Plângere împotriva ordonanţei procurorului, de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului. Modificarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală.
Domeniu asociat: Probe
Sentinţa penală nr.210/P/2009
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 105/II-2/20.03.2009 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că la 11.11.2008 a fost solicitat telefonic de către primarul comunei pentru a aplana un conflict provocat de către numita, că s-a deplasat la biroul primarului, unde a observat o femeie ce provoca scandal, că i-a cerut acesteia să părăsească biroul, însă aceasta a refuzat, astfel că a încercat să o scoată forţat, că, întrucât aceasta s-a opus, a încercat să o încătuşeze, punându-i cătuşe doar la o mână, moment în care în birou au intrat şeful de post şi soţul numitei, cu toţii părăsind biroul primarului şi că se simte nedreptăţit, deoarece prin soluţia dată în dosar, a fost sancţionat cu amendă administrativă de 500 lei.
În susţinerea plângerii, petentul a anexat copia rezoluţiei atacate, precum şi procedura privind imobilizarea persoanelor.
La termenul din 15.07.2009, instanţa, faţă de faptul că plângerea de faţă vizează o rezoluţie pronunţată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, în legătură cu un dosar de urmărire penală în care petentul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, iar din adresa nr. a I.P.J. Neamţ, rezultă că petentul are calitatea de agent de poliţie şi organ al poliţiei judiciare, din oficiu, a ridicat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piatra Neamţ, faţă de dispoziţiile art. 2781 alin.1 din Codul de procedură penală, care stabilesc competenţa de soluţionare a plângerii întemeiate pe dispoziţiile acestui articol, arătând că plângerea se face la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Prin sentinţa penală nr. pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piatra Neamţ şi în temeiul art. 39 şi 42 din Codul de procedură penală, raportat la art. 2781 alin.1 din Codul de procedură penală, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect plângerea formulată de către petentul dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiile art. 2781 alin.1 din Codul de procedură penală, competenţa de soluţionare a plângerii, întemeiate pe dispoziţiile acestuia articol, aparţine instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din adresa a I.P.J. Neamţ, rezultă că petentul are calitatea de agent de poliţie şi organ al poliţiei judiciare.
Potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 218/2002, infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă, în primă instanţă, de către tribunal, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (poliţiştii din corpul agenţilor de poliţie).
Instanţa, faţă de dispoziţiile legale mai sus citate, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în temeiul art. 39 şi 42 din Codul de procedură penală, raportat la art. 2781 alin.1 din Codul de procedură penală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ.
Analizând actele dosarului de urmărire penală nr., Tribunalul constată că plângerea este fondată, motivat de următoarele:
Prin ordonanţa nr dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului , pentru fapta prev. de art.250 alin.3 Cod penal şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că la data de 14 noiembrie 2008, a formulat plângeri penale la Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamţ şi la I.P.J. Neamţ, rec1amând faptul că, în ziua de 11 noiembrie 2008, când s-a prezentat la primarul, spre a ridica autorizaţia de construcţie pe numele fiului ei, plecat la lucru în Spania, acesta a refuzat să-i elibereze actul şi, apoi, a cerut sprijinul agenţilor de politie pe care i-a instigat să o agreseze.
Din verificările efectuate rezultă că, în dimineaţa zilei de 11 noiembrie 2008, a mers la Primăria, pentru a obţine de la primar autorizaţia de construcţie, pentru edificarea unei case de către fiul ei.
Primarul, la ora 8,30, când a ajuns, era într-o şedinţă de lucru cu o parte a personalului angajat.
Deşi a fost solicitată să aştepte terminarea şedinţei, nu s-a conformat şi a cerut primarului să-i predea actul, cu sublinierea că nu va părăsi biroul acestuia, până când nu va obţine documentul. Atunci, i-a transmis că aceasta avea în evidenţă, o restanţă importantă la plata consumului de apă, solicitându-i să facă plata, pentru a intra în posesia autorizaţiei.
În împrejurările respective, cum debitul nu era pe numele fiului ei, a proferat expresii şi cuvinte jignitoare şi defăimătoare la adresa primarului.
Persoanele prezente, în număr de patru, printre care era şi viceprimarul comunei, au părăsit biroul. a procedat şi el la fel, dar după ce a solicitat, pe telefonul fix, sprijinul agenţilor de poliţie din comună.
a rămas singură în biroul primarului, până la apariţia agentului de poliţie. Când a intrat în birou, i-a dat explicaţii acestuia – că se refuză de către primar – să-i elibereze autorizaţia de construcţie în cauză. Agentul de politie a solicitat să-i prezinte actul de identitate, comunicându-i că nu-l are asupra ei, în schimb şi-a spus datele personale.
Faţă de agentul de poliţie, a avut o atitudine corespunzătoare. Aceasta a refuzat să plece din birou, până când primarul nu-i rezolvă problema cu care era solicitat şi pentru care ea s-a deplasat la sediul Primăriei.
Fără a avea motive care să justifice atitudinea de încătuşare a ei, agentul de poliţie, învinuitul, a trecut la folosirea forţei, pentru a ajunge la această finalitate. Prin imobilizarea victimei, el a reuşit de i-a aplicat o verigă a cătuşei pe mâna dreaptă, cealaltă rămânând liberă datorită opunerii de rezistenţă din partea acesteia. Învinuitul s-a oprit din acţiune când a constatat că nu reuşeşte să-i aplice veriga cătuşei şi la mâna stânga.
Atunci, şi-a făcut apariţia, în birou, mai întâi soţul victimei şi, în
momentele imediat următoare, alţi doi poliţişti, unul dintre ei, şeful de post, care avea cunoştinţă despre cererea de sprijin din partea poliţiei făcută de către primar. Agentul de poliţie şi agentul de poliţie, şef de post la, nu au intervenit, în nici un mod, pe linia finalizării încătuşării părţii vătămate. Cel dintâi, dimpotrivă, a convins-o pe cea în cauză să se supună, spre a-i fi scoasă veriga catuşei de la mâna dreaptă.
La fata locului s-a deplasat o autosanitară şi, apoi, o echipa a unui post local de televiziune. Personalul medical de pe autosanitară a constatat, în urma examinărilor medicale la care a fost supusă victima, că nu era cazul să fie transportată la vreo unitate spitalicească.
Echipa de televiziune solicitată de soţul victimei a transmis pe postul de televiziune pe care-l reprezenta, un reportaj de la faţa locului, cu privire la incidentul produs în primărie şi care a avut-o ca victimă pe.
Şeful de post a întocmit proces – verbal de contravenţie la Legea nr.61/ 1991, pentru manifestările pe care le-a avut în biroul sau faţă de primarul, aplicându-i o amendă în sumă de 200 lei.
Actul a fost întocmit, după ce au fost audiate o parte din persoanele care erau de fata când s-a comis contravenţia. Procesul-verbal de contravenţie a fost trimis prin corespondenţă la locuinţa lui, aceasta nefiind de faţă la emiterea actului. În contextul celor descrise, se reţine că învinuitul nu avea temeiuri care să justifice încătuşarea victimei, deoarece nu erau realizate niciuna din situaţiile enumerate în Procedura privind imobilizarea persoanelor.
Acţiunea de încătuşare este lipsită, cu atât mai mult de temei, deoarece privea o femeie, care are o vârstă de totală maturitate – 46 de ani.
În aprecierea gradului de pericol social concret al faptei de purtare abuzivă, se are în vedere că învinuitul este lipsit de experienţa necesară pentru astfel de proceduri, el având o vechime în cadrele poliţiei de aproximativ 1 an de zile.
Astfel se va retine că, prin conţinut şi consecinţă, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. O sancţiune cu caracter administrativ, situată către limita inferioară prevăzută de lege, este găsită suficientă şi de natură să prevină comiterea unor fapte similare de către acesta.
Faţă de, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru infracţiunile prev. de art.25 Cod penal, cu referire la art.250 alin.3 Cod penal, privind pe cel dintâi şi art.246 Cod penal şi art.250 alin.3 Cod penal, faţă de cel de-al doilea, deoarece faptele rec1amate nu există.
În ce priveşte pe învinuitul s-a mai arătat că, leziunile pe care le-a prezentat victima, toate sunt numai rezultatul folosirii forţei la încătuşare, acesta neexercitând şi alte violente asupra ei. Tot cu privire la el, pentru infracţiunea prev. de art.246 Cod penal s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece fapta nu există.
Împotriva ordonanţei a formulat plângere, în termen legal,învinuitul.
Prin rezoluţia nr., dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de învinuitul, împotriva ordonanţei din dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, cu motivarea că, în mod evident, probele aflate la dosarul cauzei, arată că învinuitul a fost abuziv în purtarea sa faţă de, neexistând nici un temei care să justifice, în momentul respectiv, încătuşarea acesteia.
Examinând plângerea formulată de petent, precum şi actele şi lucrările din dosarul nr. al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, Tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de purtare abuzivă constă în întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, iar cea prevăzută de alin. 3, constă în lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1.
Potrivit Procedurii privind imobilizarea persoanelor, în timpul activităţii curente, poliţiştii pot realiza imobilizarea prin folosirea mijloacelor din dosare ( inclusiv cătuşe), în cazul persoanelor care blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităţilor publice, ale partidelor politice, ale instituţiilor şi ale organizaţiilor de interes public ori privat, periclitează, în orice mod, integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbură desfăşurarea normală a activităţii.
Or, aşa cum s-a reţinut şi în ordonanţa atacată, a refuzat să plece din biroul primarului, până când acesta nu-i eliberează autorizaţia de construcţie, pentru edificarea unei case de către fiul ei, motiv pentru care primarul a şi solicitat intervenţia organelor de poliţie. La solicitarea primarului, a sosit la faţa locului petentul, agent de poliţie la Postul de poliţie, care a încercat să determine intimata să părăsească biroul. În condiţiile în care aceasta a refuzat constant, petentul a recurs la imobilizarea acesteia, reuşind să o încătuşeze la mâna stângă.
Astfel, petentul a acţionat în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Procedura privind imobilizarea persoanelor, cu atât mai mult cu cât a încercat, anterior acţiunii de încătuşare, să determine intimata să părăsească biroul.
Având în vedere că petentul a acţionat, în mod legal, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. 3 din Codul penal, atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală, se va admite plângerea formulată de, împotriva ordonanţei din dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, în dosarul nr., se va desfiinţa, în parte, ordonanţa atacată, şi, rejudecând cauza, în fond, se va schimba temeiul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250 alin. 3 Cod penal, din art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b1 din Codul de procedură penală şi art. 181 din Codul penal, în dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală.
