În conditiile în care prin HCGMB a carei suspendare se solicita au fost aprobati indicatorii tehnico-economici aferenti studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investitii “Amenajare parc Ghencea”, nu exista nicio legatura între efectele unui astfel de act administrativ si solutionarea unei notificari pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii 10/2001.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 2055/04.10.2010)
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata ca prin sentinta civila nr.1277/19.04.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea introductiva formulata de reclamanta A.N.F. si cererea de interventie formulata de intervenientul V.A.,în contradictoriu cu pârâtul CGMB, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca executarea hotarârii nr.365/2009 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti nu este susceptibila sa cauzeze prejudiciul invocat de reclamanta, fiind astfel considerate neîntemeiate actiunea reclamantei si cererea de interventie principala.
Astfel, a observat instanta de fond ca prin hotarârea în discutie pârâta a aprobat indicatorii tehnico – economici aferenti studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investitii “Amenajare Parc Ghencea”, efectele acestei hotarâri privind exclusiv indicatorii tehnico-economici aferenti unui studiu de fezabilitate si nicidecum împiedicarea solutionarii notificarii nr.2013/09.11.2001, formulate în temeiul Legii nr.10/2001.
Fata de aceste considerente instanta de fond a apreciat ca indiferent de existenta motivelor privind cazul bine justificat, executarea hotarârii nr.365/2009 a CGMB nu poate cauza reclamantei si intervenientului fortat o paguba iminenta, în întelesul art.14 coroborat cu art.2 lit.s din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs intervenientul V.A. si recurenta reclamanta A.N., solicitând anularea sentintei recurate, admiterea cererii de chemare în judecata si admiterea cererii de interventie principala si suspendarea partiala a HCGMB nr.365/2009 în privinta terenului revendicat de catre recurenti.
Prin ambele recursuri se critica hotarârea recurata pentru încalcarea dispozitiilor art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, sustinându-se ca în raport de textele legale mentionate, actul administrativ contestat are în vedere un teren pentru care exista o notificare depusa în baza Legii nr.10/2001, lege care opreste, sub sanctiunea nulitatii absolute, orice procedura pâna la solutionarea respectivei notificari.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.3041 Cod procedura civila.
Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, în raport de temeiurile de drept incidente în cauza si din oficiu, în limitele prevazute de art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin HCGMB a carei suspendare se solicita au fost aprobati indicatorii tehnico-economici aferenti studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investitii “Amenajare parc Ghencea”, neexistând nicio legatura între efectele unui astfel de act administrativ si solutionarea unei notificari pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii nr.10/2001.
Aceste din urma dispozitii legale prevad suspendarea tuturor procedurilor administrative relative la înstrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea, alte asemenea operatiuni, pâna la solutionarea notificarilor persoanelor interesate, în dispozitiile acestui act normativ neregasindu-se si aprobarea indicatorilor tehnico-economici.
În consecinta, în mod legal prima instanta a retinut ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea actului administrativ, nici sub aspectul cazului bine justificat, dar mai ales nici sub aspectul prejudiciului iminent pe care recurentii l-ar suferi prin executarea actului administrativ contestat.
Fata de cele expuse anterior, apreciind ca nu exista motive de nelegalitate ale sentintei civile recurate, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
