J U D E C Ă T O R I A
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrata la data de 28.07.2010 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 7993/311/2010, reclamantul M C a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. J. O, Comisia Locală a comunei T. ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privata a terenurilor şi P. E. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr. 7834/87 din data de 02.02.2009, nr. 24724/25 din 11.04.1994 şi nr. 1271 din 20.07.2009 de Comisia Judeteana Olt.
In motivare, s-a arătat că pârâtele Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Locală a comunei T. au încălcat deliberat dispoziţiile Legii nr. 18/1991 cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autoarei lor M. E. fragmentând atribuirea titlurilor de proprietate mai sus precizate, a terenurilor intravilan deţinute de autoare conform registrelor agricole din perioada 1959-1962, pe raza comunei T., ., fie prin atribuirea unor suprafeţe de teren unor persoane care nu au calitate succesorală faţă de autoare, fie prin omiterea înscrierii în titlu de proprietate a acestuia, în calitate de moştenitor legal al autoarei.
Cu privire la titlul de proprietate nr. 24724/25 din 11.04.1994 se susţine că numitul P. Ş. titularul acestui titlu de proprietate (în prezent decedat) cu moştenitor pârâta P. E. soţia supravietuitoare, este beneficiarul unei suprafeţe de 1200 mp teren intravilan compus din 2 corpuri, unul de 480 mp în T 69/18, P 4 iar celălalt de 720 mp curti constructii, T 69/1 P 3. El nu justifică din punct de vedere legal vreo oportunitate succesorală faţă de autoarea M.E.şi nici nu a deţinut teren pe raza comunei T.i, cu rol separat, terenul de mai sus fiind înscris pe rolul autoarei proprietar M.E.
A mai arătat că prin emiterea acestui titlu, cele două pârâte investite prin lege să reconstituie dreptul de proprietate au diminuat intravilanul deţinut de autoare conform registrelor agricole din perioada 1959-1962.
Cu privire la titlul de proprietate nr. 7834/87 din 02.02.1999 a fost emis pe numele reclamantului şi al pârâtei P. E. în calitate de moştenitori ai defunctei M. M E. şi conţine în intravilan numai 3352 mp în loc de 4552 mp, lipsind cei 1200 mp atribuiţi numitului P.Ş.prin titlul de proprietate nr. 24724/25 din 11.04.1994.
De asemenea cu privire la titlul de proprietate nr. 1271 din 20.07.2009 în mod greşit cele două comisii nu l-a înscris pe titlu alături de pârâta P.E. deşi există cerere de solicitare depusă la Comisia Locală T.
În drept s-a invocat dispoziţiile legii 169/1997, titlul III şi 247/2005.
În susţinerea cererii reclamanta a depus fotocopiile următoarelor înscrisuri: titlurile de proprietate nr. 24724/25 din 11.04.1994, titlul de proprietate nr. 7834/87 din 02.02.1999 şi nr. 1271/20.07,.2009 .
Primăria comunei T. a înaintat adresa nr. 2212/2010 prin care a arătat că cererea titlul de proprietate nr. 24724/25/11.04.1994 a fost emis in baza legii fondului funciar nr. 18/1991 pe numele lui P. Ş. pentru suprafaţa de 0,12 ha teren constituit de Comisia locala T.pentru rolul lui P.Ş., reprezentând curtii-constructii si gradina.
Titlul de proprietate nr. 7834/87/2.02.1999 a fost emis in baza legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 10 ha (din care 9,0 ha teren si 1,0 ha pădure) pe numele autorului decedat M. F. cu moştenitori: P. E. si M.R. C.. Pentru acest titlu s-au formulat cererile de reconstituire nr. 98 si 99/7 martie 1991 de către M. R. C. si respectiv P. E., s-a avut in vedere registrul agricol de dinainte de cooperativizare, respectiv voi.11/1951-1955 şi s-au înscris in anexele întocmite la legea Fondului funciar -Anexa 3 poz. 407 si anexa 15 poz. 289.
Titlul de proprietate nr. 1271/20.07.2009 a fost emis in baza legii Fondului Funciar nr. 247/2005 pe numele autorului decedat M.E. cu moştenitor P. E.
Comisia locala T. a respins cererea lui P. E., înregistrata la nr. 150/19.09.2005, dar aceasta a făcut contestaţie la Comisia Judeţean Olt de unde a primit Hotărârea nr. 16564 din 21.03.2007 prin care i s-a admis contestaţia si i s-a reconstituit dreptul de proprietate pt. suprafaţa de 1,06 ha, cu precizarea M.C. nu a formulat cerere de reconstituire a terenului in baza Legii nr. 247/2005.
Anexat s-a depus în copie xerox de pe următoarele acte : registrul agricol 1951-1955 voi.2 sat T. privind rolul lui M. M. E. , cererile de reconstituire in baza legii fondului funciar nr. 18/1991 cu nr. 98 si 99/7 .03.1991 formulate de M. R. C. si respectiv de P.E. , anexa 3 si anexa 15 şi copie de pe Hotărârea Comisiei judetene nr. 16564/21.03.2007.
La data de 23.09.2010 pârâta P.E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că la apariţia Legii nr 18/1991 a formulat cerere reconstituire a dreptului său de proprietate de pe urma autoarei M.E. ( mama sa ) pentru suprafaţa de 10 ha limită maximă admisă de legea nr 18/1991.
A mai arătat că s-a emis titlu de proprietate nr 7834/87/02.02.1999 pentru suprafata de 10 ha teren pe numele său şi al reclamantului. Prin modificările ulterioare aduse legii fondului funciar a formulat cerere de reconstituie, astfel că în baza hotărârii nr. 16564/21.03.2007, Comisia Judeteană pentru aplicarea legii fondului funciar, în temeiul Legii nr 247/2005 i-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autoarei M.E. pentru suprafata de 1,06 ha teren, ulterior eliberându-i-se titlu de proprietate nr 1271/20.07.2009.
De asemenea a mai arătat că sotului său P. Ş. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1200 mp conform titlului de proprietate nr. 24724/25/11.04.1994, suprafaţă pe care a edificat imobilele.
S-a mai arătat că reclamantul M.C. a formulat cerere doar pentru cele 10 ha teren arabil în anul 1991.
Pârâta a mai solicitat introducerea în cauză pentru opozabilitate a descendenţilor de gradul I P. M., P. R. şi S. C. T., aşa cum rezultă din sesizarea procedurală.
Aceştia au fost introduşi în cauză, ca pârâţi, la cererea reclamantului, însă nu au formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, autoarea M. E. s-a înscris în GAC T.i cu suprafaţa de 10 5358 mp teren arabil şi păşune.(fila 63).
Pentru acest teren, în anul 1991, au făcut cerere 2 moştenitori, reclamantul M. C. şi pârâta P. E.. Aceasta din urmă a fost căsătorită cu P. Ş., decedat în anul 1995.
Cei doi au fost validaţi cu suprafaţa totală de 10 ha, (filele 20-21) fiind emis titlul de proprietate 7834/87 din 02.02.1999.(fila 5) pe numele ambilor solicitanţi, ca moştenitori ai autoarei M. E..
De asemenea, la data de 11.04.1994 a fost emis şi titlul de proprietate 24724/25 pe numele P. Ş., pentru suprafaţa de 1200 mp, prin constituire. (fila 4)
În anul 2005, P. E. formulează o cerere pentru diferenţa de 0,16 ha, (fila 26), fiind emis titlul de proprietate nr. 1271/20.07.2009 (fila 6) pe numele P. E. ca moştenitoare a autoarei M. E., ca urmare a hotărârii Comisiei Judeţene . prin care s-a admis contestaţia pârâtei şi s-a dispus înscrierea în anexa 22 la HG 890/2005. (fila 27)
Reclamantul invocă drept motive de nelegalitate ale primelor 2 titluri de proprietate, împrejurarea că suprafaţa de 1200 mp a reprezentat vechiul amplasament al autoarei M.E. şi în mod greşit a fost emis titlu de proprietate pe acest teren lui P. Ş., în corect fiind ca el să fie inclus în titlul de proprietate eliberat celor doi.
Instanţa reţine că aceste motive nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Terenul de 1200 mp este situat în intravilanul localităţii T., este compus din suprafaţa de 480 mp arabil şi 720 mp curţi construcţii. Pe acest amplasament, se află o casă din anul 1975, grajd de şi o magazie imobil care figurează în registrul agricol pe numele P. E.. (fila 42).
Conform adeverinţei eliberate de Primăria T., P. Ş. figurează cu rol fiscal în Saltul T., com. T. începând cu anul 1971, a plătit impozitele şi taxele locale pentru imobilul format din casă şi anexe gospodăreşti începând cu anul 1971 până la data decesului, în anul 1995, dată de la care impozitele şi taxele locale au fost achitate de soţia sa, P. E. (fila 49).
Pârâta a susţinut că a ocupat acest teren din anul 1965, a construit această casă împreună cu soţul ei de-a lungul timpului, prezentând în acest sens mai multe înscrisuri sub semnătură privată iar soţului, întrucât nu era membru cooperator însă deţinea teren i s-a imputat suma de 1510 leidin propriul salariu de către CAP T, precizând că s-a deschis poziţie de rol şi a plătit impozit încă din anul 1975. (fila 60), în timp ce reclamantul a menţionat că terenurile respective au făcut parte din fostul amplasament al autoarei M. E..
Potrivit art. 23 din Legea 18/1991, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.
Conform art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea 18/1991 ,terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.
Foştii vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
În acest context, instanţa reţine că în ceea ce priveşte terenurile situate în intravilan, legea a reglementat situaţia juridică a celor aferente casei de locuit şi anexelor, dispunând emiterea titlului de proprietate proprietarilor clădirilor, urmând ca vechiul proprietar să primească teren în compensaţie sau despăgubiri.
Din aceste considerente, cererea va fi respinsă, art. 23 şi 24 din Legea 18/1991 fiind cazuri prin care s-a exceptat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament al proprietarilor deposedaţi sau moştenitorilor acestora.
Instanţa reţine că terenul din titlul de proprietate emis pe numele P. Ş. a fost atribuit acestuia prin constituire, ceea ce înseamnă că nu a deţinut asupra lui, anterior colectivizării, vreun drept de proprietate, sau că s-a luat în considerare vocaţia la moştenirea lui M. E., eliberarea titlului fiind realizată ca urmare a dispoziţiei legii referitoare la clarificarea situaţiei juridice a persoanelor care deţin case de locuit fără a fi şi proprietarii terenurilor pe care acestea sunt edificate, legea acordând preferinţă acestora în detrimentul vechilor proprietari deposedaţi.
Din aceste considerente, având în vedere că în cererile adresate comisiei locale M. C. şi P.E. au arătat că autoarea M. E.a decedat în anul 1966, că imobilul casă figurează în evidenţele agricole şi fiscale construit în anul 1975 iar reclamantul a susţinut că terenul pe care sunt construite aceste imobile a aparţinut lui M. E., instanţa va respinge cererea de anulare a celor 2 titluri de proprietate (24724/25 din 11.04.1994 şi 7834/87 din 02.02.1999) ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte al treilea titlu de proprietate, cu nr. 1271/20.07.2009 reclamantul solicită anularea acestuia şi eliberarea unui nou titlu de proprietate în care să fie trecut şi el, deoarece este de asemenea moştenitorul autoarei M. E., de pe urma căreia s-a reconstituit terenul şi chiar dacă nu a formulat o nouă cerere, are deja una formulată în anul 1991 şi trebuia luată în considerare.
Instanţa reţine că acest motiv nu este întemeiat. În ceea ce priveşte legislaţia în materia fondului funciar, limita maximă la apariţia legii 18/1991 a fost de 10 ha teren, întinderea la care persoanele erau îndreptăţite fiind suplimentată ulterior, prin acte normative succesive. Cu toate acestea, pentru a beneficia de aceste dispoziţii, se impunea formularea unei noi cereri, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate nu se realiza din oficiu, iar cererea anterioară primise deja o rezolvare.
Din aceste considerente, întrucât cerere a formulat doar pârâta P. E., titlul de proprietate pentru terenul suplimentar a fost emis în mod corect doar pe numele acesteia, ca moştenitoare a autoarei M.E., reclamantul nefiind inclus în titlu întrucât nu a formulat o nouă cerere.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, întrucât cererea reclamantului a fost respinsă, va fi obligat la plata sumei de 500 lei către Pârâta pecie elena, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei 0000025 (21) din 14.09.2010. (fila 86).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană, Comisia Locală T., ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, P. E., P. M. şi P. R.s, toţi cu domicilliul în Com. . S. C. T., cu domiciliul în jud. Argeş ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâta P e a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
