În cazul se aplică dispoziţiile speciale din Legea nr.188/1999 republicată privind Statutul funcţionarilor publici privind răspunderea acestora, care se realizează prin angajament de plată asumat personal sau prin decizie de imputare şi, în nici un caz, prin acţiune civilă de atragere a răspunderii juridice materiale, ca în cazul angajaţilor cu contract de muncă . Acţiunea de atragere a răspunderii juridice materiale întemeiată pe dispoziţiile Codului muncii apare, astfel, ca fiind inadmisibilă.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2077 din 10 aprilie 2012
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Răzvad a chemat în judecată pe pârâții C. P. – primar al Comunei Răzvad, B. D., I. T. și S. M. – funcționari publici, angajați ai Primăriei Comunei Răzvad, pentru obligarea acestora la plata sumelor încasate necuvenit din bugetul autorității reclamante în cursul exercițiului financiar al anului 2010, reprezentând sporurile de dificultate acordate în mod nelegal, al căror cuantum global l-a apreciat provizoriu la valoarea de 24.642 lei, având în vedere raportul Curții de Conturi.
Reclamanta a precizat că primarul comunei Răzvad a emis dispoziția nr. 178, acordând un spor lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare salariaților implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membri în comisia locală, act administrativ ce a fost analizat în urma unei acțiuni introdusă de Instituția Prefectului Județului Dâmbovița, în dosarul nr. 1401/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița, soluționată irevocabil, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Ulterior Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului Dâmbovița a emis decizia nr. 17/2011, prin care, la punctele II. 1 și II. 2, a decis recuperarea prejudiciului rezultat în urma acordării acestui spor, integral prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități), creat prin plata în afara cadrului legal a sporului.
Prin sentința nr. 3470 pronunțată la data 13 decembrie 2011 Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sumelor încasate necuvenit, astfel: C. P. – suma de 8.760 lei, B. D. – suma de 3.018 lei, Ș. M. – suma de 1.464 lei și I. T. – suma de 840 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din cuprinsul expertizei efectuate în cauză rezultă ca pârâții au încasat sporul de dificultate și pentru anul 2010, iar sumele efectiv încasate pentru perioada ianuarie – decembrie 2010 sunt de 14.082 lei, defalcate pe fiecare parat in parte, în funcție de procentele stabilite de președintele comisiei.
Instanța de fond a constatat că în cauza sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii materiale a pârâților, având în vedere concluziile raportului Curții de Conturi a României.
S-a mai reținut că a fost stabilit cuantumul prejudiciului prin expertiza contabila, existând în mod firesc si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3041C.proc.civ.
Recurenții au susținut că este greșită calea procedurală aleasă de reclamantă pentru recuperarea sumelor pretins acordate nelegal, respectiv promovarea unei acțiuni în justiție, cererea fiind inadmisibilă, întrucât recurenții au calitatea de funcționari publici. Astfel, sub aspectul atragerii răspunderii lor civile sunt aplicabile dispozițiile corespunzătoare ale art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Recurenții au menționat că unicul argument avut în vedere de instanța de fond în sprijinul admiterii cererii de chemare în judecată a constat în împrejurarea că pentru exercițiul bugetar al anului 2010 nu a fost emisă o dispoziție a primarului comunei prin care să se stabilească acordarea respectivelor drepturi, însă acest raționament este greșit, pe de o parte întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat, iar, pe de altă parte, fiindcă se sprijină pe elemente ce nu sunt evocate în cuprinsul dispozițiilor legale aplicabile în materie.
în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, pârâții au susținut că instanța nu a avut în vedere faptul că sumele de bani acordate cu titlu de spor de dificultate pentru activitatea desfășurată în cadrul Comisiei Locale Răzvad de Aplicare a Legii Fondului Funciar au la bază dispoziția primarului comunei Răzvad nr. 178/26.02.2009, legalitatea acesteia fiind analizată în urma unei acțiuni introduse de Instituția Prefectului Județului Dâmbovița, în dosarul nr.1401/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița, soluționată irevocabil, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Așadar, câtă vreme în cuprinsul actului administrativ menționat se precizează în mod expres faptul că, începând cu data emiterii sale, se acordă aceste sporuri de dificultate, fără a se indica o dată limită, iar legalitatea sa a fost deja cercetată de instanțele de judecată, nu era necesară emiterea unui nou asemenea act administrativ pentru exercițiul financiar al anului 2010. Recurenții-pârâți au solicitat a se observa că, deși pentru anul 2010 primarul comunei nu a înțeles să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească salariații care beneficiază de acest drept și cuantumul său, a emis o notă internă prin care au fost stabilite întocmai aceste elemente ; or, câtă vreme art. 2 alin. (1) din Legea nr. 263/27.06.2006 nu distinge cu privire la natura actului prin care sunt stabilite aceste sporuri de dificultate de către conducătorul instituției, au apreciat că nici interpretul nu trebuie să distingă.
Curtea a admis recursul ca fondat, reținând că instanța de fond în mod eronat a apreciat admisibilitatea răspunderii materiale a pârâților, cu toate că aceștia au raporturi de serviciu ca funcționari publici și nicidecum calitatea de angajați în baza unui contract de muncă, astfel încât să le fie aplicabile dispozițiile privind răspunderea materială din C.muncii.
în cazul funcționarilor publici se aplică dispozițiile speciale din Legea nr.188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici privind răspunderea acestora, care se realizează prin angajament de plată asumat personal sau prin decizie de imputare și, în nici un caz, prin acțiune civilă de atragere a răspunderii juridice materiale, ca în cazul angajaților cu contract de muncă.
în atare context instanța de fond trebuia să invoce din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii pe dispozițiile Codului muncii, în cazul funcționarilor publici existând o reglementare specială, derogatorie în acest sens, ceea ce a determinat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., admiterea recursului.
în consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., a admis recursul, a modificat în tot sentința și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
