Prin sentinta civila nr. 1591/15 decembrie 2005 a Tribunalului Mures, s-a admis în parte actiunea civila formulata de reclamanta G. M. F. ,în contradictoriu cu S. GWS”SA Bucuresti, dispunându-se anularea deciziei nr.2029/17 iunie 2005 emisa de pârâta, privind sanctionarea disciplinara a reclamantei în conditiile art.264 lit.f coroborat cu art.64 lit.a din Codul muncii.
S-a dispus radierea mentiunilor înscrise în cartea de munca a reclamantei în baza deciziei sus indicate, cu reîncadrarea în postul si functia detinuta anterior, acela de contabil.
Pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantei drepturile salariale aferentei perioadei 17 iunie 2005 – 15 decembrie 2005, calculate prin raportare la salariul de încadrare de 5.800.000 lei vechi lunar, si, în continuare, pâna la reintegrarea efectiva în munca.
Pârâta a fost obligata la plata catre reclamanta a contravalorii tichetelor de masa cuvenite, începând cu data de 17 iunie 2005 si pâna la reintegrarea efectiva în munca.
De asemenea, pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 218 RON, reprezentând compensatie baneasca pentru concediul de odihna neefectuat în perioada 1 iunie 2005 – 16 iunie 2005, plus 42,4 RON diferente rezultate ca urmare a regularizarii fisei fiscale a reclamantei pentru anul 2004.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la restituirea garantiei retinute în perioada aprilie 2003 – aprilie 2005.
In fine, pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 2000 RON, cheltuieli de judecata.
Împotriva sentintei civile mentionate, pârâta a înaintat în termen legal recurs solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii si respingerea ca nefondata a actiunii civile înaintata de reclamanta, având petitele sus indicate.
Examinând hotarârea recurata, prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu în limitele prev, de art.306 C.pr.civ., instanta retine urmatoarele: ,
Potrivit art!267 din Codul muncii, sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca a unui angajat, nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute, cu exceptia situatiei în care se aplica avertismentul scris. In cadrul cercetarii disciplinare prealabile, angajatul va fi convocat în scris de catre persoana împuternicita de catre angajator, cu precizarea obiectului, datei, orei si locul întrevederii. Numai în situatia în care angajatul nu se prezinta nejustificat în vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, se poate aplica sanctiunea disciplinara mentionata.
Aplicarea sanctiunii disciplinare se face prin decizie emisa în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savârsirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data savârsirii faptei. Sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu mentiunile prev. de art.268 alin.2 din Codul muncii, si se comunica salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, efectele deciziei producându-se de la data comunicarii.
In speta dedusa judecatii prima instanta a retinut în mod corect împrejurarea ca cercetarea disciplinara prealabila nu s-a efectuat conform cerintelor legale sus indicate, intimata reclamanta nefiind convocata în scris si fara a i se comunica obiectul cercetarii, data, ora si locul întrevederii. în plus, persoana împuternicita a efectua cercetarea prealabila de catre angajator a fost numitul I.K. însa în realitate cercetarea a fost realizata de catre G.I. , fost director, care la data de 16 iunie 2005 a fost concediat disciplinar, data la care a luat nota explicativa de la reclamanta. în alta ordine de idei, nu se poate sustine ca cercetarea disciplinara, ceruta în mod imperativ de lege ar fi avut un caracter prealabil, din moment ce decizia de concediere a fost deja luata prin hotarârea nr. 13/2005, datata la 16 iunie 2005, de catre comitetul de directie al societatii, când s-au solicitat note explicative de la reclamanta cu privire la faptele considerate a fi abateri disciplinare.
In fine, decizia de concediere a reclamantei nu cuprinde cumulativ mentiunile obligatorii prev. de art.268 alin.2 din Codul muncii, lipsind descrierea amanuntita a faptei care constituie abatere disciplinara, precum si precizarea prevederilor din regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de catre salariat. Totodata, abaterile imputate intimatei nu sunt individualizate sub aspect temporar, nefiind mentionate datele presupuselor abateri disciplinare, perioada savârsirii acestora, context în care nu se poate stabili daca decizia de concediere a fost emisa în termen legal ori este tardiva.
Fata de cele ce preced recursul declarat de catre pârâta este nefondat si în consecinta a fost respins ca atare, mentinându-se ca legala si temeinica hotarârea recurata.
