Dacă există posibilitatea realizării dreptului acţiunea în constatare formulată de reclamantă în baza art. 111 Cod procedură civilă este inadmisibilă
Prin sentinţa civilă nr. 278/CA din 10 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâta D.F.BV. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie , prima instanţă a reţinut următoarele :
Obiectul cererii principale îl constituie cererea reclamantei SC S. SA de a se constatat că pârâta nu este în drept să calculeze sau să pretindă taxe şi impozite aferente imobilelor terenuri şi clădiri din cadrul parcului industrial Pro Roman pentru perioada iulie – decembrie 2004, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, respectiv că este scutită de la plata impozitului pe clădiri şi pe teren.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect tocmai constatarea lipsei dreptului pârâtelor de a stabili taxe şi impozite în temeiul unui act administrativ cu caracter fiscal.
În drept, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, stabileşte că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Din interpretarea acestei norme rezultă că pentru a avea deschisă calea unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ este necesar ca reclamanta să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Reclamanta nu a invocat nici o vătămare în sensul celei vizate de dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci solicită să se constate că este scutită de la plata impozitului pentru perioada iulie – decembrie 2004.
De asemenea, nu este incidentă niciuna din situaţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 554/2004, neexistând nici un act administrativ emis de intimată şi nici refuzul acesteia de a soluţiona o cerere formulată de reclamantă.
În plus, chiar şi dacă s-ar trece peste aceste norme speciale care reglementează acţiunea în contencios administrativ şi s-ar avea în vedere numai prevederile art. 111 Cod procedură civilă., instanţa de fond a constatat că nici această dispoziţie nu este aplicabilă.
Astfel, pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept în condiţiile acestei norme, acţiunea este admisibilă numai în situaţia în care partea nu are la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului.
Or, în cauză, reclamanta justifică promovarea prezentei acţiuni pe motiv că pârâta a efectuat acte de silită pentru sumele stabilite cu titlu de impozit pe teren şi clădire aferent perioadei indicate mai sus.
Prin urmare, faţă de aceste susţineri, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are la îndemână, pe de o parte, procedura contestării actului administrativ fiscal de stabilire a impozitului de către pârâtă, în condiţiile art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003, modificată, iar, pe de altă parte, calea contestaţiei la executare, în condiţiile art. 172 din acelaşi act normativ.
Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a constatat că excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă este întemeiată, astfel că acţiunea promovată de reclamantă nu este admisibilă şi a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC S. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art 304 indice 1 Cod procedură civilă
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanţa nu a manifestat rol activ şi nu a observat că ea nu a formulat o acţiune în contencios administrativ ci una în constatate întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă , trebuia să se respecte principiul disponibilităţii. Acţiunea în realizarea dreptului nu era la îndemâna societăţii, ea a depus o declaraţie completată cu scutit conform Legii 571/2003 cu toate acestea pârâta a început executarea silită împotriva sa. Citează o decizie a Tribunalului Suprem 867/28.10.1953 privind caracterul preventiv al acţiunii în constatare.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa recurată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Reclamanta SC S.SA a formulat o cerere în constatarea faptului că este scutită de plata impozitului pe clădiri şi pe teren, pentru bunurile imobile aflate în proprietate şi amplasate în perimetrul parcului industrial P.R., pentru anul fiscal 2004, lunile iulie – decembrie înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Braşov.
În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă .
Considerându -se că această cerere este o acţiune în contencios administrativ fiscal, cererea s-a judecat ca urmare casării sentinţei pronunţate de Judecătoria Braşov şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ( Decizia 53/23.01.2009 pronunţată de Tribunalul Braşov).
Prin sentinţa civilă nr. 278/CA/10.03.2009 cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. S-a analizat cererea prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Temeiul de drept invocat de către parte în cererea sa iniţială au fost prevederile art. 111 Cod procedură civilă . Conform acestui articol „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Cererea de faţă vizează pe de o parte constatarea unei stări de fapt şi nu existenţa sau neexistenţa unui drept, iar pe de altă parte reclamanta are calea realizării dreptului care în speţă se materializează prin incidenţa dispoziţiilor Codului de procedură fiscală , Titlul IX soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, Cap. I dreptul de contestaţie , art. 205 posibilitatea de contestare. De asemenea, reclamantul are posibilitatea ca în baza art. 172 din Codul de procedură fiscală să introducă contestaţie la executarea silită, în cazul în care D.F.Bv porneşte executarea silită împotriva sa, neluând în considerare declaraţiile sale.
Având în vedere că există posibilitatea realizării dreptului, corect a reţinut prima instanţă că acţiunea în constatare formulată de reclamantă este inadmisibilă
Soluţionând cauza pe excepţie, a devenit de prisos analizarea chestiunilor de fond privind scutirea de la plata impozitelor , atât cele invocate de reclamantă cât şi cele invocate de pârâtă.
Pentru motivele arătate , Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 şi 304 ind. 1 Cod procedură civilă a respins recursul declarat, şi a menţinut sentinţa civilă atacată cu complinirea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 503/R/30.06.2009 – Secţia de contencios administrativ şi fiscal
