Prin decizia nr. 191 din 23.04.2009 Directorul executiv al D G a F P a J Iaşi a decis, ca începând cu data de 27.04.2009 reclamanta S M să fie numită în funcţia publică de consilier superior cl. I tr.1, la serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice din cadrul D G a F P a J Iaşi -aparat propriu.
Această decizie a fost dată avându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, OUG nr 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr 375/2009 de aprobare a structurii organizatorice a Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr 977/2007 privind Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene.
Prin adresa nr 41432 din 27.03.2009 emisă de DG a F P J Iaşi a fost notificată reclamanta S M că i-a fost emis preaviz, conform disp. art. 99 al 3 din Legea nr 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
În această notificare s-a arătat că funcţia publică de conducere în care a fost numită, respectiv şef serviciu inspecţie fiscală 1 în Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Iaşi, a fost supusă reorganizării potrivit noii structuri organizatorice a Direcţiilor Generale ale Finanţelor Judeţene, conf. Ordinului nr 375/2009 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Prin această notificare s-a mai arătat că lista privind funcţiile publice de conducere corespunzătoare pentru care poate opta reclamanta, potrivit noii structuri organizatorice aprobată este prevăzută în anexa preavizului.
Decizia contestată este nelegală şi netemeinică.
Potrivit art 99 al 3 din Legea nr 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, dispoziţia legală la care face trimitere pârâta în notificare, prevede următoarele:
În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Pârâta nu a făcut dovada că reclamanta a fost eliberată din funcţia publică, ori postul deţinut a fost desfiinţat, redus sau a intervenit o altă cauză care să conducă la eliberarea reclamantei din funcţia deţinută, respectiv cea de conducere.
Reclamanta nu a fost revocată din funcţie şi nici nu s-a luat împotriva acesteia vreo sancţiune disciplinară. Prin această decizie nu s-a arătat temeiul de drept prev de disp art 99 al 1 din Legea nr 188/1999, vreun caz de la lit a la g. În lipsa neindicării vreunui caz din cele enumerate la art 99 lit a- g din Legea nr 188/1999, decizia contestată este nelegală
Funcţionarul public, în speţă reclamanta, nu a fost eliberată din funcţia publică deţinută, având o funcţie de conducere nu poate fi obligată la ocuparea unei funcţii vacante la nivel inferior.
Nu are relevanţă că toate serviciile, cu atribuţii de inspecţie fiscală, au fost supuse reorganizării, întrucât funcţia şef serviciu inspecţie fiscală nu s-a reorganizat, această funcţie exisă în continuare.
Apărarea pârâtei cu privire la faptul că s-a dat posibilitatea ca pentru această funcţie să concureze mai mulţi funcţionari publici din cadrul instituţiei, aplicându-se disp. art. 100 al 3 din Legea nr 188/1999 este neîntemeiată pentru considerentele deja expuse.
Cu privire la capătul al 2 lea din cerere referitor la suspendarea efectelor deciziei nr.192/23.04.2009 emisă de către pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond, instanţa constată următoarele:
Potrivit art 15 din Legea nr 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prev la art 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea , în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prin cererea nr 10418 din 07. 05.2009 înregistrată la D G a F P a J Iaşi prin care a solicitat revocarea Deciziei nr 191 /23.04.2009, în tot. Reclamanta a solicitat mai mult decât suspendarea actului, prin cererea de revocare, a solicitat şi plata drepturilor salariale corespunzătoare postului de funcţionarea public pe care l-a ocupat, respectiv de şef serviciu la Activitatea de Inspecţie Fiscală, aparat propriu, Serviciul de Inspecţie Fiscală nr 1.
În cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de art 15 al 1 rap. la art 14 al 1 din Legea nr 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Existenţa cazului bine justificat poate fi reţinută şi din împrejurările cauzei, prin faptul că există o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Natura măsurii dispusă prin actul atacat, constituie prin ea însăşi un caz justificat, respectiv, numirea reclamantei într-o funcţie inferioară şi scoaterea postului acesteia la concurs.
Paguba iminentă este definită de art 2 al 1 lit s din Legea nr 554/2004, drept,, prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu.”
Actul administrativ atacat conţine dispoziţii a căror îndeplinire au produs reclamantei un prejudiciu greu şi imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Trecând pe un alt post din luna aprilie 2009, veniturile reclamantei au scăzut, iar scoaterea la concurs a postului şi prin faptul că iniţial reclamanta a dorit să participe la concurs împreună cu alţi candidaţi, iar ulterior nu s-a mai prezentat, reprezintă un prejudiciu material pentru viitor.
