Măsuri preventive. Neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 223 alin. 1 Cod pr. pen.
Dosar nr. 912/55/2015
Prima instanţă :
După examinarea coroborată a condiţiilor şi criteriilor ce au stat la baza propunerii luării măsurii arestării preventive, sub aspectul legalităţii lor, adică a prevederilor cerute de normele procedurale în materie, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 şi art. 223 alineat 1 litera b) şi alineat 2 Cod procedură penală, respectiv existenţa indiciilor temeinice din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de favorizare a făptuitorului şi că ar fi încercat să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii să distrugă, altereze sau ascundă mijloace materiale de probă.
Astfel, prin declaraţiile inculpatului date în faţa procurorului şi a judecătorului de drepturi şi libertăţi, s-a recunoscut doar acuzaţiile referitoare la infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. Singurele date care ar permite să existe indicii temeinice în sensul existenţei infracţiunii de favorizare a făptuitorului sunt declaraţiile date de către C.L., procesul verbal întocmit de către organele judiciare ( fila 179 dosar) fiind întocmit în urma susţinerilor acesteia. În aceste condiţii judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate doar pe baza unei singure declaraţii să dispună luarea unei măsuri preventive pentru că existenţa unei singure surse nu ar putea fi de natură să ducă la existenţa unor „indicii temeinice” în sensul comiterii infracţiunii pentru care se fac cercetări.
Pentru aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi, a apreciat că nu există indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta de favorizare a făptuitorului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, a analizat temeiul luării măsurii arestului preventiv, respectiv art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a reţinut că potrivit textului de lege măsura poate fi luată doar în situaţia în care sunt întrunite cumulativ cele două condiţii respectiv:
– infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul să fie sancţionată cu pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani sau mai mare;
– privarea de libertate a inculpatului să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Analizând situaţia inculpatului, judecătorul a constatat că pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.48 raportat la art.320 din C.Pen rap. la art.35 C.Pen pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, şi având în vedere prevederile art. 174 Cod Penal, a rezultat că nu este întrunită astfel prima condiţie prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. În condiţiile în care nu există indicii temeinice privind comiterea infracţiunii de favorizare a făptuitorului nu poate exista această condiţie privitor la această infracţiune.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, analizând cel de-al doilea temei invocat pentru luarea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 223 alin. 1 litera b) Cod procedură penală, a reţinut că potrivit textului de lege măsura poate fi luată doar în situaţia în care indiferent de cuantumul pedepsei, inculpatul a încercat să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii să distrugă, să altereze, să se ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă. Or, aşa cum s-a arătat anterior, în condiţiile existenţei unei singure surse directe, nu s-a putut reţine acest temei pentru luarea unei măsuri preventive.
Pentru aceste motive judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Arad a constatat că nu se impune luarea nici a unei alte măsuri preventive deoarece toate celelalte măsuri preventive reglementate de Codul de Procedură Penală se pot lua doar în condiţiile existenţei unei situaţii prevăzute de art. 223 alineat 1 sau 2 Cod Procedură Penală. Constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alineat 1 sau 2 Cod Procedură Penală judecătorul nu a mai analizat celelalte nelegalităţi invocate de către avocatul inculpatului, acestea urmând să fie analizate pe parcursul urmăririi penale care va continua şi a fazei de judecată.
Instanţa de control :
Admite în parte contestaţia. Articolul 5 paragraful 1 lit. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale garantează temeinicia măsurii privative de libertate şi caracterul său nearbitrar, întrucât prevede necesitatea existenţei unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracţiune. Aşa cum rezultă din întregul material probator administrat, indiciile temeinice privind săvârşirea de către inculpat a infracţiunii imputate există şi impun în condiţiile în care, din lucrările dosarului rezultă că inculpatul încearcă influenţarea participanţilor, luarea unei măsuri preventive dintre cele prevăzute de art. 202 alin.4 Cod procedură penală. Astfel, atât din declaraţiile făptuitoarei C.L. cât şi din declaraţiile suspectului A.C.G., rezultă că asupra acestora s-au exercitat presiuni prin intermediul tatălui inculpatului, pentru a ascunde aflarea adevărului în cauză, creându-se în speţă un risc semnificativ în privinţa obstrucţionării justiţiei.
Din considerentele anteenunţate, judecătorul de drepturi şi libertăţi al Tribunalului Arad apreciază că se impune luarea faţă de inculpat a măsurii controlului judiciar.
