În motivarea contestaţiei, a arătat că a fost pensionat pentru depusă şi limită de vârstă, prin decizia de pensionare nr. 186346/05.09.2003, beneficiind de o în cuantum de 3.476.286 lei.
Ulterior, prin decizia nr. 186346/21.09.2004, intimata i-a recalculat pensia stabilind ca, începând cu data de 01.07.2003, acesta beneficiază de o în cuantum de 3.479.922 lei.
La data de 02.12.2004, s-a procedat la revizuirea pensiei contestatorului stabilindu-se o pensie în cuantum de 3.482.475 lei.
La data de 02.12.2004, s-a procedat la revizuirea pensiei contestatorului stabilindu-se o pensie în cuantum de 3.482.475 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 581/08.05.2006, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. M. S. SA.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P. V.
A fost obligată pârâta S.C. M. S. Galaţi SA să elibereze reclamantului adeverinţe din care să reiasă perioada în care a beneficiat de spor de noapte.
A fost anulată decizia de pensionare nr. 1-186346/05.09.2003 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii.
A fost obligată intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a sporului de noapte.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2000 ron cheltuieli dejudecată.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut instanţa de rejudecare mătoarele.
Contestatorul a fost pensionat pentru munca depusă şi limită de vârstă, prin decizia de pensionare nr. 186346/05.09.2003, beneficiind de o pensie în cuantum de 3.476.286 lei.
Ulterior, prin decizia nr. 186346/21.09.2004, intimata i-a recalculat pensia stabilind ca, începând cu data de 01.07.2003, acesta beneficiază de o pensie în cuantum de 3.479.922 lei.
În mod corect intimata a calculat în sarcina contestatorului un total de 25 de ani, 7 luni şi 15 zile ca activitate desfaşurată în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990, având în vedere prev. Art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 186346/21.09.2004, s-a dispus modificarea punctajului mediu anual, cu utilizarea salariului conform adeverinţei nr. 293/03.09.1974.
Prin decizia nr. 186346/02.12.2004 s-a procedat la valorificarea lunii iunie 2003 în care contestatorul a fost angajat la Asociaţia de proprietari.
Pentru perioada 16.08.1975-01.01.1976, instanţa a reţinut că au fost utilizate salariile înscrise în carnetul de muncă al contestatorului în conformitate cu disp. Legii nr. 19/2000, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Pentru sporul de grupă contestatorul nu a obţinut venituri salariale suplimentare, altele decât cele înscrise în carnetul de muncă, iar conform art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sporul pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă reduce vârsta standard de pensionare conform art. 167 alin. 1 tabel 4 din Legea 19/200, în vederea realizării stagiului complet de cotizare.
Cu privire la veniturile de completare acordate contestatorului conform OUG 119/2001, aceste sume sunt exceptate de la plata CAS conform art. 19 din acelaşi act normativ şi, în consecinţă, nu au fost luate în considerare la stabilirea punctajului pentru pensie.
În speţă,contestatorul nu a beneficiat de sporuri cu caracter permanent conform prevederilor art.164 din Legea nr. 19/2000, cu excepţia sporului de vechime care a fost valorificat potrivit legislaţiei în vigoare la calculul pensiei.
Astfel, petentul, potrivit cererii de completare de la fila 61 din dosar, a solicitat în mod expres să fie citată în calitate de pârâtă şi S.C. M. S. Galaţi SA .
Angajatorul S.C. M. S. Galaţi, pe timpul activităţii contestatorului, a înregistrat în cartea de muncă în permanenţă numai salariile tarifare, iar prin adăugarea sporurilor ce s-au eliberat nu rezultă salariile brute au nete de care trebuia să se ţină cont la determinarea punctajelor anuale conform art. 164 din Legea 19/2000.
Din acest motiv, a respins instanţa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurentul contestator P. V. şi intimatele C.J.P. şi S.C. M.S. S.A.
Prin decizia civilă nr. 584/R/18.09.2006 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis recursul declarat de C.J.P. şi în rejudecare, s-a respins ca nefondată contestaţia.
S-au respins ca nefondate recursurile declarate de contestatorul P.V. şi intimata S.C. M.S. S.A pentru următoarele considerente:
În primul rând, din actele şi lucrările dosarului se constată că intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii, în cursul procesului pe fond, a modificat decizia nr. 186346/05.09.2003 contestată de către recurent, ca urmare a modificărilor ce au intervenit în cartea de muncă a acestuia.
În acest sens, intimata a emis o nouă decizie de recalcularea a pensiei, nr. 1-186346 din data de 21.09.2004 şi, ulterior, decizia nr. 1-1186346/02.12.2004 care pot fi contestate în aceleaşi condiţii, pe cale separată, întrucât, potrivit disp. art. 169 alin.
2 din Legea nr. 19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind contestarea.
În aceste condiţii, prima decizie contestată de către recurentul contestator nu îşi mai produce efectele, întrucât a fost modificată de către intimată prin recalcularea punctajului mediu anual.
Analizând totuşi fondul cauzei, se constată că, potrivit disp. art. 82 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată , pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite şi se stabileşte în baza actelor doveditoare ce se află depuse la dosar.
De asemenea, prevederile art. 169 din aceeaşi Lege, drepturile de pensie recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare împreună cu actele doveditoare.
Instanţa de fond, pronunţând soluţia de anulare a deciziei de pensionare, a eludat dispoziţiile legale menţionate mai sus, şi astfel hotărârea este nelegală.
Deşi la dosar nu există nici o dovadă a faptului că contestatorul a beneficiat de sporul de noapte, totuşi, în mod greşit, instanţa a obligat pe recurenta intimată Casa Judeţeană de Pensii să emită o nouă decizie, pe baza unei probe, respectiv adeverinţă ce urmează să fie emisă ulterior.
La pronunţarea unei hotărâri, instanţa trebuie să se bazeze pe probele existente, depuse la dosar dacă are în vedere înscrisuri, ori pe probe nemijlocite, şi nicidecum pe înscrisuri ce ar putea fi emise după pronunţarea sentinţei.
Instanţa de fond a pronunţat soluţia în mod greşit şi în ce priveşte sporul de noapte.
Sporul de noapte este prevăzut prin disp. art. 72 din Legea nr. 57/1974, conform cărora acesta se acordă cu condiţia ca timpul lucrat noaptea să reprezinte cel puţin jumătate din programul de lucru.
Deci, sporul de noapte nu are caracter permanent, aşa cum prevăd disp. art. V din anexa la OUG nr. 4/2005.
În consecinţă, decizia de pensionare nr. 186346/05.09.2003 a fost emisă de către recurenta intimată Casa Judeţeană de Pensii în mod corect, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
În ce priveşte recursul declarat de către contestatorul P. V., acesta este nefondat.
În primul rând, orele suplimentare nu au caracterul unui spor permanent, întrucât, potrivit disp. art. 71 din Legea nr. 57/1974, reprezintă spor cu caracter permanent doar lucrul sistematic peste programul normal de lucru iar orele suplimentare pot fi asimilate acestui spor numai pentru personalul care, prin natura muncii, a lucrat peste programul normal şi care, în locul retribuţiei pentru orele suplimentare, a beneficiat de majorarea salariului tarifar.
Deci, nefiind un spor permanent, nu poate fi valorificat la calcularea punctajului mediu anual, conform prev. OUG nr. 4/2005.
De asemenea, intimata Casa Judeteană de Pensii a luat în calcul toti anii lucrati de contestator, în condiţiile grupei I de muncă., aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Faţă de aceste considerente, cele două motive de recurs invocate de către contestator apar ca fîind neîntemeiate.
Recursul declarat de pârâta S.C. M S. GALAŢI S.A. este apreciat ca fiind nefondat.
Aşa cum rezultă din textele legale indicate prin considerentele mai sus expuse, respectiv disp. art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2003, dovada sporurilor în vederea calculării punctajului mediu anual pentru acordarea drepturilor de pensie se face şi prin adeverinţe eliberate de către angajator.
Întrucât contestatorul a lucrat la pârâta recurentă, este legal ca aceasta să îi elibereze adeverinţa.
Faptul că instanţa de fond nu a arătat temeiul de drept prin hotărâre nu este motiv de casare atât timp cât soluţia este apreciată ca fiind corectă.
Aceste lipsuri s-au complinit prin indicarea temeiurilor de drept de către instanţa de recurs.
Recurenta pârâtă nu are calitatea de a analiza dacă un spor are sau nu caracter permanent şi dacă se poate calcula punctajul mediu anual pe baza acestuia.
Această analiză aparţine strict Casei de Pensii care emite decizia de pensionare şi hotărăşte ce sporuri va avea în vedere la calculul punctajului pe baza carnetului de muncă sau a adeverinţelor eliberate de angajatori.
Obligaţia generală de a face , în speţă, de a elibera o adeverinţă, incumbă pârâtei, în virtutea faptului că a avut calitatea de angajator a contestatorului.
Recurenta trebuie să critice numai solutia dată de instantă numai în ceea ce o priveşte şi nu cu privire la intimata Casa Judeţeană de Pensii.
În consecinţă, susţinerile recurentei pârâte apar lipsite de suport legal iar soluţia instanţei de fond este corectă sub acest aspect.
Oricum, aşa cum s-a motivat mai sus, recurenta pârâtă are deplină calitate procesuală.
