Au fost trimişi in judecată inculpaţii T.F. şi P.B. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211, al. 1, al.2, lit.b, al.21, lit.a si b, C.pen.
In motivarea rechizitoriului procurorul a reţinut în esenţă că in noaptea de 15/16.08.2009, cei doi inculpaţi, împreună cu alţi tineri necunoscuţi, au sustras cantitatea de 38 kg. struguri de masa de pe parcela de vita de vie aparţinând fermei S.C.'”V” COPOU iar in momentul surprinderii in flagrant de catre agenţii de paza, a aplicat părţilor vătămate T.C. si P.P lovituri cu obiecte contondente pentru a-si asigura scăparea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum şi în cursul judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 15/16.08.2009, părţile vătămate T.C. si P.P. executau serviciul de pază a unui număr de 4 parcele de vita de vie amplasate in incinta fostului I.A.S. V COPOU împreuna cu numiţii martori P.I. si P.E.
In vederea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, agentul de paza TC., a primit de la administrator un câine rasa ciobănesc german pe care îl utiliza in timpul nopţii, iar fiecare din agenţi avea asupra sa in interes de serviciu o lanterna si un bat utilizabile in caz de necesitate-f. 43-45.
In data de 15.08.2009, agenţii de paza indicaţi mai sus, in jurul orei 19°°, au început executarea turei de paza pe o suprafaţa de cea. 3 ha, prin schimbarea turei de zi, asigurata de numitul P.E.
In jurul orei 0l45, in timp ce agentul de paza T.C. efectua rondul in parcela de vita de vie împreuna cu colegul sau P.P. câinele din dotare a dat semne de nelinişte. Alertat de comportamentul animalului si de zgomotele stranii ce se auzeau din zona vitei de vie, agenţii de paza au înaintat spre rândurile de vie, unde au observat mai multe persoane( in jur de 10) care culegeau struguri pe doua rânduri.
In aceste împrejurări, depăşiţi numeric de infractori, agentul de paza P.P. a apelat telefonic pe fratele sau, aflat in partea opusa a parcelei de vita de vie, la o distanta de cea. 300-400 de metri, solicitând ajutorul acestuia in reţinerea tinerilor surprinşi la furat in incinta fermei.
In încercarea de a prinde pe autori, agentul de paza T.C. s-a apropiat de aceştia si a desfăcut lesa câinelui asmuţindu-1 spre infractori, in timp ce agentul P.P. s-a îndepărtat câteva rânduri spre vale pentru a tăia calea făptaşilor.
Observând lumina lanternelor, făptuitorii au ignorat somaţia verbala adresata de agenţii de paza de a rămâne pe loc si de a înceta activitatea infracţionala.
Între făptuitori şi paznici s-a declanşat o altercaţie, timp în care agentul de pază P.P. a fost lovit cu o bata peste antebraţul stâng de către un făptuitor neidentificat, provocându-se spargerea lanternei, in timp ce câinele liber de lesă a muscat pe inculpatul P.B. si l-a doborât la pământ, urcându-se asupra acestuia.
Analizând cuprinsul declaraţiilor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa apreciază că părţile vătămate până la acest moment nu fac o legătură certă între cei doi inculpaţi prinşi şi autorii faptelor de violenţă (lovirilor), referirea la autorii agresiunilor fiind una generală, în contextul referirii la toţi făptuitorii. Din aceste declaraţii rezultă că P.B. a fost prins de către P.P. şi că partea vătămată T.C. l-a prins pe T.F. Elementul cert al acestor declaraţii este acela că făptuitorul care a fost muşcat de câine este P.B. fapt care rezultă şi din declaraţia acestui inculpat.
Din cuprinsul aceluiaşi proces verbal mai rezultă că asupra inculpatului T.F. a fost găsit un cuţit tip briceag. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de către părţile vătămate.
Aşadar deşi în rechizitoriu se reţine că agentul de paza T.C. în încercarea de a prinde pe cel muşcat de câine (indicat fiind în rechizitoriul în persoana lui T. F.) a fost lovit de acesta cu cuţitul în abdomen, din probele administrate rezultă că cel muşcat de câine a fost inculpatul P.B. Deşi partea vătămată T.C. susţine într-o declaraţie că cel care a fost muşcat de câine (fiind cert că cel muşcat de câine a fost P.B.) este aceeaşi persoană cu cel care l-a lovit cu cuţitul în abdomen, totuşi în cursul recunoaşterii după fotografie partea vătămată îl indică ca şi autor al agresiunii pe inculpatul T.F. În acelaşi timp deşi T.C. afirmă în cuprinsul unei declaraţii că ,,cuţitul cu care am fost rănit la mâna dreaptă a fost găsit de P.I. în buzunarul exterior al rucsacului cu îl avea asupra sa cel pe care l-am prins eu (făcând referire la făptuitorul muşcat de câine)’’, totuşi în cuprinsul planşelor fotografice de la fila 25, este indicat faptul că ,,cuţitul tip briceag a fost ridicat de la numitul T.F.’’
În acest context instanţa constată că există certitudine cu privire la folosirea violenţei de către făptuitori (lovirea cu briceagul a părţii vătămate T.C. şi lovirea cu parul peste antebraţ a părţii vătămate P.P.); instanţa mai constată că există certitudine cu privire la lovirea cu briceagul a părţii vătămate T.C. de către unul din cei doi inculpaţi, existând însă un dubiu cu privire la care din cei doi inculpaţi a fost autorul agresiunii. Folosirea agresiunii este confirmată nu doar de declaraţiile celor două părţi vătămate ci şi de fişele medicale aflate la fila 40-41 de unde rezultă că P.P. a prezentat traumatism la antebraţul stâng, iar T.C. o plagă înţepată cu un cuţit la membrul superior drept.
Incertitudinea existentă cu privire la autorul agresiunii nu afectează însă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei, în condiţiile în care folosirea violenţei de către unul din inculpaţi a fost o împrejurare cunoscută şi prevăzută de celălalt inculpat. Prevederea acestei împrejurări rezultă din faptul că făptuitorii au venit înarmaţi cu pari la furat, fiind subînţeleasă posibilitatea recurgerii la aceste arme în cazul în care ar fi fost prinşi. Astfel recurgerea la violenţă a constituit o împrejurare reală prevăzută de celălalt participant care nu a folosit violenţa, această împrejurare răsfrângându-se şi producând efecte şi asupra lui.
În plus în cursul intervenţiei agenţilor, martorul P.I. alertat de fratele sau agentul P.P. s-a apropiat de rândurile de vita de vie in care se desfăşura incidentul, fiind la rândul sau agresat de un individ care a ridicat un par intenţionând sa îl lovească in zona capului, fără succes întrucât agentul a parat lovitura prin ridicarea mâinii stângi in care ţinea lanterna, bata intrând in contact cu obiectul de iluminat pe care l-a spart. Imediat agresorul s-a îndepărtat in fuga de parcela de vita de vie, nereuşind sa fie reţinut ori sa ii fie surprinse semnalmentele fizice-f. 44.
În acest context instanţa va respinge cererile de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei din tâlhărie în furt, va menţine încadrarea juridică privitoare la tâlhărie.
