însăşi, relevă lipsa unui minim de indicii pertinente că pretinsa activitate infracţională a acestora se circumscrie elementelor constitutive a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi.
În al doilea rând, procedând la o evaluare şi a persoanei şi a conduite inculpaţilor, în accepţiunea dispoziţiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală se poate lesne observa că şi din acest punct de vedere măsura arestului preventiv apare ca excesivă, inculpaţii fiind lipsiţi de antecedente penale, astfel încât nu se poate vorbi de o periculozitate deosebită a lor sau de reiterarea unui comportament infracţional de către aceştia raportat la alţi coinculpaţi.
Aceste aspecte coroborate şi cu scopul măsurilor procesuale circumscris în dispoziţiile art. 202 alin. 2 Cod procedură penală conturează inculpaţilor o situaţie mai favorabilă şi astfel compatibilă cu dispunerea în cauză a unei măsuri procesuale mai uşoare ca severitate, cum este cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, garanţiile de ordin procesual prezentate de aceştia şi invocate anterior, alături de obligaţiile ce li se vor impune în sarcină sunt de natură a apăra ordinea publică şi de a asigura buna desfăşurare, pe mai departe, a procesului penal.
Pe cale de consecinţă, pe linia celor invocate şi coroborat cu dispoziţiile art. 223 alin. 2 teza finală consideră că afectarea normei incriminatoare (în care rezidă de altfel şi pericolul social concret pentru ordinea publică) este minimă tocmai faţă de limitele reduse de pedeapsă potrivit legii noi, mai favorabile, faţă de circumstanţele reale ale faptei, faţă de urmarea imediată.
Mai mult, la acest moment procesual urmărirea penală este într-un stadiu avansat, în cauză fiind administrate probatorii constând în înregistrări, capturi de imagine, declaraţii ale coinculpaţilor, martorilor, percheziţii informatice şi domiciliare, probele ce urmează a mai fi efectuate neputând fi influenţate de către inculpaţi, chiar şi aflaţi în stare de libertate.
Având în vedere şi perioada de aproximativ două luni de arest preventiv la care au fost supus inculpaţii şi care în mod neîndoielnic au contribuit la corijarea lor, anterior având o conduită bună în familie şi comunicate, fiind lipsiţi şi de antecedente penale s-a apreciat că buna desfăşurare a procesului penal, mai departe în faza urmăririi penale şi apoi în faza judecăţii se poate realiza şi prin punerea lor în libertate cu luarea măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar care, prin conţinutul lor sunt în concordanţă cu art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, neexistând în cauză riscul de a fi reluată activitatea infracţională odată puşi în stare de libertate ori de a se sustrage de la proceduri judiciare.
Din actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine următoarele, mai întâi cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive:
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv prin încheierea nr. 4/Î/12.01.2014 a Tribunalului Bacău reţinându-se ca temei dispoziţiile art. 148 lit. f Cod procedură penală vechi şi prelungită pe o perioadă de 30 de zile prin încheierea nr. 14/Î/05.02.2014 a Tribunalului Bacău .
În fapt se reţine că în cursul anului 2013,inculpatul A.G. împreună A.C., A.I., T.T.I., D.C.V., A.C.C., au constituit un grup infracţional organizat specializat pe linia confecţionării de aparatură artizanală destinată falsificării instrumentelor de plată electronică, în vederea realizării infracţiunilor de rezultat respectiv retrageri frauduloase de numerar, cu ajutorul instrumentelor de plată falsificate, obţinând în acest fel sume importante de bani.
În vara anului 2013 aceştia frecventau două locaţii, una în mun. Bacău – aparţinând inc. A.I. şi una în jud. Vrancea – aparţinând inc. S.I.E., în scopul confecţionării artizanale de dispozitive destinate fraudării bancomatelor, purtau discuţii cu persoane având aceleaşi preocupări infracţionale şi planificau deplasări în străinătate (Italia, Germania, Franţa) în scopul utilizării dispozitivelor confecţionate în România, pentru copierea datelor de carduri bancare aparţinând cetăţenilor străini.
În cursul lunii iulie 2013, inc. T.T.I., D.C.V. şi A.C., s-au deplasat pe teritoriul Germaniei, unde se pare că au săvârşit infracţiuni de skimming, aceştia revenind în ţară în cursul lunii octombrie 2013, având asupra lor diferite sume de bani în euro.
Pe de altă parte, inc. A.G., persoană cunoscută cu preocupări infracţionale pe linia contrafacerii instrumentelor de plată electronică, fiind recidivist, s-a deplasat în acelaşi scop pe teritoriul Franţei, tot în vara anului 2013. Anterior efectuării acestei deplasări, inculpatul A.G. este contactat telefonic, de un bărbat neidentificat, aflat la acel moment în Franţa, care la sfârşitul discuţiei îl întreabă dacă poate să îi pună şi lui la dispoziţie un dispozitiv de skimming, respectiv o „mâţă”.
Din conţinutul acestei convorbiri telefonice rezultă faptul că inc. A.G. a trimis în Franţa, probabil printr-un curier, mai multe dispozitive de skimming, preluate de persoana menţionată anterior, aceasta arătându-se încântată de calitatea dispozitivelor fiind interesat să achiziţioneze şi el unele similare.
În toamna anului 2013, inc. A.G. a revenit în România reluând legăturile infracţionale cu inc. A.C. şi cu A.D. ( ultimul fiind cercetat în stare de arest preventiv pentru fapte similare în dosarul cu nr. 218D/P/2013), cu scopul de a procura alte dispozitive de skimming, cu care să se deplaseze în cursul anului 2014 în Italia.
În realizarea scopului infracţional, membrii grupării au procurat şi deţinut aparatură şi programe software destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, cu ajutorul căreia au procedat la realizarea activităţilor de skimming, în vederea procurării ilicite de date de identificare a cardurilor, şi ulterior, la falsificarea unor astfel de instrumente de plată electronică, cu ajutorul cărora au procedat, în repetate rânduri, pe spaţiul Uniunii Europene – Germania, Franţa şi Italia, la efectuarea de operaţiuni de retragere frauduloase de numerar.
Pe de altă parte, membrii grupării infracționale organizate, regrupată după revenirea din străinătate, au efectuat la începutul anului 2014 demersuri pentru asigurarea confecționării de aparatură artizanală destinată realizării scopului grupării, pe alt tip de componente și aparate, prin intermediul inc. S.E.
În acest sens, se constată deplasarea inc. A.C. împreună cu inc. A.G. la data de 09.01.2014 ce rezultă atât din exploatarea autorizației nr. 470/2013 ce confirmă discuția dintre inc. A.C. și inc. S.E., care au convenit ca primul să se deplaseze la domiciliul acestuia pentru a ieși la cumpărături legate de activitatea comună de confecționare a aparaturii destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, cât și din exploatarea ordonanței provizorii de imagini din aceeași dată – ce confirmă prezența inc. A.C. și A.G. la locuința inc. S.E. de pe raza com. P., jud. Vrancea, după care a inculpaților A.C. și S.E. la o locație din mun. Bacău.
Legăturile infracționale și continuarea activității grupării rezultă inclusiv din faptul că în aceeași seară, imediat ce inc. A.C. s-a întors în Bacău de la locuința inc. S.E. (conducându-l pe acesta înapoi la locuința sa), l-a contactat pe inc. D.C., pentru a se întâlni.
A doua zi se constată că inc. A.C. a luat legătura și cu inc. T.T.
Este de precizat că înc. S.E. este cunoscut cu preocupări pe linia confecționării de aparatură artizanală destinată falsificării instrumentelor de plată electronice, posedând condamnări anterioare în Germania și Italia pentru fapte de acest gen, așa cum rezultă din însăși declarația sa, și se confirmă prin multitudinea echipamentelor și dispozitivelor cu specific identificate cu ocazia percheziției domiciliare.
Colaborarea acestuia cu membrii grupului infracțional constituit de A.G., A.C. și ceilalți rezultă și din monitorizările intruzive, din vara anului 2013, când s-au constatat numeroase deplasări ale inculpaților susmenționați la adresa de domiciliu a acestuia din com. P., jud. Vrancea. (a se vedea anterior convorbirile telefonice ale inculpaților ce fac referire la deplasările pe raza jud. Vrancea, inculpatul S. fiind denumit codat – băiatul de la primărie -). Referitor la participarea inc. S.E. este de precizat precauția acestuia, datorită antecedentelor sale penale, relevată de faptul că nu a pus la dispoziția membrilor grupării un număr de telefon pentru contact, contactarea lui realizându-se direct la domiciliu.
Pe de altă parte, s-a constatat din monitorizarea intruzivă a inc. A.D. (cauza disjunsă din dosarul 80D/P/2013) că la sfârșitul anului 2013 – începutul anului 2014, atât inc. A.G. cât și inc. A.C. s-au întâlnit de mai multe ori cu acesta, culegând informații despre zona în care a acționat inc. A.D., în Italia, în cursul anului 2013, având în vedere că acesta a diseminat în mediul infracțional informații privind realizarea unor beneficii consistente ca urmare a activității infracționale. Ca urmare a mia multor întâlniri cu inc. A.D., inc. A.G. a vehiculat în același mediu ideea inițierii unei deplasări în perioada imediat următoare în Italia.
Întrucât din exploatarea mijloacelor de probă intruzive a rezultat aducerea în țară de către inc. M.S.M. a componentelor electronice destinate confecționării artizanale a unui aparat destinat copierii datelor de carduri tip POS și punerea acestuia la dispoziția inc. C.B., la data de 11.01.2014, orele 00,30, la aceeași dată s-a procedat la efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţele tuturor învinuiţilor cercetaţi în cauză, în vederea identificării mijloacelor de probă cu privire la care existau indicii temeinice că aceştia le deţin în locuinţele lor şi urmau să le utilizeze la săvârşirea de infracţiuni la legea comerţului electronic (componente hardware şi sofware, instrumente de plată electronică falsificate, medii de stocare a datelor informatice, tastaturi de bancomat, POS-uri , etc).
Potrivit art. 234 al. 1 Cod procedură penală „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăriri penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor – art. 148 lit. f Cod procedură penală vechi – se regăsesc în noua reglementare prevăzută de art. 223 al. 2 Noul Cod de procedură penală.
Astfel, se constată că există probe (percheziţii, interceptări telefonice, comunicări în sisteme informatice, interceptări şi înregistrări de imagini, medii de stocare a datelor, telefoane mobile, cartele telefonice cu urme ale infracţiunilor, dispozitive şi subansamble destinate confecţionării artizanale de aparatură necesară fraudării bancomatelor) din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceşti inculpaţi au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă că cercetările se află în curs de desfăşurare, se apropie de finalizare necesitând timp pentru verificarea şi analizarea de către procuror a conţinutului căsuţei de e-mai utilizată de inc. A.G. , conţinut în 7 volume, urmând a fi identificată participarea inculpaţilor la săvârşirea altor fapte penale şi eventual identificaţi noi participanţi la comiterea faptelor în cadrul grupului infracţional.
De asemenea, este în interesul aflării adevărului şi răspunsul la cererea de asistenţă judiciară internaţională solicitată autorităţilor germane referitor la infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. 1, 2, 3 Cod penal, acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. 1, 2, 3 Cod penal şi operaţiuni ilegale cu dispozitive ori programe informatice prevăzută de art. 365 Cod penal.
Totodată, urmează ca inculpaţii care şi-au manifestat intenţia de încheiere a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei să fie audiaţi în cadrul procedurii de negociere specifice acestei instituţii procesual penale, ceea ce iar necesită timp. Însă aspectul că doresc, intenţionează încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu presupune în mod automat şi punerea în libertate a inculpaţilor.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, detenţia este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate „in concreto” pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In acelaşi sens s-a pronunţat şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucţionare a cursului justiţiei, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracţiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că, dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilită, detenţia provizorie s-ar putea, totuşi, justifica, în mod excepţional, în anumite cazuri în care se comite o infracţiune deosebit de gravă.
Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că există dovezi privind existenţa cazului comiterii unei infracţiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.
Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp (cauza Letellier contra Franţei). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent şi suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Ori în prezenta cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că se impune în continuare detenţia provizorie pentru fiecare inculpat, fiind comise infracţiuni deosebit de grave prin însăşi natura acestora – grup infracţional organizat, deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos (inc. A.), punerea în circulaţie de valori falsificate (inc. D.) – iar raportat la împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele: prin desfăşurarea pe o perioadă îndelungată de timp şi prin relaţiile şi conexiunile cu alte reţele infracţionale transfrontaliere, care acţionează pe acelaşi segment de crimă organizată, dovedesc periculozitatea ridicată a inculpaţilor, iar prin numărul mare al actelor materiale comise şi diversitatea infracţiunilor, demonstrează „specializarea” acestora în săvârşirea acestui gen de infracţiuni.
Având în vedere că probatoriul administrat în cauză relevă amploarea deosebită a activităţii infracţionale a membrilor grupului, prin desfăşurarea pe o perioadă îndelungată de timp şi prin relaţiile şi conexiunile cu alte reţele infracţionale care acţionează pe acelaşi segment de crimă organizată, se dovedeşte periculozitatea inculpaţilor, existând date suficiente care certifică necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, în vederea asigurării bunei desfăşurări a urmăririi penale, pentru suplimentarea probatoriului.
Aşadar constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de fiecare inculpat continuă să subziste, se regăsesc în dispoziţiile art. 223 al. 2 Noul Cod de procedură penală şi nu au încetat, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru finalizarea urmăririi penale, aflarea adevărului, şi justa soluţionare a cauzei.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiţii prevăzute de art. 223 al. 2 Noul Cod de procedură penală – există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi din modalitatea concretă de comitere, gravitatea infracţiunilor, scopul urmărit (fraudarea bancomatelor), conexiunile cu alte grupuri infracţionale ce acţionează pe acelaşi segment infracţional, caracterul transfrontalier al faptelor, durata mare de timp în care s-a derulat activitatea infracţională – astfel că se constată că privarea de libertate a fiecărui inculpat este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Apărările inculpaţilor că probele ce urmează a fi administrate în faza de urmărire penală şi pentru care se solicită prelungirea nu îi privesc pe unii dintre inculpaţi, nu au nici o relevanţă deoarece cauza trebuie lămurită sub toate aspectele, faptele şi faţă de toţi inculpaţii în întregul ei. Scopul procesului penal este de aflare a adevărului şi tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi. Ca atare în faza de urmărire penală trebuie lămurite toate aspectele pentru aflarea adevărului.
De asemenea, cauza trebuie analizată în toată complexitatea ei, a conexiunilor dintre inculpaţi şi nu defalcat pe fiecare inculpat pentru care, separat, activitatea sa infracţională poate apărea infimă sau fără pericol mare, însă în cadrul grupului infracţional are o altă gravitate, îndeplinea o sarcină necesară angrenajului infracţional, necesară funcţionării grupului infracţional.
Nu se poate reţine apărarea inculpatului I. că nu se cunoşteau cu toţi membrii grupului deoarece practica judiciară a stabilit că în specificitatea grupului infracţional organizat în cazul infracţiunilor de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, falsificarea titlurilor de credit sau instrumente de plată, punerea în circulaţie de valori falsificate (fostele infracţiuni din legea nr. 365/2002) constă în lipsa unei organizări infracţionale clasice, cu o structură ierarhică de tip piramidal.
Dimpotrivă, specificul grupului infracţional organizat în cazul acestui tip de infracţiuni presupune stabilirea unui număr de funcţii bine delimitate ale mai multor celule din cadrul reţelei infracţionale.
Astfel de elemente specifice întrunesc elementele de bază ale criminalităţii organizate constând în asocierea mai multor persoane, pe o perioadă îndelungată de timp, cu sarcini bine delimitate, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, pentru obţinerea de beneficii ilicite.
Trebuie precizat că un element specific în aceste grupări îl constituie implicarea unor persoane cu sarcini simple având ca rol confecţionarea sau adaptarea dispozitivelor, componentelor electronice ori aparaturii destinate falsificării instrumentelor de plată electronică.
Caracterul transfrontalier al acestei activităţi ilicite este apreciat ca fiind o modalitate de disimulare a activităţii infracţionale şi de îngreunare a activităţii de cercetare a organelor judiciare.
Trebuie subliniat că specificul acestor infracţiuni şi al grupurilor infracţionale organizate în scopul comiterii acestui gen de infracţiuni, este mobilitatea în cadrul grupului, practica în această materie dovedind faptul că membrii unui astfel de grup infracţional interacţionează şi colaborează între ei, în funcţie de interes, pentru anumite perioade de timp, în funcţie de specializarea fiecăruia şi de rezultatele obţinute.
În aceste condiţii, un astfel de grup infracţional nu va funcţiona niciodată după regulile şi principiile generale, ci va funcţiona după reguli proprii, suferind schimbări şi modificări rapide de conţinut şi structură, din cadrul unui grup putându-se desprinde una sau mai multe celule (denumite chiar de membrii grupului „echipe de lucru”) ce vor acţiona la rândul lor ca un grup infracţional organizat, având foarte posibil un lider şi membri executanţi cu roluri foarte bine stabilite.
De asemenea, este binecunoscut faptul că mai multe astfel de celule pot avea un membru comun – cum ar fi de exemplu persoana specializată în confecţionarea de echipamente artizanale destinate activităţilor de skimming, care îşi oferă serviciile în cadrul mai multor echipe de lucru.
Persoanele cu preocupări pe linia confecţionării de echipamente artizanale dezvoltă în timp multiple legături infracţionale, fiind cunoscute şi recunoscute de cei care activează în acelaşi domeniu, cum este şi cazul persoanelor cercetate în cauză.
Este de precizat faptul că acest gen de infracţiuni nu pot fi săvârşite singular de anumite persoane, fiind de esenţa lor faptul că pentru realizarea scopului infracţional maniera organizată, ce presupune implicarea mai multor persoane conform etapelor metodologice corespondente acţiunilor materiale ale infracţiunilor (confecţionarea de aparatură, activităţi de skimming, activităţi de prelucrare a datelor şi falsificare a instrumentelor de plată electronică şi realizarea activităţilor finale de retrageri frauduloase de numerar) este mult mai eficientă pentru obţinerea rezultatului propus.
Gravitatea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii rezultă şi din majorarea limitelor de pedeapsă prev. de Noul cod penal, faţă de reglementarea specială prevăzută de Legea nr. 365/2002 – art. 314 al. 2 Noul Cod penal – închisoarea de la 2 la 7 ani, art. 311 al. 2 Noul Cod penal – închisoarea de la 3 la 10 ani, art. 313 al. 2 Noul cod penal – închisoarea de la 3 la 10 ani.
Totodată, apărările inculpaţilor privind situaţia lor familială – copii în întreţinere, soţii fără loc de muncă sau gravide (cazul lui C.), sau starea de sănătate (de exemplu inculpatul I.) nu pot fi primite de judecătorul de drepturi şi libertăţi care apreciază că nu constituie motive care să justifice punerea lor în libertate şi că, dimpotrivă, când au comis aceste fapte, inculpaţii şi-au asumat riscul de a fi descoperiţi, de a fi cercetaţi penal chiar cu privare de libertate şi astfel desfăşurarea unei vieţi de familie normală să fie perturbată.
Pentru aceste motive, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că nici măcar nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Referitor la cererile inculpaţilor A.C., T.T.I. şi C.B. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta mai uşoară, judecătorul de drepturi şi libertăţi le consideră că neîntemeiate. Având în vedere infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, natura acestora – grup infracţional organizat, deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, tentativă la falsificare de titluri de credit ori instrumente de plată (inculpatul T.) sau operaţiuni ilegale cu dispozitive ori programe informatice (inculpatul C.); multitudinea acestora (2-3 fapte fiecare inculpat), calitatea de lider sau membri importanţi ai grupării judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că o măsură preventivă mai uşoară nu este suficientă pentru realizarea scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea acestora de la comiterea de noi infracţiuni.
Trebuie subliniat că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise de cei 3 inculpaţi nu au maximul de 5 ani închisoare, ci infracţiunea prevăzută de art. 314 alin. 2 Cod penal are pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar cea prevăzută de art. 311 alin. 2 Cod penal are pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Ca atare, pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt închisoarea mai mare de 5 ani ceea ce dovedeşte o gravitate crescută a acestora.
Faţă de toate acestea, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră ca nefondată cererile inculpaţilor A.C., T. T.I. şi C.B. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta mai uşoară şi ca întemeiată propunerea procurorului D.I.I.C.O.T. de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
În consecinţă, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală va respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară – arestul la domiciliu sau controlul judiciar prevăz. de art. 218 şi 211 C.pr.penală- formulate de inc. A.C., C.B. şi T.T.I.
Constatând culpa procesuală a inculpaţilor, aceştia vor fi obligaţi conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 236 Cod procedură penală judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite propunerea procurorului de la D.I.I.C.O.T. Bacău de prelungire a măsurii arestării preventive.
Va dispune prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.03.2014 şi pînă la data de 10.04.2014 inclusiv, faţă de inculpaţii:
1. A.G., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal, deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal , tentativă la falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată prevăz. de art. 32 rap. la art. 311 al. 2 C.penal şi efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăz. de art. 250 al. 3 C.penal cu aplic. art. 35, art. 38 şi art. 41 C.penal;
2. A.C., cercetat pt. comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal;
3. S.I.E., cercetat pt. comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal;
4. T. T.I., cercetat pt. comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal, deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal şi tentativă la falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată prevăz. de art. 32 rap. la art. 311 al. 2 C.penal;
5. D.C.V., cercetat pt. comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal, deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal şi punerea în circulaţie de valori falsificate prevăz. de art. 313 al. 1 C.penal;
6. I.S., cercetat pt. comiterea infracţiunilor de constituire sau a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal şi deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal;
7.C.B., cercetat pt. comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăz. de art. 367 C.penal, deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăz. de art. 314 al. 2 C.penal şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevăz. de art. 365 al. 2 C.penal;
Conform art. 275 al. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
