în prevederile art.136 alin.ultim Cod pr. penală, referitoare la alegerea măsurii preventive figurează drept criteriu şi starea de sănătate, însă acest criteriu se examinează în contextul celorlalte, prevăzute de norma menţionată.
Prin încheierea de şedinţă din 31.01.2000 a Tribunalului Ialomiţa a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului A.P.L., pe o durată de 30 de zile.
S-a reţinut că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sub forma complicităţii, prevăzută de art.26 rap.la art.2151 alin.2 C.pen., constând în aceea că, în calitate de administrator de conturi la B.C.R. Urziceni, inc.C.M., în cursul anului 1999 şi în complicitate cu inculpatul A.P.L., a procedat la alimentarea ilegală a conturilor societăţilor comerciale ale inculpatului, prin virarea unor sume de bani din alte conturi bancare, în totalitate de 1,2 miliarde lei.
Tribunalul a reţinut că singurul criteriu legal de apreciere asupra oportunităţii prelungirii arestării preventive este existenţa sau inexistenţa la data soluţionării cererii de prelungire a temeiurilor care au impus arestarea preventivă.
S-a considerat astfel că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în această fază, întrucât, după finalizarea actelor de constatare întocmite de B.C.R. se impune efectuarea unei expertize financiar-contabile, care să stabilească cu certitudine prejudiciul, audierea celor 34 de persoane fizice titulare de conturi şi depunerea actelor financiar-contabile ale celor două la care era asociat inculpatul
Faptul că autorul infracţiunii, inculpatul C.M., a fost pus în libertate (acestuia revocându-i-se măsura arestării preventive, prin ordonanţa Parchetului, pe motive medicale), ca şi situaţia grea în care se afla familia inculpatului nu constituie un temei pentru punerea în libertate a inculpatului A.P.L.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.P.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe motive.
între acestea, se susţine că organul de urmărire penală nu a adus la cunoştinţa instanţei faptul că din actele de constatare ale B.C.R. – Filiala Urziceni, pretinsa pagubă reţinută în sarcina coinculpatului C.M. a fost acoperită în totalitate, prin depunerea sumei de către coinculpat.
De asemenea, se arată că nu s-au ataşat actele medicale depuse de familia inculpatului, din care rezultă că soţia şi copilul în vârstă de 3 ani sunt bolnavi, necesitând o îngrijire permanentă şi ajutor material din partea inculpatului, acesta fiind administrator la o societate comercială, trebuie să încheie bilanţul anual şi să lucreze o periodă pentru a putea restitui un împrumut de peste 200 milioane lei la bancă.
Totodată, se relevă faptul că autorul infracţiunii de delapidare a fost pus în libertate, fiind posibilă acoperirea pagubei cauzată băncii, tratamentul aplicat inculpatului A.P.L. fiind inechitabil în raport şi de forma sa de participaţie.
Recursul este nefondat.
Curtea consideră că, în mod corect, s-a dispus prelungirea arestării preventive în cauză, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunii pentru care acesta este cercetat, apreciind motivat că subzistă temeiurile luării măsurii arestării preventive faţă de acesta, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.148 lit.h C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 2 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, precum şi a prevederilor art.136 alin.ultim şi art.143 C.pr.pen. ţinând cont şi de multiplele acte de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în cauză.
în ce priveşte critica referitoare la neaducerea la cunoştinţa instanţei a acoperirii prejudiciului de către coinculpatul C.M., nu poate produce o vătămare intereselor inculpatului A.P.L., întrucât acest aspect nu are relevanţă decât pentru fondul cauzei.
Nici critica referitoare la actele medicale nu este fondată, întrucât instanţa a motivat că situaţia familiei inculpatului nu poate constitui temei pentru punerea sa în libertate, existând posibilitatea ca pe parcursul urmăririi penale inculpatul să efectueze cereri legate de constatarea stării sale de sănătate, urmând ca, în raport de concluziile organelor medicale abilitate, să se dispună în consecinţă.
Este adevărat că în prevederile art.136 alin.ultim C.pr.pen., referitor la alegerea măsurii preventive figurează drept criteriu şi starea de sănătate, însă acest criteriu nu trebuie examinat prioritar, ci în contextul celorlalte criterii prevăzute de norma invocată, referitoare la scopul măsurii, gradul de pericol social al infracţiunii, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
Or, în mod corect instanţa a examinat plural criteriile avute în vedere la luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive, aşa încât critica formulată în recurs de către inculpat este neîntemeiată.
în fine, Curtea consideră că nici critica referitoare la inegalitatea de tratament între inculpatul A.P.L. şi coinculpatul C.M. nu se justifică, tribunalul motivând că acest aspect nu are relevanţă asupra temeiniciei cererii de prelungire a arestării preventive privind pe inculpatul A.P.L.
în consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.263/2000)
