PROCEDURA PENALA
ÎNLOCUIREA MASURII ARESTARII. PRESCHIMBARE
ÎNCHEIEREA PENALA NR. 48/CC/15 mai 2014
Dosar nr. 924/83/2014/a3
CURTEA DE APEL ORADEA
Sectia penala si pentru cauze cu minori
În contestatia formulata de inculpatul V.A. a fost desfiintata în parte încheierea penala contestata, în sensul ca s-a dispus înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu. Curtea a apreciat ca fiind suficienta plasarea acestuia în arest la domiciliu.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica trebuie verificate o serie de alte aspecte relevante precum caracterul individului sau al inculpatului, moralitatea sa, antecedentele penale, profesia, domiciliul, starea materiala, gradul de integrare sociala, faptul daca are sau nu are loc de munca, natura infractiunilor si ecoul produs de acesta în rândul opiniei publice.
Prin încheierea penala nr. 16/jcp/09.05.2014 Tribunalul Satu Mare în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 4 si 6 Cod procedura penala a mentinut masura arestului preventiv a inculpatilor A. V., detinut în Arestul I.P.J. S. M. si V. A., detinut în Penitenciarul O..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta încheiere Tribunalul S. M. a retinut urmatoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial O. emis la data de 07.04.2014 si înregistrat pe rolul instantei la data de 09.04.2014 sub dosar cu numar 924/83/2014 s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv a inculpatilor pentru savârsirea infractiunilor de trafic de influenta, prev. de art.291 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 si cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.
Fata de inculpati s-a dispus, în cursul urmaririi penale, arestarea preventiva pe o durata de 29 de zile prin Încheierea penala nr. 12/JDL/18.03.2014 pronuntata de Tribunalul S. M., iar cu acea ocazie s-a retinut ca sunt îndeplinite toate conditiile prevazute de lege, în ce priveste luarea masurii arestarii preventive în cursul urmaririi penale, fata inculpati, atât cu privire la existenta probelor din care rezulta suspiciunea rezonabila privind savârsirea infractiunii de trafic de influenta, în forma continuata de catre inculpati cât si cu privire la conditia proportionalitatii si a subsidiaritatii acestei masuri, respectiv a incidentei cazului de arestare prevazut la art. 223 alin. 2 teza întâi Cod procedura penala.
Dupa sesizarea instantei, s-a procedat la verificarea masurii preventive în procedura de camera preliminara, în conformitate cu prev. art. 207 Cod procedura penala ocazie cu care, prin Încheierea nr. 9/10.04.2014 pronuntata de Tribunalul S. M. în dosar nr. 924/83/2014/a1, a fost înlocuita masura arestului preventiv luata fata de inculpati cu masura controlului judiciar, pâna la solutionarea definitiva a cauzei.
Împotriva acestei încheierii cu nr.9/10.04.2014 a declarat contestatie DNA – Serviciul Teritorial O., admisa prin decizia penala nr. 38/CC/ 15.04.2014 Curtii de Apel O.
În cauza, în raport de actele si lucrarile aflate în dosarul nr. 74/P/2013 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial O., judecatorul de camera preliminara a apreciat ca pentru a se asigura o buna desfasurare în continuare a procesului penal, se impune în continuare mentinerea inculpatilor în stare de arest preventiv, fara a fi astfel încalcate dispozitiile legale privind durata rezonabila a masurii preventive privative de libertate.
În ce priveste respectarea dreptului la libertate a inculpatilor este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala – si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, însa în jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luându-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea în ce masura „exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate”.
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru între masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savârsire al faptei cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului si din consecintele acesteia.
Referitor la solicitarile aparatorilor alesi ai inculpatilor, judecatorul de camera preliminara, a apreciat ca masura preventiva a controlului judiciar si a arestului la domiciliu nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal, raportat la circumstantele concrete ale spetei, impunând de moment derularea procedurilor judiciare cu inculpatii în stare de arest preventiv, considerente pentru care a respins-o.
Fata de cele ce preced în conformitate cu disp. 348 raportat la art. 207 alin. 4 si 6 Cod procedura penala, judecatorul de camera preliminara procedând la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii luate fata de inculpati a constatat faptul ca ansamblul temeiurilor care au generat luarea masurii impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva încheierii penale mai sus aratate a formulat contestatie inculpatul V. A., solicitând admiterea acesteia, desfiintarea încheierii contestate si, în principal respingerea mentinerii masurii arestarii preventive dispusa fata de el sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu masura arestului la domiciliu sau cu masura controlului judiciar.
În motivarea contestatiei s-a aratat ca judecatorul de camera preliminara a nesocotit flagrant dispozitiile art.202 Cod procedura penala care reglementeaza conditiile prevazute de art.207 Cod procedura penala privind mentinerea masurii arestarii preventive, având in vedere ca temeiurile care au stat la baza luarii acestei masuri nu mai subzista si nici nu au aparut temeiuri noi care sa justifice mentinerea acestei masuri.
Examinând încheierea contestata judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii a retinut urmatoarele:
Inculpatul V. A. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial O., întocmit la data de 07 aprilie 2014, pentru savârsirea infractiunilor de trafic de influenta, prev. si ped. de art.291 alin.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, iar prin Încheierea nr.12/18.03.2014 pronuntata de Tribunalul S. M. în dosar cu numar 736/83/2014, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 17/DLC/24.03.2014 a Curtii de Apel O. s-a dispus arestarea preventiva a acestuia.
Masura a fost mentinuta prin Încheierea nr.9/10.04.2014 a Curtii de Apel O. prin care s-a admis contestatia formulata de DNA Serviciul Teritorial O. împotriva Încheierii 9/10.04.2014 a Tribunalului S. M. prin care s-a dispus înlocuirea masurii arestului preventiv cu masura controlului judiciar pâna la solutionarea cauzei.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.
Raportat la dispozitiile legale mai sus aratate s-a constatat ca în speta sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii preventive, la dosarul cauzei existând presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi savârsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata. În acest sens au fost retinute denunturile reprezentantului SC M. T. SRL O. (din data de 25.07.2013 si 31.07.2013), înscrisul invocat de acelasi reprezentant în cel de-al doilea memoriu (ce se afla la fila 12 dos. urm. pen. si care ar reprezenta însemnari facute de inculpatul V.A.), memoriul întocmit de catre societatea denuntatorului si actele doveditoare ale memoriului, întocmite la solicitarea ambilor inculpati, declaratiile martorilor B.I. si N. M. L., precum si procesele verbale de redare a interceptarilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatii A. V. (filele 97 – 129, 149 – 172, 200 – 221, 298 – 330, 335 – 341, 359 – 370, 391 – 392, etc.) si V. A. (filele 132 – 145, 175 – 189, 222 – 233, 290 – 297, 331 – 334, 350 – 358, 385 – 390, etc.), dar si de alte persoane respectiv G. G. (filele 191 – 196, 234 – 237), H. V. (filele 238 – 283) si I. S. (filele 349, 372 – 384), precum si procesul verbal de redare în forma scrisa a convorbirii ambientale purtate la data de 10.10.2013.
Referitor la oportunitatea mentinerii masurii arestarii preventive, se constata ca faza urmaririi penale a fost finalizata, organele de urmarire penala administrând toate probele pe care le-au considerat utile în cauza, a fost emis rechizitoriul si a fost sesizata instanta, cauza aflându-se la judecatorul de camera preliminara.
S-a apreciat ca în acest moment procesual nu se mai impune mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului, fiind suficienta plasarea acestuia în arest la domiciliu.
Pentru a dispune in acest sens s-a avut in vedere ca, într-adevar, infractiunea pentru care este judecat inculpatul este o infractiune grava, însa potrivit practicii CEDO (hotarârea în cauza B. contra Austria) instanta este obligata ca aprecierea în concret a pericolului pe care l-ar prezenta punerea în libertate a acestuia sa nu se faca exclusiv în functie de gravitatea faptei si a pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea respectiva întrucât s-ar elimina de plano posibilitatea punerii în libertate a unei persoane acuzata de fapte grave.
În cauza K. contra Polonia s-a aratat ca mentinerea unei suspiciuni rezonabile ca persoana arestata a comis o infractiune este o conditie sine qua non pentru legalitatea luarii masurii arestarii preventive, dar dupa o anumita perioada de timp ea nu mai este suficienta; daca la momentul luarii masurii arestarii preventive – 18.03.2014, motivul privind gravitatea faptei retinuta în sarcina inculpatului a fost suficient pentru a justifica privarea sa de libertate, totusi, cu trecerea timpului acest motiv si-a pierdut inevitabil din relevanta, cu atât mai mult cu cât infractiunile pentru care este judecat inculpatul nu au fost percepute în mod direct de opinia publica, ca si în cazul altor infractiuni de pericol care se comit prin fapte de violenta.
S-a considerat ca la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica trebuie verificate o serie de alte aspecte relevante precum caracterul individului sau al inculpatului, moralitatea sa, antecedentele penale, profesia, domiciliul, starea materiala, gradul de integrare sociala, faptul daca are sau nu are loc de munca, natura infractiunilor si ecoul produs de acesta în rândul opiniei publice.
S-a constatat ca inculpatul nu are antecedente penale, este integrat în comunitatea din care provine si în rândul careia traieste, este casatorit, având o situatie materiala buna si stabila, la dosarul cauzei neexistând date din care sa rezulte ca acesta este o persoana imorala sau neintegrata social.
Totodata s-a apreciat ca impunerea în sarcina inculpatului a obligatiilor prevazute de art.221 alin.2 lit. a) si b) Cod procedura penala sunt de natura a asigura buna desfasurare a procesului penal care se desfasoara împotriva inculpatului si a-l împiedica pe acesta sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti sau a martorilor.
Pentru motivele mai sus aratate, Curtea, în baza art. 425/1 alin.7 punctul 2 litera a) Cod procedura penala rap. la art. 205 Cod procedura penala a admis contestatia formulata de inculpatul V. A., fiul lui N. si M., aflat in Penitenciarul O. împotriva Încheierii penale nr.16 data de judecatorul de camera preliminara de la Tribunalul S. M. în 09.05.2014, pe care a desfiintat-o în parte în sensul ca a înlaturat dispozitia privind mentinerea masurii arestului preventiv al inculpatului, si în consecinta, în baza art.242 alin.2 Cod procedura penala a dispus înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu, pe o durata de 30 zile, începând cu data de 15.05.2014 pâna la data de 13 iunie, inclusiv.
În baza art.221 alin.1 Cod procedura penala a impus inculpatului obligatia de a nu parasi imobilul unde are domiciliul, situat în localitatea B., S. N., numarul xx, scara x, apartamentul xx fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza.
În baza art.221 alin.2 Cod procedura penala a impus inculpatului ca pe durata arestului la domiciliu sa respecte obligatiile prevazute de lit. a) si b) ale art.221, respectiv:
-sa se prezinte in fata judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat
-sa nu comunice cu ceilalti inculpati, cu martorii ori expertii indicati în rechizitoriu precum si cu alti participanti la comiterea infractiunilor retinute în sarcina sa.
S-a dispus punerea de îndata in libertate a inculpatului V. A. daca nu este arestat in alta cauza.
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
În baza art. 221 alin. 8 Cod procedura penala, copia încheierii a fost comunicata la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor si Politiei de Frontiera Române.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
