Dosar civil nr.1256/298/2009
Decizia nr. 299/2010
Prin sentinţa civilă nr. 878/2009 pronunţă de Judecătoria Sebeş în dosar nr. 1256/298/2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.P. şi M.I. împotriva pârâţilor M.T. şi I.Ş. şi în consecinţă :
A fost anulat certificatul de moştenitor nr. 45 /2008 emis de B.N.P. O. B. în Dosarul succesoral 56/2008 privind pe defuncţii M.T. având .decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A. şi M.A. având . cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A.
A fost anulat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP O. B. prin Încheierea de legalizare din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii S.- C., jud. A., înscris în Titlul de proprietate . din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. …. în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil.
A fost respinsă cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului I.Ş. formulată de intervenienţii U.N. D. şi U.I..
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 2.218 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş la data de 06.07.2009 reclamanţii M.P. şi M.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.T. şi I.Ş., pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 (conform Încheierii de rectificare nr. 2681/10.07.2009) emis de pârâtul B.N.P. Ol.B. în Dosarul succesoral 56/2008 privind pe defuncţii M.T. ., decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A. şi M.A. ., decedată la data de 12.02.2008, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Alba şi cu masa succesorală constând în imobilul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9287/580/11.06.1998 eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
De asemenea s-a mai solicitat constatarea nulităţii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP Olimpiu Burz prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. A., înscris în Titlul de proprietate nr. … din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. … în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil, dobândit de către pârâtul M.T. în baza certificatului de măştenitor nr. 45/2008.
Instanţa a constatat că la cererea pârâtului M.T. pentru deschiderea procedurii succesorale înregistrată la B.N.P. Olimpiu Burz la data de 19.03.2008, notarul respectiv a format Dosarul succesoral nr. … şi a emis în aceeaşi zi Încheiere şi Certificatul de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 privind pe defuncţii M.T. ., decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna Ş., jud. A. şi M.A. …, decedată la data de 12.02.2008, cu ultimul domiciliu în comuna Ş., jud. A., constatând că masa succesorală a defuncţilor se compune din imobilul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9287/580/11.06.1998 eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar, şi constatând totodată că unic moştenitor al defuncţilor este pârâtul M.T. în calitate de fiu cu cotă de 1/1 părţi.
La emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008, notarul s-a bazat exclusiv pe declaraţia pârâtului M.T. că este singurul moştenitor al defuncţilor precum şi pe declaraţiile martorilor B. M. şi N. M. care au atestat faptul că pârâtul M.T. a rămas moştenitor. De asemenea instanţa constată că tot în aceeaşi zi de 19.03.2008 s-a încheiat şi antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP Olimpiu Burz prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. Alba, înscris în Titlul de proprietate nr. 9287/580 din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. 3025/10 din tarlaua 369 în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit Iaz- arabil, dobândit de către pârâtul M.T. în baza certificatului de moştenitor nr. 45/2008.
Ulterior la data de 01.08.2008 pârâtul M.T. s-a prezentat împreună cu reclamanţii în faţa aceluiaşi şi au cerut deschiderea succesiunii pentru aceiaşi defuncţi, declarând toţi că succesiunea nu a mai fost deschisă anterior, formându-se astfel Dosarul succesoral nr. 138/2008 finalizat cu emiterea Încheierii şi a Certificatului de moştenitor nr. 121/2008 în care sunt declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi (reclamanţii şi pârâtul M.T.) în calitate de fii ai defuncţilor cu cotă de 1/3 părţi fiecare. În ceea ce priveşte masa succesorală a mai fost inclus pe lângă imobilele menţionate în Certificatul de moştenitor nr. 45/2008 şi imobilul situat în C., nr. 189, jud. Alba înscris în CF ….în suprafaţă de 892 mp.
Instanţa a constatat că la emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 notarul a încălcat dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale necitând toţi moştenitorii legali ce aveau dreptul la moştenirea defuncţilor, în speţă pe reclamanţi. Cum ulterior acelaşi notar a emis Certificatul de moştenitor nr. 121/2008 în care sunt declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi (reclamanţii şi pârâtul M.T.) în calitate de fii ai defuncţilor cu cotă de 1/3 părţi fiecare, fără să se dispună nici o măsură cu privire la Certificatul de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008, instanţa constatând că prin emiterea certificatului de moştenitor contestat s-au vătămat drepturile reclamanţilor care au fost excluşi de la succesiune, a procedat la anularea acestui certificat în baza art. 88 din Legea nr. 36/1995 modificată şi completată. Instanţa nu poate constata nulitatea absolută a certificatului de moştenitor atacat astfel cum au cerut reclamanţii întrucât nulitatea absolută e o măsură de ineficacitate a actului juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor legale atunci când se vatămă interese publice, or în speţă fiind vătămate interesele private ale reclamanţilor, măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului, măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea nr. 36/1995.
În ceea ce priveşte constatarea nulităţii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP O. B. prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. Alba, înscris în Titlul de proprietate nr. 9287/580 din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. 3025/10 din tarlaua 369 în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil, imobil ce se menţionează în antecontractul respectiv că a fost dobândit cu titlu de moştenire în baza Certificatului de moştenitor nr. 45/2008 de la M.T. şi M.A., instanţa a constatat că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului mediat al actului respectiv, obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi implicit de proprietate a bunului respectiv. Instanţa a constatat că apărarea pârâtului I.Ş. în sensul că pârâtul M.T. avea dreptul să-şi înstrăineze cota sa ideală de proprietate din bunul respectiv nu are relevanţă în speţă întrucât pârâtul promitent vânzător nu şi-a înstrăinat cota sa ideală din bun ci a înstrăinat bunul în întregul său.
Mai mult la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pârâtul vânzător nici nu se pretindea şi nu era coproprietar ci se pretindea proprietar exclusiv al bunului. În ceea ce priveşte buna credinţă a pârâtului I.Ş. invocată prin întâmpinare, în sensul că vânzătorul era posesorul unui titlu valabil, instanţa a constatat că aceasta este fără relevanţă în cauză din moment ce ceilalţi moştenitori, în speţă reclamanţii, nu şi-au dat consimţământul la vânzare şi nu au ratificat această vânzare iar înstrăinarea bunului nu poate să le afecteze nici lor drepturile deoarece şi ei au fost de bună credinţă. Totodată instanţa a constatat că în practica judecătorească s-a decis că dacă la încheierea actului, cumpărătorul nu a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului, actul este anulabil (Tribunal Suprem, Secţia civilă, Decizia 2257/1955 ). În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului I.Ş. că reclamanţii nu pot cere anularea promisiunii de vânzare cumpărare ci doar partajul succesoral în calitatea lor prezumtivă de coindivizari succesorali (urmând ca vânzarea să nu fie nulă ci supusă numai condiţiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă, cu prilejul partajului, în lotul altui coproprietar ci în acela al coproprietarului vânzător), instanţa a constatat că acest lucru ar fi fost posibil dacă cumpărătorul cunoştea la data vânzării că vânzătorul este doar coproprietar iar nu cum s-a întâmplat în speţă când cumpărătorul I.Ş. a crezut că vânzătorul este proprietar exclusiv, după cum a arătat în întâmpinare, fiind deci în eroare asupra calităţii de proprietar al vânzătorului promitent (C.S.J. , Secţia Civilă, Decizia 1336/1992, în Dreptul nr. 2/1993, p. 71).
Din modul în care s-au întocmit actele succesorale în Dosarul succesoral nr. 56/2008 când în ziua înregistrării cererii de deschidere a succesiunii -19.03.2008- s-a şi emis certificatul de moştenitor cu necitarea tuturor moştenitorilor legali ce aveau chemare la moştenire iar în aceeaşi zi s-a încheiat şi antecontractul de vânzare cumpărare întemeiat pe certificatul de moştenitor emis nelegal, instanţa constată că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului mediat al actului respectiv, obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi implicit de proprietate a bunului respectiv, astfel că va dispune anularea actului respectiv în temeiul art. 966 din Codul civil. Potrivit art. 966 din Codul civil :„obligaţia fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicită, nu poate avea nici un efect..”
Admiţând acţiunea reclamanţilor, instanţa a respins cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului I.Ş. formulată de intervenienţii Ursa Nicolae Daniel şi Ursa Ioana
În temeiul art. 274 din au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei cu titlu de onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar şi 218 lei cu titlu de taxe de timbru.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul I.Ş. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In expunerea motivelor de recurs se susţine că hotărârea este nefondată sub aspectul fundamentului juridic pe care îşi întemeiază cererea reclamanţii, care solicită constatarea nulităţii absolute a Certificatul de moştenitor nr. 45/19.03.2008 -acţiune juridică de drept comun ce nu poate fi utilizată, în condiţiile în care aceştia au la dispoziţie conform prev. art. 88 din Lg. 35/1996 o cale specială prevăzută de legiuitor, respectiv cea a acţiunii în anulare.
Instanţa de fond în mod corect a opinat că nu poate constata nulitatea absolută a actului juridic atacat, deoarece nulitatea absolută sancţionează nerespectarea , la încheierea actului juridic civil a unor norme juridice care ocrotesc un interes general, spre deosebire de actul juridic în speţă, care a fost întocmit în baza prevederilor art.68-88 din Legea 36/1995, norme care ocrotesc interesele speciale ale persoanelor cu vocaţie la moştenirea unui antecesor.
Potrivit art. 88 din Legea 36/1995: Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
In cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. In acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii.
In consecinţă, instanţa de fond a admis o cerere , pe care motivează corect că este inadmisibil ,din punct de vedere juridic , a admis-o şi a procedat la anularea certificatului de moştenitor, fără a proceda la stabilirea drepturilor , pretins încălcate ale celor vătămaţi de emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45/19.03.2008, aşa cum obligă în mod expres legea. Simpla existenţă juridică a Certificatului de moştenitor nr. 121/2008 nu suplineşte controlul judecătoresc neexercitat asupra procedurii succesorale atacate şi în consecinţă instanţa nu poate să ignore etapele exprese ale art. 88, care prevede că, instanţa anulând certificatul de moştenitor este obligată să se pronunţe asupra drepturilor succesorale ale moştenitorilor vătămaţi şi, în urma stabilirii drepturilor lor legale de către instanţa de judecată, notarul public , care nu a respectat prevederile legale, este obligat să emită un nou certificat de moştenitor pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
In mod paradoxal, instanţa a aplicat formal sancţiunea juridică specială- anularea actului- cu privire la care nu a fost învestită prin cererea reclamanţilor, dar a statuat efectul sancţiunii juridice generale- nulitatea absolută şi asupra actelor încheiate cu bună-credinţă de terţi cu privire la drepturile cuprinse în actul juridic anulabil.
Nu se poate constata nulitatea absolută a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare a unui bun indiviz încheiat în calitate de promitent-vânzător de către un singur coindivizar, fără acordul celorlalţi.
Certificatul de moştenitor constituie un mijloc de dovadă a calităţii de moştenitor, a cotei ce revine fiecărui moştenitor şi a compunerii masei succesorale. Certificatul de moştenitor nr. 45/19.03.2008( aşa cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare nr. 2681/10.07.2009) este pentru recurent un „ res inter alios acta”. Până la realizarea partajului succesoral toţi cei 3 comoştenitori au calitatea de coindivizari asupra întregii mase succesorale, iar atât timp cât în urma partajului imobilele care fac obiectul Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1658/19.03.2008 pot cădea în lotul lui M.T., obligaţia acestuia poate fi îndeplinită.
In concluzie, instanţa nu a avut nici un temei juridic să constate nulitatea absolută a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare dintre M.T. şi I.Ş., în condiţiile în care nu s-au stabilit bunurile succesorale care intră în lotul său şi dacă, poate sau nu poate să-şi îndeplinească obligaţia asumată.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu potrivit art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat Tribunalul constată că instanţa de fond a soluţionat cauza respectând normele de drept substanţial aplicabile în materia nulităţilor şi a succesiunilor chiar dacă prin sentinţa pronunţată a reţinut că măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea 36/1995 şi nu nulitatea absolută.
Mai mult ca urmare a nerespectării unor prevederi legale indiferent că prin norme se urmăreşte ocrotirea unui interes general sau special al persoanelor cu vocaţie la moştenire efectele sancţiunii juridice aplicabile sunt aceleaşi, respectiv lipsirea actului de eficienţă juridică.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond a anulat un certificat de moştenitor fără a proceda la stabilirea dreptului pretins încălcate ale celor vătămaţi prin emiterea certificatului de moştenitor nr. 45/19.03.2008, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată.
Faptul că ulterior notarul a emis certificatul de moştenitor nr. 121/8.08.2008 prin care au fost declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi în calitate de fii în cotă de 1/3 părţi fiecare, stabilind astfel drepturile succesorale ale moştenitorilor vătămaţi dă eficienţă juridică actului nemaifiind necesară emiterea unui nou certificat de moştenitor pe baza acestei hotărâri definitive şi irevocabile.
In ceea ce priveşte anularea contractului de vânzare cumpărare, ca o consecinţă a anulării certificatului de moştenitor se impune şi anularea acestuia încheiat la data de 19.03.2008 conform principiului conform căruia actul secundar urmează soarta juridică a actului principal.
Mai mult, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pârâtul vânzător se pretindea proprietar exclusiv al bunului, în această calitate înstrăinând bunul şi nu în calitatea sa de coproprietar alături de reclamanţi.
Insă în cazul proprietăţii pe cote părţi, pentru ca înstrăinarea să producă efecte depline este necesar acordul tuturor coproprietarilor , deoarece fiecare dintre ei având un drept limitat asupra bunului exprimat printr-o cotă parte care nu este determinată în materialitatea sa ci doar ideal nu poate dispune valabil decât în limitele dreptului său.
In speţă reclamanţii nu şi-au dat consimţământul la vânzare şi nu au ratificat această vânzare (decizia civilă 3303/1997, decizia civilă nr. 1336/1992, 1856/1997) astfel că înstrăinarea bunului nu poate să le afecteze în niciun fel drepturile lor.
Instanţa constată că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului imediat al actului, respectiv obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător, fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi deci de proprietate asupra bunului.
Faţă de aceste considerente Tribunalul în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
In baza art. 274 Cod pr.civilă va obliga recurentul să plătească intimaţilor M.P. şi M.I. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
