Constată că prin rechizitoriul întocmit la data de 06.10.2011 în dosarul nr. 72/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Oradea şi înregistrat la instanţă la data de 06.10.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MJ pentru comiterea infracţiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., pornografie infantilă în formă continuată prevăzută de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi perversiune sexuală în formă continuată prevăzută de art. 201 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În partea expozitivă a rechizitoriului se arată că din toamna anului 2010 şi până în septembrie 2011, inculpatul MJ a accesat reţeaua site-ului „www….com” – o reţea de partajare de fişiere şi comunicaţii prin internet – şi folosind pseudonimul „…” a pus la dispoziţia altor utilizatori fişiere conţinând materiale – filme şi fotografii – care reprezintă poziţii şi acte sexuale, cu caracter pornografic, care prezintă în mod explicit şi implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Apoi, în aceeaşi perioadă, inculpatul a cerut Victimei nr. 1, minor sub 15 ani, să vină în locuinţa sa unde făceau baie împreună, iar inculpatul îi pipăia organele genitale. Începând cu luna aprilie 2011, inculpatul a convins-o pe Victima nr. 1 să se masturbeze împreună în timp ce se uitau la filme cu caracter pornografic, la domiciliul acestuia.
Inculpatul a declarat că înţelege să uzeze de procedura prevăzută de art. 3201 C.pr.pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
Tribunalul reţine că din cuprinsul rechizitoriului faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sunt:
1. În toamna anului 2010, inculpatul a deschis un cont de utilizator sub pseudonimul „…” . Folosind acest pseudonim, a accesat site-ul www…..com – o reţea de partajare de fişiere şi comunicaţii prin internet. A descărcat filme şi fotografii conţinând materiale pornografice în care erau prezentaţi copii mici în diverse poziţii cu caracter sexual sau chiar acte sexuale. Imaginile şi filmuleţele stocate, colecţionate de inculpat prezintă minori cu vârste cuprinse între câteva luni şi 10-11 ani, care fie întreţineau relaţii sexuale între ei, fie aveau parteneri adulţi. Materiale deţinute de inculpat au fost transmise altor utilizatori ai site-ului www.gigatribe.com. Inculpatul a avut conexiuni cu un număr mare de utilizatori (peste 1000 se susţine în rechizitoriu) iar o parte dintre aceştia au acceptat să primească şi transmită în schimb materiale pornografice noi, reprezentând minori şi minore. În acest fel, inculpatul a ajuns să deţină 8352 de imagini şi filmuleţe cu caracter pornografic.
În raport de această stare de fapt, faptele inculpatului au fost încadrate ca fiind infracţiunile de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 din Titlul III al Legii nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi pornografie infantilă în formă continuată prevăzută de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Cu privire la încadrarea juridică reţinem următoarele:
În art. 18 din Legea nr. 678/2001 este reglementată infracţiunea de pornografie infantilă care constă în „fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implica minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani”.
În art. 51 din Legea nr. 161/2003 este incriminată pornografia infantilă prin sisteme informatice care constă în „producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice”.
Examinând conţinutul constitutiv şi succesiunea în timp a acestor norme, reţinem că dispoziţiile cuprinse în art. 51 din Legea nr. 161/2003 au caracter special în raport de cele din art. 18 din Legea nr. 678/2001.
Din analiza stării de fapt descrisă în rechizitoriu, tribunalul reţine că faptele inculpatului au fost comise numai prin utilizarea sistemelor informatice, prin urmare, încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., caracterul continuat al infracţiunii rezultând din actele materiale repetate efectuate de inculpat în baza rezoluţiei unice infracţionale (în acelaşi sens – decizia penală nr. 2364/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul apreciază se impune schimbarea încadrării juridice.
În consecinţă, tribunalul în baza art.334 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului MJ, din infracţiunile de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 din Titlul III al Legii nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi pornografie infantilă în formă continuată prevăzută de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. într-o singură infracţiune de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
2. Apoi, se reţine că inculpatul o cunoştea de Victima nr. 1 – minor sub 15 ani, de sex masculin – de când acesta era mic, fiind prieten cu părinţii acesteia şi se vizitau reciproc. În toamna anului 2010, inculpatul şi victima nr. 1 au fost împreună la ştandul Apollo din Băile Felix. La întoarcere, inculpatul l-a chemat în locuinţa sa şi, sub pretextul că au slipurile ude, i-a cerut să se dezbrace. S-au dezbrăcat amândoi, iar inculpatul i-a analizat organele sexuale. Ulterior până în vara anului 2011, inculpatul o chema pe victima nr. 1 în locuinţa sa, făceau baie împreună şi îi atingea organele sexuale. Începând cu luna aprilie 2011 (înainte de împlinirea vârstei de 15 ani – minorul împlinind-o la data de 29 mai 2011), inculpatul i-a cerut acestuia să se masturbeze împreună în timp ce se uitau la filme pornografice, activitate ce a avut loc la locuinţa sa. Inculpatul i-a cerut în mod expres victimei să păstreze tăcerea asupra tuturor acestor activităţi.
Cu privire la această stare de fapt, încadrarea juridică dată prin rechizitoriu a fost aceea de perversiune sexuală în formă continuată prevăzută de art. 201 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Analizând dispoziţiile art. 201 alin. 1 şi 2 C.pen., tribunalul reţine că actele de perversiune sexuală săvârşite asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani constituie infracţiune dacă au fost săvârşite în public sau dacă au produs scandal public.
Textul legal nu conţine o definiţie a actelor de perversiune sexuală însă aceasta este dată de decizia nr. III/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii potrivit căreia „prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 C.pen. se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct.1” (care defineşte actul sexual de orice natură). În cuprinsul considerentelor acestei decizii, se arată că „prin natura ei, perversiunea sexuală constă în practicarea de acte nefireşti privind viaţa sexuală, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate în manifestări aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmăreşte realizarea unui raport sexual, ci doar obţinerea excitaţiei sexuale nefinalizate. În raport cu prevederile art. 201 C.pen., perversiunea sexuală viciu, care constă în practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, în tendinţa de a obţine satisfacţii ale instinctului sexual în afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar să intervină reacţiunea penală numai atunci când actele de perversiune sexuală au fost săvârşite în public sau au produs scandal public.”
Din analiza stării de fapt descrisă în rechizitoriu, se evident că actele la care a fost supus minorul nu au avut loc în public ci în locuinţa inculpatului şi nici nu este indicat vreun element care să conducă la ideea că au produs scandal public, deoarece scandalul public ţine de împrejurările săvârşirii faptei şi conduita inculpatului, iar nu de factori independenţi şi externi voinţei acestuia, acesta trebuie să se producă printr-o reacţie imediată de dezaprobare, iar nu ulterioară ca urmare prezentării faptei în media.
Prin urmare, apreciem că nu poate fi reţinută această încadrare juridică ci cea prevăzută de art. 202 alin.1 C.pen. textul menţionat incriminând actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor. În acest text de lege nu se defineşte noţiunea de act obscen, însă Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei defineşte actele obscene ca fiind gesturi sau comportamente sexuale explicite săvârşite individual sau în grup, imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificaţia lor aduc atingere la pudoare, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă privind viaţa sexuală.
Considerăm că este întemeiată susţinerea doctrinarilor care afirmă că această definiţie trebuie avută în vedere şi în cazul infracţiunii de corupţie sexuală.
Astfel, tot fi considerate ca fiind apte să se circumscrie elementului material al art. 202 C.pen. gesturile sau comportamentele care imită actul sexual, exhibarea organelor sexuale, palparea acestora şi altele asemenea neincriminate distinct.
Faţă de cele expuse mai sus, apreciem că şi pentru această infracţiune se impune schimbarea încadrării juridice.
În consecinţă, în baza art. 334 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat din infracţiunea de perversiune sexuală în formă continuată prevăzută de art. 201 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. în infracţiunea de corupţie sexuală în formă continuată prevăzută de art. 202 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Ca urmare, a schimbării încadrării juridice, competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine judecătoriei ca instanţă cu competenţă generală în materie penală, nici una din cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului nefiind dată în competenţa tribunalului în primă instanţă, iar schimbarea de încadrare juridică a intervenit înainte de faza dezbaterilor în fond.
Prin urmare, în baza art. 42 C.pen. cu referire la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. va declina competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe inculpatul MJ în favoarea Judecătoriei Oradea.
