Nepronunţarea asupra cererii formulate şi soluţionarea cauzei prin prisma unui alt temei legal decât ceea ce s-a solicitat, echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei.
Prin încheierea pronunţată în camera de Consiliu la data de 25.03.1999, în dosarul nr. 903/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia l-a penală a respins cererea formulată de inculpatul I.A. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca nefondată, fiind obligat inculpatul să plătească 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că, faţă de complexitatea activităţii infracţionale a inculpatului, modalitatea de săvârşire a faptelor şi a probelor care urmează a mai fi efectuate în cauză, nu se impune punerea în libertate a inculpatului.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul I.C.A., criticând-o pentru netemeinicie.
în motivele de recurs, a arătat că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, pentru care este cercetat, precum şi alte fapte penale, că este elev, iar punerea sa în libertate nu ar împiedica soluţionarea cauzei.
Instanţa de recurs, examinând hotărârea menţionată, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3Cod procedură penală, a constatat că recursul formulat de inculpat este fondat, însă pentru alte motive.
Astfel, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, s-a observat că tatăl inculpatului I.C.A. i-a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (cerere care a fost însuşită de către inculpatul minor), invocând în drept dispoziţiile art. 139 Cod procedură penală.
Deşi cu prilejul dezbaterilor, inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi
localitatea (după cum rezultă din partea introductivă a hotărârii), totuşi, tribunalul a solutionat-o ca pe o plângere împotriva ordonanţei de arestare preventivă a parchetului, după cum rezultă din dispozitiv şi din faptul că a cercetat-o în camera de consiliu.
Având în vedere aceste împrejurări, Curtea, constatând că nu s-a soluţionat fondul cauzei, conform art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a admis recursul inculpatului, a casat încheierea din 25.03.1999 a Tribunalului Bucureşti -secţia l-a penală şi atrimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. (Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 665/1999)
