SECRETAR- DACTILOGRAF.
În lipsa unei menţiuni exprese nu se poate extinde sfera personalului auxiliar care
beneficiază de pensia de serviciu, legea referindu-se limitativ la personalul instanţelor judecătoreşti,
parchetelor şi fostelor arbitraje nu şi la cel care a lucrat în fostele notariate de stat.
Reclamanta a susţinut că notariatul era subordonat Ministerului Justiţiei şi că
avea cartea de muncă la tribunal, aspecte faţă de care s-a considerat angajata instanţei, însă
punctul său de vedere nu poate fi primit, notariatul fiind autonom de instanţe.
Decizia nr. 217/R-C.M./25 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti- Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Constată că, la data de 6 decembrie 2005 reclamanta L. M. a chemat în
judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei pentru a se constata că vechimea sa în muncă
în cadrul instanţei judecătoreşti, Tribunalul Vâlcea, ca personal auxiliar este vechime
în specialitate, asimilând funcţiei de secretar-dactilograf cu funcţia de grefier-
dactilograf cu consecinţa acordării pensiei de serviciu prevăzută de Legea
nr.567/2004.
În motivarea acţiunii a susţinut că a funcţionat ca secretar-dactilograf
la Notariatul de Stat Drăgăşani, judeţul Vâlcea, aparţinând Ministerului Justiţiei de
la data de 15 martie 1968 până la data de 1 noiembrie 1993, când s-a pensionat.
A mai susţinut că toate operaţiunile în cartea sa de muncă au fost
efectuate timp de 25 de ani cât a lucrat de către Tribunalul Vâlcea a cărui angajată s-
a considerat.
În atare situaţie consideră că funcţia de secretar-dactilograf pe care a
exercitat-o este similară cu cea de grefier-dactilograf şi este îndreptăţită să
beneficieze de de serviciu prevăzută de Legea nr.567/2004 pentru personalul
instanţelor judecătoreşti, parchetelor, fostelor arbitraje, laboratoarelor de
criminalistică şi Direcţiei penitenciarelor.
Tribunalul Vâlcea prin sentinţa civilă nr.36/19 ianuarie 2006 a respins
acţiunea reţinând în esenţă că pârâtul Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală
pasivă faţă de disp.art.36 alin.1 din Legea nr.304/2004 care conferă personalitate
juridică tribunalului şi de susţinerea reclamantei că a fost angajata acestuia.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus pe care a
criticat-o pentru nelegalitate în sensul motivelor prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă,
susţinând că a fost dată cu aplicarea greşită a disp.art.68 alin.4 şi art.93 alin.2 din
Legea nr.567/2004 care se aplică cu efect retroactiv şi personalului auxiliar
pensionat anterior intrării în vigoare, cât şi personalului auxiliar de specialitate al
instanţelor care a îndeplinit funcţia de secretar dactilograf.
Instanţa nu a ţinut cont că ea s-a aflat în această situaţie îndeplinind
funcţia de secretar-dactilograf în cadrul Notariatului de Stat Drăgăşani, judeţul
Vâlcea, care aparţinea Ministerului Justiţiei, având carte de muncă la Tribunalul
Vâlcea.
În accepţiunea reclamantei funcţia de secretar-dactilograf se asimilează
cu cea de grefier-dactilograf din cadrul instanţei judecătoreşti, care beneficiază de
pensie de serviciu şi în această situaţie este îndreptăţită să aibă aceleaşi drepturi,
întrucât a aprecia contrariul ar fi discriminatoriu faţă de alte categorii de personal
(aprod, agent procedural) pe care legea nu i-a omis.
Recursul este nefondat.
În primul rând urmează a se observa că prima instanţă s-a pronunţat
pe excepţie şi nu pe fond, iar reclamanta în recurs aduce sentinţei critici de fond ce
vor fi analizate, însă prin prisma motivului de recurs prev.de art.3041 Cod pr.civilă.
În al doilea rând, reţine în privinţa soluţiei adoptate că potrivit art.36
alin.1 din Legea nr.304/2004, republicată, tribunalele sunt instanţe cu personalitate
juridică organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al Municipiului Bucureşti şi au de
regulă sediul în municipiul sau reşedinţa de judeţ.
De asemenea, potrivit art.10 lit.n din Hotărârea nr.387/2005 a
Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului de ordine
interioară al instanţelor judecătoreşti: „Preşedintele Curţii de apel exercită
prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii curţii, precum şi
atribuţii de coordonare şi control privind administrarea curţii de apel şi a instanţelor
de circumscripţie….” şi „numeşte personalul auxiliar de specialitate şi personalul din
departamentul economico-financiar şi administrativ al curţii de apel şi al instanţelor
din circumscripţia acesteia – aprobă transferul, delegarea, detaşarea şi dispune
promovarea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare pentru aceste categorii de personal,
în condiţiile legii”.
Totodată, potrivit H.G. nr.83/2005, privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Justiţiei, acesta „este organul de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului,
care asigură elaborarea programului de guvernare în vederea bunei funcţionări a
justiţiei ca serviciu public şi veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu
principiile democratice ale statului de drept”.
Faţă de cele expuse, rezultă că între Ministerul Justiţiei şi tribunal, nu
există subordonare ierarhică, aşa că Ministerul Justiţiei nu are calitatea de a sta în
proces, cu privire la stabilirea pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar, chiar
dacă tribunalul i-a întocmit dosarul de pensionare, precum în cauză.
Prin urmare, corect instanţa de fond a respins acţiunea reţinând lipsa
calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei.
În al treilea rând, pe fondul cauzei, pretenţiile cauzei sunt nefondate,
dispoziţiile legale evocate în recurs fiind corect aplicate.
Art.3 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de
specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, defineşte acest personal ca
fiind format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri
arhivari, informaticieni, registratori.
Deosebit, art.68 din acelaşi act normativ prevede că personalul auxiliar
de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor beneficiază la împlinirea
vârstei de pensionare prevăzute de lege, de pensie de serviciu în cuantum de 80%
din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării .
De prevederile menţionate beneficiază şi personalul auxiliar pensionat
anterior intrării în vigoare a legii.
Art.93 alin.2 dispune şi că în situaţia descrisă se află personalul auxiliar
de specialitate al instanţelor şi parchetelor care a îndeplinit funcţia de secretar de
procuratură, secretar-dactilograf, dactilograf, precum şi secretar al fostelor arbitraje
de stat sau departamentale.
În consecinţă, dispoziţiile legale evocate îndrituiesc la obţinerea pensiei
de serviciu personalul auxiliar aparţinând instanţelor judecătoreşti şi parchetelor în
principal, asimilând şi pe cel din fostele arbitraje de stat.
Ca atare, în lipsa unei menţiuni exprese nu se poate extinde sfera
personalului auxiliar care beneficiază de pensia de serviciu, legea referindu-se
limitativ la personalul instanţelor judecătoreşti, parchetelor şi fostelor arbitraje nu şi
la cel care a lucrat în fostele notariate de stat.
Reclamanta a susţinut că notariatul era subordonat Ministerului
Justiţiei şi că avea cartea de muncă la tribunal, aspecte faţă de care s-a considerat
angajata instanţei, însă punctul său de vedere nu poate fi primit, notariatul fiind
autonom de instanţe.
Este adevărat că neincluderea personalului auxiliar de la fostele
notariate apare ca discriminatoriu, însă omisiunea legii nu poate fi suplinită de
instanţă, pentru că ar constitui o imixtiune în puterea legislativă.
În concluzie, va aprecia că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
