Redeschidere proces penal. Citare prin afişare.
Dosar nr. 1310/55/2015
Prima instanţă :
Aspectul că procedura de citare a fost realizată prin afişare nu este de natură a vicia această procedură, potrivit textului de lege, mai sus citat, procedura este legal îndeplinită prin afişare, dacă nu este găsită nicio persoană la adresa de citare şi nici nu se poate afla când poate fi găsită. Analizând procedurile de citare de la dosar (procesele verbale întocmite de agentul procedural), instanţa constată că acestea au fost legal întocmite, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.
Procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. 2 C.p.p., este admisibilă doar în două situaţii respectiv persoana nu a fost citată şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre proces sau a avut cunoştinţă de proces, dar a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Fiind o procedură inclusă în capitolul V – căile extraordinare de atac, al Codului de procedură penală, legiuitorul a prevăzut condiţii stricte, limitative, care trebuie să fie cumulativ îndeplinite, pentru a se asigura accesul la o nouă judecată numai în situaţii excepţionale şi nu atunci când condamnatul s-a sustras de la judecată sau nu a fost interesat de propria situaţie juridică.
Pentru cele ce preced, constatând că petentul a fost legal citat în cursul procesului penal, instanţa va respinge cererea de redeschidere a procesului penal, aceasta nefiind admisibilă, prin neîndeplinire cumulativă a condiţiilor legale.
Instanţa de apel :
Respins apelul petentului. Faţă de motivul invocat de către persoana condamnată, se observă că prima ipoteză avută în vedere de art. 466 alin 2 C. pr. pen. este dublu condiţionată, legiuitorul instituind expres ca persoana condamnată să nu fi fost citată la proces şi să nu fi luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta.
Redactarea acestei prevederi legale nu permite interpretarea în sensul că sintagma „nu a fost citată la proces” are o semnificaţie echivalentă „încunoştinţării despre proces” întrucât, o asemenea interpretare presupune neluarea în considerare a celei de-a doua condiţii care se impunea fi întrunită cumulativ, respectiv ca persoana să nu fi luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre proces. Or, interpretarea extensivă a primei condiţii ar atrage lipsa de aplicabilitate a celei de-a doua condiţii, aspect nepermis pe cale de interpretare, fiind necesară o intervenţie a legiuitorului în acest sens.
În altă ordine de idei, sintagma „nu a fost citat la proces” nu poate fi interpretată nici în sensul că s-ar afla în această ipoteză orice persoană care nu a luat personal la cunoştinţă despre citarea legal efectuată, întrucât o asemenea abordare ar echivala cu limitarea posibilităţilor de legală citare doar la înmânarea citaţiei personal celui citat. Or, în ambele reglementări procesual penale, legiuitorul a permis în mod explicit ca, în ipoteza în care citaţia nu se poate înmâna personal celui citat, aceasta să se înmâneze fie altor persoane prevăzute de lege, fie să se afişeze în locurile şi în formele expres prevăzute de lege. În aceste din urmă situaţii, din punct de vedere procedural, persoana este considerată că a luat cunoştinţă de citarea legal efectuată.
Cum în mod corect a apreciat şi prima instanţă, condamnatul a fost legal citat potrivit dispoziţiilor art. 291 rap. la 175-181 C. pr. pen.1968, iar copia de pe dispozitivul sentinţei penale nr. 2430 pronunţată în dosarul nr. 8417/55/2006 al Judecătoriei Arad a fost legal comunicată potrivit art. 363 alin 3 rap. la art.182 C. pr. pen.1968. (dispoziţii aplicabile potrivit art. 4 Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale).
Astfel, inculpatul a fost citat la fiecare termen de judecată la adresa de domiciliu, aflată în baza de date a Serviciului de Evidenţă a persoanelor, a fost emis mandat de aducere de către instanţă, care însă nu a putut fi executat întrucât la adresa indicată în mandat nu mai locuia numitul KC. Ulterior, petentul a fost citată şi prin afişare la uşa Consiliului Local Municipal Arad , efectuându-se şi demersuri la Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru a se comunica dacă inculpatul figurează reţinut sau arestat preventiv în vreuna din unităţile din ţară, răspunsul fiind negativ. Mai mult decât atât în cursul procesului penal, agenţii de poliţie au luat legătura cu fratele inculpatului de la care au primit informaţii la data de 24.11.2006 în sensul că este plecat în Franţa. Aşa cum rezultă chiar din susţinerile petentului, acesta s-a întors în ţară în luna august 2005, părăsind la data de 11.10.2006 din nou teritoriul ţării, împrejurare care îndreptăţeşte instanţa de judecată să concluzioneze că a luat la cunoştinţă despre procesul penal pornit împotriva sa, fiind încunoştinţat chiar de fratele său care a primit mai multe citaţii emise pe numele inculpatului.
Prin urmare, faţă de modul de redactare a art. 466 alin 2 C. pr. pen., în mod corect prima instanţă a considerat că persoana condamnată a fost citată în mod legal în cursul judecăţii şi s-au făcut toate demersurile necesare în vederea încunoştinţării acesteia despre procesul desfăşurat împotriva sa, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca numitul K.C. să fie considerată persoană condamnată în lipsă.
Prin urmare, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnat nu îndeplineşte condiţiile art. 466 alin 2 C. pr. pen. având în vedere şi faptul că, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, or calea extraordinară de atac prevăzută de art. 466 C. pr. pen. nu poate fi exercitată omisso medio.
