C. proc. pen., art. 1609, art. 160h alin. (1)
Potrivit art. 160h alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1609 C. proc. pen., arestarea preventivă a minorului între 14 şi 16 ani poate fi dispusă numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare şi dacă o altă măsură preventivă nu este suficientă.
Decizia penală nr. 66/R din 4 mai 2005 – Gh.R.
Prin încheierea de şedinţă din 27 aprilie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 30/27 aprilie 2005, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a respins cererea de revocare a arestării preventive formulată de inculpatul minor L.I.A. şi, în baza art. 3002, raportat la art. 160h alin. (2) C. proc. pen., a dispus menţinerea arestării preventive, motivând că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive, motivând că a avut numai 14 ani şi 4 luni la data săvârşirii faptei şi că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 19 februarie 2005 pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), reţinându-se că, în seara zilei de 17 februarie, în jurul orelor 22.00, în urma unei altercaţii cu victima B.G., a urmărit-o pe aceasta pe o stradă din comuna Jibert, lovind-o cu o bâtă în cap, ceea ce a avut ca urmare decesul victimei. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a inculpatului minor a fost menţinută până în prezent, ultima dată prin încheierea atacată.
Potrivit art. 160h alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160E C. proc. pen., arestarea preventivă a minorului între 14 şi 16 ani poate fi dispusă numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare şi dacă o altă măsură preventivă nu este suficientă.
Starea de fapt reţinută de judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă nu reflectă împrejurările în care minorul a săvârşit infracţiunea de omor calificat. Astfel cum rezultă din probele administrate, în seara zilei de 17 februarie 2005, în jurul orelor 22.00, victima, fostul concubin al mamei minorului, a la domiciliul familiei minorului, fiind în stare de ebrietate şi încercând că pătrundă în casă. Speriindu-se, minorul a sărit pe fereastră şi a apelat la ajutorul unui vecin, martorul H.A. întrucât victima l-a lovit cu un laţ pe fratele său, un minor în vârstă de 12 ani, inculpatul a luat un băţ şi a urmărit-o pe victimă pe stradă pentru a-i reproşa că l-a omorât pe fratele său, dar văzând că victima a introdus mâna în buzunar, temându-se că scoate un cuţit, a lovit-o cu băţul în cap.
Ţinând seama de vârsta fragedă a inculpatului, în vârstă de numai 14 ani şi 4 luni la data săvârşirii infracţiunii, şi de împrejurările în care a fost săvârşită aceasta, minorul fiind provocat şi speriat de conduita victimei, s-a apreciat că nu se justifică menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive, atât pentru faptul că aceasta constituie o măsură excepţională, cât şi pentru că durata totalizată a arestării este de natură să influenţeze negativ asupra dezvoltării psihice a minorului.
Făcând şi aplicarea art. 5 parag. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, curtea a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură de natură a garanta prezentarea inculpatului în faţa instanţei.
