Dosar 4064/107/2009
Sentinţa civilă nr.1455/2009
Prin cererea formulată de către petenta D. G. A.. S. P. C. A. sub dosar nr. 4064/107/2009 în contradictoriu cu intimatul Preşedintele Consiliului Judeţean A. solicitat :
– modificarea plasamentului instituit prin Sentinţa civilă nr.1224/2005 a Tribunalului Alba pentru minorele: B. M. M., şi B. D. C. , fiicele lui B. G. şi B. R. de la asistentul maternal profesionist F. V. la Casa de tip familial, nr. .
– să se dispună încetarea măsurii de plasament stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba şi
– exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti pentru minorele în cauză să fie exercitate de către Preşedintele Consiliului Judeţean A. prin Directorul General al D.G.A.S.P.C. A..
În expunerea de motive, petenta a arătat că minorele în cauză se află în plasament la asistentul maternal profesionist F. V. în baza Sentinţei civile nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba.
Acestea provin dintr-o familie legal constituită din anul 1984 , mariaj din care au rezultat 10 copii. În anul 1998, petenta a fost sesizată de către Primăria de domiciliu informând-o că minorii aflaţi în îngrijirea familiei se află în situaţie de risc, sunt neglijaţi, solicitându-se luarea unor măsuri de protecţie specială faţă de aceştia.
Din cei 10 copiii ai familiei B., numai 6 se aflau în îngrijirea familiei, 2 dintre aceştia aflându-se în îngrijirea bunicilor materni în loc. H., . iar alţi doi aflându-se deja în plasament la o familie din comuna A… Astfel, faţă de cei 6 copii s-a luat măsura plasamentului, iniţial în Centrul de plasament S., iar apoi la asistenţi maternali. În anii 2005, respectiv 2006 la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru 2 copii instituţionalizaţi s-a dispus reintegrarea în familie. Astfel, în plasament au mai rămas 4 copii cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani.
De la instituirea măsurii de plasament, minorii în cauză nu au fost vizitaţi de către părinţii lor, astfel că în anul 2001 Tribunalul Alba a declarat minorele judecătoreşte abandonate, părinţii acestora fiind suspendaţi din exercitarea drepturilor părinteşti.
Minorele în cauză au început să-şi renege familia datorită perioadei lungi de protecţie specială, identificându-se cu familia asistentului maternal manifestând o atitudine negativă faţă de părinţii şi fraţii lor .
Petenta mai arată că în vederea reluării legăturii cu familia biologică, se impune modificarea măsurii de protecţie prin apropierea de domiciliul lor, astfel ca la vârsta majoratului să poată fi integrate în familia naturală.
Atât, familia biologică cât şi ceilalţi fraţi ai minorelor aflaţi în plasament la asistenţi maternali se află în apropierea localităţii B. încercându-se menţinerea legăturii între aceştia.
Petenta consideră că este necesară schimbarea mediului familial pentru conştientizarea posibilităţilor reale de care dispune familia biologică astfel ca la reintegrarea în familie să nu existe o discrepanţă între realitate şi aşteptările copiilor.
Prin precizarea de acţiune de fila 36 petenta D.G.A.S.P.C. A. înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe numiţii B. G. şi B. R., având în vedere lunga perioadă de protecţie specială, s-a observat că minorele au început să-şi renege propria familie identificându-se cu familia asistentului maternal, manifestând o atitudine negativă faţă de părinţii şi fraţii lor, fapt dăunător dezvoltării personalităţii şi identităţii lor.
Petenta apreciază că se impune modificarea măsurii de plasament pentru minore, prin apropierea de domiciliul lor astfel ca la vârsta majoratului să poată fi integrate în familia natură.
Părinţii copiilor au solicitat printr-o cerere, transferul lor într-o locaţie în aproprierea domiciliului familiei pentru reluarea legăturii părinţi – copii, întrucât au posibilităţi financiare reduse care nu le permit să se deplaseze până la A. I. pentru a le vizita .
Potrivit art. 60 al. 3 din Legea nr. 272/2004, se va urmări menţinerea fraţilor împreună iar potrivit acestor dispoziţii rezultă că interesele minorilor impun creşterea lor împreună, având în vedere că încă se mai află la vârsta care se formează între fraţi se pot crea legături de afecţiune.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată şi înregistrată la dosar la fila 42 intervenienta F. V. înţelege ca în baza dispoziţiilor art. 49 al. 1 Cod pr. civilă şi a dispoziţiilor art. 52 din să cheme în judecată pe D.G.A.S.P.C. A. şi Consiliul Judeţean A. solicitând a se dispune comunicarea unui exemplar din prezenta cerere :
– să se dispună admiterea cereri sale şi pe cale de consecinţă şi
– respingerea cererii formulate de petentă, menţinând plasamentul la intervenientă, instituit în favoarea celor doua minore B. M. M.. şi B. D. C. .
În expunerea motivelor cererii de intervenţie intervenienta a arătat că a formulat această cerere deoarece are un contract de muncă valabil până la data de 18.05.1012 iar în virtutea acestuia consideră că faţă de drepturile şi obligaţiile asistentului maternal are dreptul să intervină în prezenta cauză în sensul apărării intereselor sale care se completează cu interesele minorelor aflate în plasament .
Arată că pe cele două minore le are în plasament din anul 2000 perioadă în care tatăl acestora a să le viziteze o singură dată, ele păstrând legătura firească cu fratele lor aflat în plasament în A. I. la o altă familie.
În toată această perioadă intervenienta arată că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale iar minorele au fost bine îngrijite frecventând cursurile gimnaziale.
Intervenienta mai arată că minora B. D. C. are un retard psihic, limbaj uşor, ceea ce necesită o atentă monitorizare respectiv un învăţământ de masă cu adaptare curriculara şi sprijin psiho – pedagogic, ceea ce se şi derulează în acest moment.
Susţinerile petentei că intervenienta nu ar fi dat voie minorelor să păstreze relaţiile cu părinţii şi faptul că tatăl doreşte să reîntregească familia sunt simple susţineri fără a avea o bază reală. Tatăl minorelor locuieşte în localitatea B. în condiţii improprii iar mama într-o localitate din judeţul A. . Condiţiile oferite de tata sunt minimum existenţial, în sensul că nu lucrează, iar în ceea ce priveşte derularea studiilor şcolare sunt aproape imposibile, având în vedere posibilităţile materiale ale tatălui.
Consideră că cererea de modificarea a plasamentului nu are în vedere în primul rând dorinţa şi nevoile minorelor care şi-au exprimat dorinţa clară de a rămâne în plasament la intervenientă ..
De asemenea, mai arată că instanţa de judecată pentru ca să dispună modificarea măsurii de plasament ar trebui ca petenta să facă dovada că situaţia materială şi morală a părinţilor este cel puţin egală cu cea a familiei la care au fost date în plasament. Cele două minore sunt la vârsta pubertăţii şi au o nevoie de o atenţie specială şi o supraveghere atentă pentru a nu deveni mai târziu copii ai străzii. Subliniază faptul că niciodată nu s-a împotrivit ca aceste minore să aibă legături cu părinţii dacă acestea doresc acest lucru.
Mai arată că îşi menţine declaraţia dată în faţa instanţei de judecată prin care a arătat că tatăl minorelor a venit să le viziteze doar o singură dată şi atunci fiind în stare avansată de ebrietate iar mama acestora nu le-a vizitat niciodată şi nici nu s-a interesat de soarta acestor minore.
La dosar s-au depus următoarele acte : Raportul privind situaţia psihică a minorelor; certificatele de naştere ale minorelor; Sentinţa civilă nr. 1224/2005 a Tribunalului Alba, etc.
În drept au fost invocate prevederile dispoziţiilor art. 58 al. 1, lit c; art. 124 al. 1; art. 131 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului .
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :
Minorele se află în sistemul de protecţie din anul 1998, datorită neglijenţei şi lipsei de supraveghere din partea părinţilor.
Începând cu anul 2000, s-a instituit plasamentul acestora la asistentul maternal profesionist F.V. , unde se află şi în prezent.
Petenta şi-a motivat cererea de modificare a măsurii de plasament pe necesitatea reluării legăturii cu familia biologică şi a formării unei atitudini pozitive faţă de aceasta, ceea ce presupune instituirea unei măsuri de protecţie în proximitatea familiei.
Sub acest aspect, raportul de evaluare întocmit în cauză ( f.2-5, 12-15) a concluzionat că schimbarea mediului familial oferit de asistentul maternal este necesară pentru a permite minorelor ca la vârsta majoratului să se poată reintegra în familie şi pentru conştientizarea posibilităţilor reale de care dispune familia biologică astfel ca la momentul reintegrării să nu existe discrepanţe între realitate şi aşteptările copilului .
Pe de altă parte, s-a susţinut că mediul familial oferit de Casa de tip familial permite o mai bună însuşire a deprinderilor de viaţă independentă sub aspectul vieţii cotidiene, a vieţii sociale, a activităţii individuale şi de muncă etc.
Fără a nega importanţa reluării legăturii cu familia biologică, instanţa constată că dreptului copilului de a menţine relaţii personale cu părinţii îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor de a asigura păstrarea acestor legături şi evitarea separării copilului de familie.
Ori, în speţă, după cum rezultă din actele dosarului, din 2001 părinţii minorelor au manifestat un dezinteres total faţă de acestea, rupând orice legătură cu cele două fete, împrejurare faţă de care au şi fost decăzuţi din drepturile părinteşti prin sentinţa civilă 53/2001 a Tribunalului Alba.
Câtă vreme pe întreaga perioadă în care minorele s-au aflat în protecţie specială, nu s-au făcut demersuri pentru reluarea relaţiilor cu familia biologică în condiţiile art. 15 din L. 272/2004, instanţa apreciază că schimbarea mediului familial nu corespunde interesului superior al acestora la momentul actual.
Astfel, în primul rând, în condiţiile în care relaţiile cu părinţii au fost întrerupte total o persoană de aproximativ 10 ani, perioadă în care minorele s-au bucurat de un mediu stabil, favorabil unei dezvoltări normale şi echilibrate în familia substitutivă, doar consilierea acestora cu privire la necesitatea schimbării mediului de viaţă în proximitatea familiei biologice nu reprezintă o măsură suficientă pentru evitarea impactului şi dezechilibrului psihic, emoţional ce le-ar putea afecta pe termen lung, după cum nici măsura propusă de petentă nu constituie o garanţie reală pentru restabilirea unor relaţii personale cu familia biologică.
Sub acest aspect, instanţa apreciază că o astfel de măsură radicală pentru minore poate fi luată doar după restabilirea unor relaţii de ataşament sau cel puţin a unor minime legături cu părinţii şi nu în vederea reluării unor astfel de relaţii, fără existenţa unor garanţii reale că legătura cu familia biologică poate fi dezvoltată în mod pozitiv, cu efecte favorabile asupra minorelor.
În al doilea rând, instanţa consideră că părinţilor le revine în principal obligaţia de a încerca restabilirea legăturilor cu cele două minore prin vizitarea la domiciliul lor, prin întâlni, corespondenţă sau alte forme de comunicare – în funcţie de posibilităţile acestora – neputând transfera această responsabilitate în sarcina unor copii şi a le impune schimbarea unui mediu stabil, familial pentru a-i aduce în proximitatea familiei biologice, fără a exista certitudinea că o astfel de schimbare este benefică în primul rând pentru minore.
De altfel, atitudinea părinţilor, pe parcursul întregii perioade de plasament nu poate justifica măsura propusă, lipsa resurselor financiare neputând motiva dezinteresul total şi pasivitatea de care au dat dovadă aproape 10 ani. Mai mult, comportamentul tatălui manifestat chiar şi în sala de judecată nu poate forma convingerea instanţei că schimbarea măsurii de plasament la acest moment corespunde interesului superior al minorelor care trebuie să primeze în luarea oricărei decizii în legătură cu acestea.
Desigur că, în măsura în care se încearcă şi se reuşeşte restabilirea unor relaţii personale cu familia biologică în mod real, nu doar formal precum şi schimbarea atitudinii minorelor faţă de importanţa şi necesitatea menţinerii legăturii cu familia biologică, plasarea acestora în proximitatea familiei se va impune ca o necesitate şi nu ca o posibilitate.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul apreciază cererea de faţă ca nefondată, urmând a o respinge ca atare.
În ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de asistentul maternal profesionist F.V., aceasta urmează a fi respinsă având în vedere că, în calitate de angajat al petentei, nu poate justifica un interes propriu în condiţiile art. 49 al. 1 Cod pr. civilă, altul decât interesul superior al minorelor, interes pe care îl urmăreşte şi îl apără şi petenta în orice demers privitor la minore.
Mai mult, asistentul maternal are, în condiţiile legii, obligaţia de a asigura prin activitatea sa, creşterea, îngrijirea şi educarea necesară dezvoltării armonioase a copiilor pe care îl primeşte în plasament, una din atribuţiile sale fiind aceea de a contribui la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală, obligaţiile şi atribuţiile sale fiind deci circumscrise interesului superior al minorului aflat în plasament, neputând invoca un drept propriu în legătură cu măsura solicitată de petentă.
Faţă de aceste considerente, apreciind că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prev. de art. 49 al. 1 Cod pr. civilă , Tribunalul urmează a respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de asistentul maternal profesionist .
