Plângere rezoluţie procuror – 278 indice 1 C.p.
Sentinţa penală nr. 191/02.03.2010 a Judecătoriei Vaslui rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat
Faţă de probele administrate în cauză, instanţa reţine că plângerea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată, petentul a contestat soluţia de neîncepere a urmării penale dată faţă de persoanele interesate atât sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă cât şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de denunţare calomnioasă.
Cu privirea la infracţiunea de mărturie mincinoasă însă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluţia nr. xxx/P/xxx din xxxxx a fost menţinută prin sentinţa penală nr. xxxxxx a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare. Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondată plângerea, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a C.p.p.
Referitor la soluţia dată cu privirea la infracţiunea de denunţare calomnioasă, în ceea ce priveşte caracterul obligatoriu al dispoziţiei instanţei de a începe urmărirea penală, aspect reţinut prin sentinţa penală nr. xxxxx a Judecătoriei Vaslui, menţinută prin decizia penală nr. yyyyy a Tribunalului Vaslui, instanţa apreciază că, acesta este limitat de neintervenirea în cauză a unui alt motiv care împiedică punerea în mişcare a urmăririi penale.
În rezoluţia procurorului nr.xxx/P/xxxx din xxxxx s-a reţinut şi că, în cauză, s-a împlinit termenul de prescripţie de 5 ani de la data săvârşirii faptei, fiind incidente dispoziţiile art. 122 alin. 1 lit. d C.p.
Potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 1 C.p.p. începerea urmării penale se poate dispune în cazul în care din actul de sesizare sau din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu sunt incidente cazurile de împiedicare a punerii în mişcare sau a exercitării a acţiunii penale prevăzute la art. 10 C.p.p., cu excepţia celui prevăzut la lit. b indice 1 C.p.p.
Din rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. xxx/P/xxxx aflată la fila 138 din vol. I al dosarului Parchetului reiese că denunţurile formulate de persoanele interesate N. D., B. M. şi G. P. au fost înregistrate la IPJ Vaslui – serviciul de investigare al fraudelor la zz.ll.aaaa, aceasta fiind data de la care curge termenul de prescripţie, conform art. 122 alin. 2 teza I C.p.
Având în vedere că infracţiunea de denunţarea calomnioasă se pedepseşte, potrivit art. 259 alin. 1 C. cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 5 ani, potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. 1 lit. d C.p.
Întrucât în cauză nu s-a început urmărirea penală, nefiind deci declanşat procesul penal, nu sunt incidente dispoziţiile art. 124 C.p. privind prescripţia specială.
Potrivit art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b C.p.p., în cazul plângerilor împotriva ordonanţelor şi rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, instanţa poate admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz.
O astfel de soluţie însă, nu poate fi dispusă de către instanţă decât în măsura în care, din plângerea/denunţul formulat, sau din actele premergătoare efectuate în cauză, nu se constată că este incident vreunul din cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Ori în speţa de faţă, aşa cum s-a reţinut anterior, prin împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, au devenit incidente dispoziţiile art. 10 lit. g C.p.p.
Atingerea scopului legii penale şi realizarea funcţiilor pedepsei depind într-o măsură considerabilă de promptitudinea descoperirii şi tragerii la răspundere penală a făptuitorilor. Trecerea unui timp îndelungat între săvârşirea faptei şi sancţionarea făptuitorului atrag ineficienţa sancţiunii aplicate întrucât nu se mai realizează prevenţia generală (rezonanţa socială a faptei scăzând considerabil) iar necesitatea prevenţiei speciale ar putea apărea ca lipsită de necesitate.
Împrejurarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în cauză a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d C.p.p. nu este de natură a impune instanţei trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui atâta vreme cât nu se mai poate dispune începerea urmăririi penale.
Solicitarea petentului ca instanţa să admită plângerea şi să reţină cauza spre rejudecare este în mod evident nefondată întrucât această soluţie, prevăzută de art. 278 indice 1 alin. 8 lit. c C.p.p., nu poate fi dispusă în cazul în care în cauză nu s-a început urmărirea penală (decizia în interesul legii nr. XLVIII/2007).
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a C.p.p., menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la data de 03.09.2009 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 438/P/2006 şi rezoluţia prim-procurorului nr. 1355/II/2/2009, va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul C. G.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa va obliga petentul să achite suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
