Sedinta publica de la 20 ianuarie 2012
Prin cererea adresata acestei instante la data de 11 noiembrie 2011, înregistrata sub nr. …/88/2011/a1, reclamanta Cabinetul Individual de Insolventa Ianusi Mariana în calitate de lichidator al debitoarei SC … … SRL, a chemat în judecata pe pârâtul … … , pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna atragerea raspunderii personale a administratorului debitoarei în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
În motivarea cererii s-a aratat ca reprezentantii legali nu s-au prezentat sa depuna documentele financiar contabile, refuzând în mod nejustificat sa se achite de obligatiile ce le revin potrivit art. 44 din legea insolventei, nedepunerea actelor prevazute de art. 28 din lege, precizând ca debitoarea fie nu a tinut o fictiva, fie nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea, caz prevazut de art. 138 alin. 1 lit. d, ca un element ce conduce la antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorilor societatii.
S-a mai aratat ca în ciuda demersurilor întreprinse, arhiva financiar-contabila a societatii nu a putut fi recuperata, în conditiile în care societatea debitoare nu s-a conformat dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, conform carora în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 33 alin. 4 sau 6, debitoarea este obligata sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 1.
A mentionat ca administratorul statutar nu si-a mai îndeplinit obligatiile de evidentiere si declarare a indicatorilor ce reflecta activitatea desfasurata de societate si activele detinute de aceasta si nici nu a împiedicat curgerea dobânzilor si penalitatilor prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei, conform art. 28 din Legea nr. 85/2006.
În drept, s-au invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, art. 1, 6 alin. 1 si 2, 10, 28, 35, 41 pct. 5 din nr. 82/1991 republicata, art. 77 alin. 1, 180, 181, art. 219 alin. 1, lit. a din OG 92/2003, art. 35-36 din Codul fiscal, art. 72, 73 si 201, 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 si art. 998-999 Cod civil.
In probatiune, s-au depus la dosar, în copie, dovada notificarii debitoarei SC … … SRL, tabelul preliminar, raportul privind cauzele si împrejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat în instanta, pentru a propune probe în aparare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatorul sindic retine urmatoarele:
Reclamanta Cabinet Individual de Insolventa Ianusi Mariana, în calitate de lichidator al debitoarei SC … … SRL, a chemat în judecata pe pârâtul … … , pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna atragerea raspunderii personale a administratorului debitoarei în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
A sustinut ca reprezentantii legali nu s-au prezentat sa depuna documentele financiar contabile, refuzând în mod nejustificat sa se achite de obligatiile ce le revin potrivit art. 44 din legea insolventei.
A mai sustinut ca în ciuda demersurilor întreprinse, arhiva financiar-contabila a societatii nu a putut fi recuperata, în conditiile în care societatea debitoare nu s-a conformat dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, conform carora în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 33 alin. 4 sau 6, debitoarea este obligata sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 1.
Referitor la aceste sustineri, instanta retine ca raspunderea reglementata de art. 138 din Legea 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personala, care intervine numai atunci când, prin savârsirea unei fapte din cele enumerate de textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societatii debitoarei în stare de insolventa.
Natura juridica a raspunderii administratorului este aceea a unei raspunderi speciale care împrumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale.
Pentru a fi vorba însa de o raspundere delictuala, trebuie îndeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care rezulta din art. 998-999 constând în fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa, care capata conotatii speciale, asa cum sustine si reclamanta creditoare în cererea sa în momentul în care sustine “culpa este un element de natura obiectiva, a carei existente este necesara si suficienta pentru a da nastere la responsabilitate, independent de elementul subiectiv al vointei faptuitorului”.
În consecinta se va retine ca cererea formulata de reclamanta Cabinet Individual de Insolventa Ianusi Mariana, nu este întemeiata, deoarece sarcina probei incumba celui care face o afirmatie în fata judecatii, iar simpla invocare a prevederilor art. 138 nu atrage automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere în sarcina acestuia, ci a prevazut atragerea acestei raspunderi, doar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii în stare de insolventa.
În acest sens, trebuie precizat ca reclamanta nu a propus nici o proba în sustinerea cererii de antrenare a raspunderii, ci a depus doar înscrisuri care reflecta starea de insolventa a societatii.
Întrucât simplul fapt ca debitoarea ajunge în stare de insolventa nu creeaza prezumtia de vinovatie pentru fostii administratori ori pentru alti membri ai organelor de conducere în lipsa unor dovezi concrete, exprese din partea celui care reclama, instanta urmeaza sa respinga actiunea ca nefondata.
2
