TITLU: PLÂNGERE LA LEGEA NR. 247/2005
NR. 1098
DATA: 20 NOIEMBRIE 2009
AUTOR: JUDECĂTORIA LUDUŞ
DOMENII ASOCIATE:
J U D E C Ă T O R I A,
Prin cererea înregistrată la data de ***, sub nr. dosar 1089/251, petentă G.G., a solicitat în contradictoriu cu intimatele :
COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR ***
– anularea parţială a Hotărârii nr. *** a comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş;
– reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, pe vechiul amplasament, pentru suprafaţa de 2,02 ha teren situat în extravilanul satului ***, după defuncţii P.I. şi P.M.;
– obligarea Comisiei locale de fond funciar *** să o pună în posesie cu suprafaţa solicitată şi să înainteze documentaţia comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş în vederea emiterii titlului de proprietate.
În motivarea plângerii petenta arată că, în baza Legii nr. 247/2005, prin cererea înregistrată la Comisia locală de fond funciar *** sub nr. *** a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,93 ha teren situat în extravilanul satului *** după defuncţii P.I. şi P.M., părinţii săi.
Cererea a fost respinsă şi a formulat contestaţie la comisia judeţeană, care, prin Hotărârea nr. ***, a respins contestaţia, cu motivarea că terenul pentru care a făcut dovada cu acte i-a fost restituit în baza Legii nr. 18/1991 şi 1/2000, iar pentru suprafaţa de 0,72 ha pentru care a depus declaraţii de martori, aceştia nu sunt vecinii terenului.
Soluţia este greşită.
P.I. sen., bunicul patern a avut patru copii: P.I. (tatăl meu), P.T., P.Y. şi P.V..
La data decesului (1941), P.I. sen. avea în proprietate 10 jugăre (5,75 ha) în „***i” şi 2,75 jugăre (1,58 ha) în „***”.
Prin „actul de bună învoială” încheiat în data de 7 noiembrie 1949, cei 4 copii ai lui P.I. sen. şi-au împărţit averea rămasă de la tatăl lor: suprafaţa de 10 jugăre a fost împărţită, în mod egal, între P.I., P.T. şi P.Y., iar suprafaţa de 2,75 jugăre a revenit lui P.V..
Casa şi anexele gospodăreşti situate pe terenul de 10 jugăre a rămas în proprietatea lui P.I.
Prin actele de din 10, respectiv 20 noiembrie 1949, P.T. şi P.Y. au dat parţile lor din cele 10 jugăre lui P.I.
Din anul 1949 până la colectivizare, P.I. a folosit cele 10 jugăre sub nume de proprietar şi întreaga suprafaţă a fost preluată în C.A.P..
În anul 1947 P.I. s-a căsătorit cu P.N. Aceasta a fost înzestrată de părinţi cu o suprafaţă de 0,72 ha teren situat în tarlaua „***”.Terenul a folosit de părinţi sub nume de până la colectivizare, când l-au înscris în C.A.P.
După anul 1990, mama petentei a intrat în posesia terenurilor deţinute anterior colectivizării: – 10 jugăre (în fapt 5,70 ha) în „***”; – 2,75 jugăre (în fapt 1,73 ha) în „***”, teren moştenit de la P.V. şi 0,72 ha teren situat în tarlaua „***” .
În baza Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. *** din 7 iunie 1994, mamei sale i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,40 ha teren (din cele 5,70 teren din „***”) după defunctul ei soţ, P.I..
În baza Legii nr. 1/2000, prin titlul de proprietate nr. 151105 din 25 martie 2003, mamei sale i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,73 ha situat în locul „***”), teren ce a aparţinut defunctei P.V., care a fost căsătorită (soţul decedat) şi nu a avut copii, P.I. fiind moştenitorul acesteia, în calitate de frate. În titlu de proprietate s-a menţionat că terenul provine de la defunctul P.I.
În baza Legii nr. 247/2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren deţinută anterior colectivizării de părinţii săi şi folosită de ei după anul 1990, 1,30 ha în „***” (diferenţa până la cele 10 jugăre) şi 0,72 ha în tarlaua „***”, teren pe care mama sa l-a primit de la părinţii ei.
Cele două comisii au soluţionat cererea, în principal, pe baza registrelor agricole din anii 1948 – 1950.
În registrul agricol din anul 1949, P.I. figura cu o suprafaţă de 4,42 ha, iar în registrul agricol din anul 1950 cu suprafaţa de 4,15 ha.
P.T. şi P.Y. figurau în registrele agricole din anii 1948 – 1949 cu suprafaţa de 1,44 ha.
În registrul agricol din anul 1948, P.V. figura cu suprafaţa de 1,73 ha (pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 151105/2003).
Nu îşi explică motivul pentru care familia P figura în registrele agricole pe anii 1948 – 1950 cu suprafeţele arătate. Foarte probabil, folosinţa faptică a terenurilor se prezenta în aceea perioadă conform menţiunilor din registrele agricole.
Oricum, suprafaţa înregistrată în registre (8,76 ha) este mai mare decât cea solicitată (8,15 ha). Din spusele mamei sale, tatăl său a mai avut în proprietate şi alte suprafeţe de teren, însă nu i-a indicat locul unde se aflau.
Terenul solicitat în baza celor 3 legi (5,70 ha, 1,73 ha şi 0,72 ha) îl folosesc din anul 1990, a fost măsurat de către Comisia locală (în diverse situaţii), nu este revendicat de alte persoane fiind îndreptăţită să-l redobândesc în deplină proprietate.
În susţinerea cererii petenta a depus: înscrisurile la care a făcut referire; schiţele privind amplasamentul terenului din litigiu.
La data de 21 septembrie 2009 Comisia Judeţeană de fond funciar a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică .
La data de 13 noiembrie 2009 a fost audiat martorul ***.
Analizând înscrisurile existente la dosar, în baza dispoziţiilor art.129 alineat final Cod procedură civilă instanţa reţine următoarele:
Prezenta cerere se încadrează în dispoziţiile art.27 alineat 8 din HG nr.890/2005.
Din probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză se reţine că reclamanta Guţă Ana este succesoarea în drepturi a autorilor P.I. şi M. , părinţi în numele cărora a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate astfel încat instanţa constată satisfăcută cerinţa art. 13 alineat (1) din Legea nr.18/91 potrivit căreia “ calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii”.
Intimatele nu au făcut dovada că autorul reclamantei ar fi dispus de averea lui şi sucesiunea a fost culeasă de reclamantă, în calitate de descendent.
Din înscrisurile de la filele 13-47 se reţine că reclamanta a solicitat în termen Comisiei Locale reconstituirea dreptului de proprietate, iar faţă de răspunsul de la fila 13 şi 14 a formulat contestaţie şi plângere împotriva hotărârii nr. 399/2009.
Instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, în conformitate cu dispoziţiile art.9 din HG nr.890/2005
Faţă de dispoziţiile art. 11 alineat (1) din Legea nr.18/91 se reţine în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate că „ suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”, şi ale pct. 7 din titlul VI al Legii nr.247/2005 „(1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.
Prin titlul de proprietate nr *** mamei petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din terenuri de 4,40 ha din cele 5,70 ha din punctul *** după defunctul soţ.
Prin titlu *** aceleiaşi autoare i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,73 ha în *** teren ce a aparţinut lui P.V. ca unic moştenitor fratele acesteia P.I.
Întrucât a existat o diferenţă care nu a fost reconstituită şi care a fost folosită de după 1990 de 1,30 ha în *** , petenta a solicitat-o în baza Legii 247/2005 . Este adevărat că în registrele agricole din 1948-1950 P.I. este înregistrat cu 4,42 ha însă faptic există o suprafaţă mai mare, diferenţa nefiind solicitată de vreo altă persoană şi nefiind în litigiu.
Această situaţie de fapt este confirmată şi de declaraţia martorului ***.
În consecinţă instanţa constată că suprafaţa de 5,70 ha este dovedită prin actul de partaj prin bună învoială din 7 noiembrie 1949, donaţia din 26 noiembrie 1949 , fila 31 unite cu posesia publică şi netulburată exercitată asupra terenului în litigiu.
Pentru motivele expuse , raportat la dispoziţiile art. 8 alineat (1) din Legea nr.18/91 se va admite plângerea, se va dispune anularea parţială a Hotărârii nr. 399/2009 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş;
Se va dispune reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, pe vechiul amplasament, pentru suprafaţa de 1,95 ha teren situat în extravilanul satului ***, după defuncţii P.I. şi P.M.
După cum s-a reţinut mai sus, reclamantei, prin autorul său, i s-a recunoscut în mod retroactiv dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe făcând dovada dreptului de proprietate şi pentru diferenţă, prin urmare, aceasta este titulara unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Art. 1 alin. 1) din Primul Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
Se va dispune obligarea Comisiei locale de fond funciar *** să pună în posesie cu suprafaţa solicitată şi să înainteze documentaţia comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş în vederea emiterii titlului de proprietate.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
??
??
??
??
1
