Prin sentinţa civilă nr. 3861 din 17 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1513/320/2008, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. J. în contradictoriu cu pârâta A. de P. nr. 208 Târgu-Mureş şi s-a dispus obligarea pârâtei să nu insereze pe listele lunare de plată a regiei de bloc consumul energiei termice pentru apartamentul nr. 9, situat în Târgu-Mureş, str. Bărăganului, nr. 6, începând cu data pronunţării şi în viitor. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca rămas fără obiect petitul privind obligarea pârâtei de a emite acordul de decuplare a locuinţei reclamantului de la încălzirea comună. Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 350 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 11 din 22 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă în dosarul nr. 1513/320/2008 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A. de P. nr. 208 Târgu-Mureş împotriva sentinţei civile sus-menţionate, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta şi a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă şi pe cale de consecinţă schimbarea în parte a sentinţei pronunţate de judecătorie şi eliminarea din dispozitivul acesteia a obligaţiei negative de a nu insera pe listele lunare de plată ale asociaţiei a consumului de energie termică pentru apartamentul proprietatea intimatului.
În motivarea recursului s-a arătat că petitul din cererea reclamantului de a obliga asociaţia de proprietari să nu insereze pe listele de plată consumul de energie termică pentru apartamentul deţinut de reclamant în proprietate a fost admis în mod greşit de către prima instanţă şi de instanţa de apel, care au dat o interpretare greşită legislaţiei invocată în apărare de pârâtă.
În legătură cu această chestiune, s-a invocat faptul că Legea nr. 325/2006 şi Legea nr. 230/2007 statuează că în cazul apartamentelor debranşate de la reţeaua de energie termică, proprietarii vor participa la plata cheltuielilor cu utilizarea energiei termice pentru spaţiile comune, chiar dacă nu mai utilizează sistemul centralizat pentru încălzire. În acest sens s-a invocat prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 325/2006 şi ale art. 48 alin. 1 raportat la art. 3 din Legea nr. 230/2007 şi prevederile Ordinului ANRSC nr. 233/2004.
Pârâta a mai arătat că din procesul-verbal de constatare încheiat de SC E. SA Târgu-Mureş, rezultă că ţevile de energie termică, ce constituie proprietate comună şi care trec prin apartamentul pârâtului asigură furnizarea căldurii la vecinii aflaţi la etajele superioare şi prin urmare există un transfer de energie termică ce provine din sistemul centralizat, la plata căreia trebuie să contribuie şi pârâtul.
S-a mai invocat că aceste apărări au fost invocate în apel, însă tribunalul le-a înlăturat fără a arăta motivele de fapt sau de drept pentru care nu au fost luate în considerare.
În concluzie s-a susţinut că pârâta are dreptul să insereze pe lista lunară de plată pentru apartamentul pârâtului şi costurile cu energia termică proporţional cu cota indiviză şi care este aferentă spaţiului comun, iar plata acestei cote de energie termică nu ar avea drept consecinţă o plată dublă, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Aceste considerente au fost reiterate de pârâtă şi prin precizările pe care le-a depus ulterior la dosar (filele 26-28 dosar recurs), pârâta făcând referire şi la prevederile art. 44 Secţiunea 4 din Normele metodologice la Legea asociaţiilor de proprietari aprobate prin HG nr. 1588/2007, care definesc noţiunea de cheltuieli pe cota parte indiviză din proprietate care trebuie repartizate de asociaţia de proprietari fiecărui proprietar.
Reclamantul a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureş, reclamantul S. J. a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia de Proprietari nr. 208 Târgu-Mureş să emită acordul de decuplare a locuinţei reclamantului de la reţeaua de încălzire comună şi de asemenea să fie obligată pârâta să nu mai insereze pe listele de plată a regiei de bloc, consumul energiei termice pentru apartamentul nr. 9 situat în Târgu-Mureş, str. Bărăganului nr. 6, judeţul Mureş, apartament ce constituie proprietatea reclamantului.
În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, acesta a fost respins de prima instanţă ca rămas fără obiect, întrucât pe parcursul procesului s-a efectuat de către reclamant debranşarea locuinţei de la sistemul centralizat de energie termică.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a apreciat că acesta este întemeiat având în vedere că în urma debranşării, reclamantul nu mai beneficiază de energie termică din sistemul centralizat şi prin urmare nu poate plăti ceea ce nu consumă.
Instanţa de apel a apreciat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, reţinând că instanţa a fost investită cu o cerere având ca obiect o obligaţie negativă de a face izvorâtă din îmbogăţirea fără just temei. Debranşarea reclamantului de la sistemul centralizat de energie termică are drept consecinţă plata consumului energiei termice în mod direct, iar includerea acestuia în listele de consum ale asociaţiei ar conduce la o plată dublă.
Conform prevederilor art. 38 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, invocate de pârâtă prin cererea de recurs, proprietarii apartamentelor individuale situate în imobilele de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energie termică consumată prin încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţional cu cota indiviză.
Potrivit art. 48, alin 1 din Legea nr. 230/2007, prevederi care de asemenea au fost invocate de pârâtă, stabilirea şi repartizarea sumei care priveşte proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporţional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 325/2006 invocate de pârâtă se referă la obligaţia proprietarilor de apartamente deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică de a achita o cotă parte din cheltuielile cu energie termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate comună.
Obligaţia stabilită prin hotărârea judecătoriei şi care a fost menţinută de instanţa de apel se referă însă la consumul de energie termică pentru apartamentul aflat în proprietatea exclusivă a reclamantului. Instanţa a obligat pârâta să nu mai insereze pe listele de plată doar consumul de energie termică pentru acest apartament, însă nu a dispus exonerarea reclamantului de obligaţia de a suporta cota-parte din cheltuielile care îi revin în raport cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate comună, reprezintă doar o parte din cheltuielile pe care fiecare proprietar trebuie să le suporte proporţional cu cota parte indiviză din proprietatea comună şi care se repartizează de asociaţia de proprietari.
În condiţiile în care instanţa a stabilit că nu mai subzistă obligaţia reclamantului de a achita energia termică aferentă pentru apartamentul aflat în proprietatea exclusivă, fără a-l exonera pe acesta şi de plata cheltuielilor ce-i revin în funcţie de cota de proprietate indiviză din proprietatea comună, în mod nejustificat se susţine că decizia instanţei de apel este nelegală.
Instanţa de apel nu s-a referit expres la prevederile legale sus-menţionate invocate de pârâtă în apărare, însă acest aspect nu este de natură să ducă la nulitatea hotărârii pronunţate, întrucât aceste apărări pot fi analizate şi de instanţa de recurs.
Pe de altă parte, instanţa de apel a argumentat în mod just faptul că debranşarea de la sistemul centralizat de energie termică are drept consecinţă plata în mod direct a consumului energiei termice aferentă apartamentului proprietatea reclamantului, iar în cazul în care pentru reclamant nu s-ar lua în considerare debranşarea efectuată, s-ar ajunge la o plată dublă.
Repartizarea pe apartamente a cheltuielilor aferente cotei-părţi indivize din proprietatea comună este în sarcina asociaţiei de proprietari şi nu a făcut obiectul prezentei judecăţi chestiunea de a stabili care sunt cheltuielile care se includ în categoria celor care trebuie repartizate de asociaţia pârâtă.
Faţă de cele ce preced, constatând că decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie şi nu există motive ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul pârâtei a fost respins ca nefondat.
