In conformitate cu dispoziţiile art. 293 din Codul de procedură penală, judecata în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi preventiv se face de urgenţă şi cu precădere.
Lipsa de operativitate în soluţionarea cauzei, în condiţiile în care cauza nu este complexă, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, nu poate fi imputată inculpaţilor minori, arestaţi preventiv de 1 an de zile, care au recunoscut şi regretat sineer fapta.
Astfel, s-au depăşit limitele rezonabile ale detenţiei preventive impuse de art. 5 paragraful 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
(Decizia nr. 1464 din 1 august 2003 – Secţia I penală)
Prin încheierea de şedinţă din 24.07.2003, Dosarul nr. 475/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor E.l. şi M.A. pe o perioadă de 20 de zile.
S-a reţinut faptul că temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor se menţin, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160c din Codul de procedură penală (modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2003), privind prelungirea arestării preventive în cursul judecăţii.
S-au mai avut în vedere dispoziţiile art. 148 din Codul de procedură penală în redactarea iniţială, anterioară Legii nr. 281/2003, deoarece mandatul de arestare preventivă a fost emis anterior intrării în vigoare a prevederilor acestei legi.
împotriva acestei încheieri, inculpaţii au declarat recurs pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în raport de împrejurarea că, la luarea măsurii arestării preventive, inculpaţii erau minori, că au recunoscut fapta, că sunt arestaţi de 1 an de zile, că erau elevi înainte de a fi arestaţi, aspecte faţă de care se impune judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat în cauză este fondat.
Inculpaţii, minori la data săvârşirii faptei, sunt cercetaţi pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. c) cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal, reţinându-se în sarcina acestora faptul că au deposedat partea vătămată U.F. de un lănţişor din aur, prin smulgerea de la gâtul acesteia.
Inculpaţii au fost arestaţi la 14 august 2002, respectiv 16 august 2002.
în conformitate cu dispoziţiile art. 293 din Codul de procedură penală, judecata în cauzele în care inculpaţii sunt arestaţi preventiv se face de urgenţă şi cu precădere.
Curtea a apreciat că lipsa de operativitate în cauză nu poate fi imputată inculpaţilor, depăşindu-se limitele rezonabile ale detenţiei preventive impuse de art. 5 paragraful 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât cauza nu este complexă şi, în condiţiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanţa se putea pronunţa într-un termen rezonabil. Or, inculpaţii sunt arestaţi preventiv de 1 an de zile.
în plus, inculpaţii erau minori la data săvârşirii faptei, au recunoscut şi regretat sincer această faptă, sunt tineri, fiind necesar să li se creeze posibilitatea reintegrării sociale prin continuarea procesului formativ educativ în cadrul şcolii, climatul de penitenciar fiind nociv şi având o înrâurire negativă în conduita acestora.
Aşa fiind, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul inculpaţilor, a casat încheierea şi, rejudecând în fond, a respins cererea de prelungire a arestării preventive a inculpaţilor şi a dispus punerea în libertate, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Soluţia pronunţată de instanţă este în acord şi cu modificările survenite în materie, noul Cod de procedură penală instituind o serie de dispoziţii speciale pentru minori. în acest sens, Legea nr. 281/2003, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2003 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003.
