– Legea nr. 678/2001
Necesitatea administrării probelor enumerate în cererea dedusă judecăţii nu justifică (impune) cercetarea în stare de arest a inculpatului, câtă vreme nu s-a făcut dovada existenţei unui pericol social concret pentru ordinea publică, prin desfăşurarea în continuare a urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate.
Necesitatea administrării probelor enumerate în cererea dedusă judecăţii nu justifică (impune) cercetarea în stare de arest a inculpatului, câtă vreme nu s-a făcut dovada existenţei unui pericol social concret pentru ordinea publică, prin desfăşurarea în continuare a urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate.
(Secţia penală, decizia nr. 6/CC/2009, nepublicată)
Prin referatul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud din 16 ianuarie 2009 a fost înaintată propunerea de prelungire a arestării preventive luată faţă de inculpatul R.M.S., cercetat în dosarul nr. 33D/P/2008 pentru comiterea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată); trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (modificată), proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C. pen.; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 C. pen., art. 41 alin. 2 C. pen. şi conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic art. 41 alin. 2 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr.33/D/P/2008 al
D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud s-a apreciat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul R..M.S., ca neîntemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud şi s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile a inculpatului R.M.S. cercetat sub aspectul comiterii în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată); trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit a) din Legea nr. 678/2001 (modificată), proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C. pen.; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 C. pen., art. 41 alin. 2 C. pen. şi conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic art. 41 alin. 2 C. pen.
încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a rămas definitivă prin încheierea penală nr. 122/R/2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, care a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 C. pr. pen. întrucât există probe şi indicii temeinice că inculpatul R.M.S. a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în Ordonanţa din 26.11.2008, de punere în mişcare a acţiunii penale, respectiv :
1. în cursul lunii februarie 2008 inculpatul s-a cunoscut întâmplător cu partea vătămată M.R.G., în vârstă de 19 ani din sat Tăure, comuna Nimigea, cu care ulterior s-a întâlnit în oraş de 2-3 ori, creându-i impresia că o simpatizează.
La data de 7 martie 2008, după ce partea vătămată M.R.G. a ieşit la orele 15,.00 de la serviciu (lucra la SC L. SA Bistriţa), a fost aşteptată de inculpat şi la propunerea lui de a merge cu el cu maşină în Ungaria pentru a asista la un concurs de câini, a acceptat. Ajunşi în Budapesta inculpatul a cazat-o pe fată la un hotel pentru o noapte iar în ziua următoare i-a cerut să meargă cu el până în Austria, pentru a lua nişte bani de la un prieten, partea vătămată acceptând cu condiţia ca pe duminica seara să se reîntoarcă în Bistriţa pentru a putea merge lunea la serviciu. Astfel, inculpatul a transportat-o pe partea vătămată cu un autoturism – pe care l-a condus, deşi nu avea permis de conducere auto
– până în oraşul Scherdyngh, unde a plasat-o la un club („puf) cu denumirea de „L.” predând-o unei persoane care se comporta ca patroana „pufului”, poreclită „Laila”. După ce patroana clubului i-a dat părţii vătămate ţinută de club şi i-a cerut să se îmbrace, învinuitul a întrebat-o dacă îi place şi deşi partea vătămată i-a răspuns că nu, i-a adus la cunoştinţă că trebuie să practice prostituţia. Deşi partea vătămată a încercat să riposteze învinuitul „a trecut la ameninţări” astfel că fiindu-i frică, partea vătămată a ales să nu-l înfrunte pe acesta şi să se supună „regimului” impus de inculpat. Partea vătămată a fost obligată ca în acest club patronat de „Laila” să se prostitueze cca. o săptămână de zile, după care a fost mutată de aceasta într-un alt club cu denumirea „C.” aflat în oraşul Passau din Germania (din apropierea graniţei cu Austria) patronat tot de ea, în care în continuare a fost obligată să se prostitueze până la data de 3 mai 2008, când a reuşit să fugă din club şi să ajungă în ţară. Banii obţinuţi de partea vătămată în perioada de timp în care a fost obligată să practice prostituţia, în sumă de aproximativ 5.000 Euro, au fost preluaţi de la aceasta de către patroana „Laila” , care era în relaţii foarte bune cu inculpatul şi care i-a predat acestuia cca. 2500 Euro.
2. în cursul lunii februarie 2007 inculpatul a recrutat-o prin fraudă – promiţându-i că-i va găsi un loc de muncă la un club din Elveţia – ca damă de companie – pe martora C.I.S. din Cluj-Napoca şi după ce i-a achitat taxele pentru eliberarea paşaportului, a trimis-o cu un autoturism condus de numitul P.V.M. în Elveţia unde a fost plasată la un club denumit „Z.” din apropierea oraşului Luzern şi unde în perioada
12 martie – finele lunii martie 2007 a fost obligată să practice prostituţia, iar banii obţinuţi în acest mod (circa 2.000 franci elveţieni şi 300 Euro) i-a pus la dispoziţia inculpatului şi i-au cheltuit împreună. Ulterior, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi acţionând tot prin inducerea în eroare a martorei C.I.S., prin promisiunea luării în căsătorie a acesteia, inculpatul R.M.S. a determinat-o să practice prostituţia în clubul „M.” din oraşul Linz – Austria, în perioada cuprinsă aproximativ între 7 aprilie şi 15 iunie 2007, apoi în clubul „S.” din oraşul Luzern – Elveţia, în perioada 15 iulie – 30 august 2007 şi ultima dată în Clubul „L.” din oraşul Scherdyngh – Austria, în perioada septembrie 2007 – 22 decembrie 2007, cea mai mare parte a banilor astfel obţinuţi fiind însuşită de inculpat, care i-a cheltuit în interes propriu.
3. După reîntoarcerea în ţară la 22 decembrie 2007, dându-şi seama că a fost indusă în eroare de învinuit şi că acesta doar a profitat de pe urma sa, martora C.S.I. i-a cerut inculpatului R.M.S. să-i lase şi ei ceva bani în cazul în care ar pleca din nou la club în Austria să practice prostituţia, el acceptând să primească doar 30% din banii pe care i-ar fi obţinut fata, iar restul de 70% să-i rămână ei. Astfel, martora a fost transportată de inculpat (care nu deţinea permis de conducere auto) cu autoturismul pe care îl deţinea, în jurul datei de 20 ianuarie 2008. la clubul „L.” din oraşul Scherdyngh -Austria unde a practicat prostituţia până la începutul lunii martie 2008 când a fost
mutată în Clubul Casanova din Passau – Germania, unde de asemenea a practicat prostituţia până în jurul datei de 5 mai 2008 când a plecat definitiv din club, inculpatul însuşindu-şi toţi banii „produşi” de fată prin practicarea prostituţiei în sumă de cca.
4.000 Euro – nu numai partea de 30% cum se înţeleseseră înainte de plecarea fetei în ianuarie_2008 în Austria.
4. în perioada mai – august 2008 inculpatul R.M.S. acţionând împreună cu învinuitul P.V.M. a îndemnat-o în mai multe rânduri pe numita V.L. să practice prostituţia în Elveţia, înlesnind acest fapt prin intermediul învinuitului P.V.M. şi trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei de către V.L., prin însuşirea unor sume de bani produse de aceasta în acest mod.
5. în perioada cuprinsă între sfârşitul lunii noiembrie – începutul lunii decembrie 2006, inculpatul R.M.S. împreună cu învinuitul P.V.M., acţionând în baza unei înţelegeri prealabile au recrutat-o pe partea vătămată V.R.N. din Cluj Napoca prin fraudă cu promisiunea că-i vor oferi loc de muncă în Elveţia ca dansatoare, în scopul prestabilit al exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituţiei, după care la 18 decembrie 2006 învinuitul P.V.M. a transportat-o pe partea vătămată cu autoturismul său până în oraşul Lucerna, unde a plasat-o la clubul de noapte cu denumirea „P ”, în care, timp de două luni de zile aceasta a fost obligată să practice prostituţia până la sfârşitul lunii februarie 2007, iar banii obţinuţi – în sumă totală de 11.000-12.000 franci elveţieni – au fost ridicaţi de la aceasta fie personal de către învinuitul P.V.M. fie de prietenide-ai inculpatului R.M.S. pe care i-a trimis în acest scop.
6. în perioada cuprinsă între începutul lunii ianuarie 2008 şi 25 noiembrie 2008, inculpatul a condus, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, diferite autoturisme fie pe teritoriul României, fie pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană (precum Ungaria, Austria, Germania), deşi nu poseda şi nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
Alături de cerinţele art. 143 C. pr. pen., s-a constatat de către instanţa investită cu soluţionarea propunerii de arestare, că în privinţa inculpatului sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) C. pr. pen., ale cărui condiţii sunt îndeplinite cumulativ. în concret, s-a avut în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect s-a apreciat că rezultă din gravitatea deosebită a faptelor comise, în mod repetat, pe durata unui interval lung de timp şi în dauna mai multor tinere, dar şi din urmările cauzate. Pericolul concret pentru ordinea publică al cercetării în stare de libertate a inculpatului a fost examinat cu ocazia luării măsurii arestării preventive şi din perspectiva reacţiei negative ce ar putea fi generată în rândul comunităţii locale în situaţia în care, împotriva unor asemenea infracţiuni (de trafic de persoane şi proxenetism) organele judiciare nu ar acţiona prompt şi eficient.
Existenţa temeiurilor arestării preventive [art. 143, art. 148 lit. f) C. pr. pen.) a fost constatată şi de instanţa de recurs, care a înlăturat apărările inculpatului.
Prin încheierea nr. 73/CC/18 decembrie 2008 s-a admis propunerea formulată de D I I.C O T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud şi s-a prelungit măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul R.M.S, cu 30 de zile, până la 22 ianuarie 2009, orele 21,30, încheiere menţinută de Curtea de Apel Cluj prin încheierea penală nr. 129/R/2008 din 23 decembrie 2008.
Marea majoritate a probelor ce privesc infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală au fost administrate (audierea inculpatului, a părţilor vătămate, a martorilor), iar administrarea unor probe cu privire la infracţiunile pentru care ulterior s-a extins urmărirea penală, de o gravitate mult mai redusă decât infracţiunile pentru care urmărirea penală a fost începută poate fi făcută cu inculpatul în stare de libertate.
în concret se apreciază că nu există temeiuri în baza cărora să se poată concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
în acest context este de observat că din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în Jurisprudenţa sa. referitoare la art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a statuat constant că „detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală”. în acest sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a statuat că, pericolul pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se prezumă şi nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenţei şi mai ales dovedit.
Scopul măsurilor preventive, astfel cum este precizat de disp. art. 136 C. pr. pen., poate fi atins în cazul inculpatului R.M.S. şi prin luarea unei măsuri mai puţin restrictive, fără ca urmărirea penală să fie stânjenită. Pe de altă parte, nu se poate face abstracţie nici de egalitatea de tratament juridic de care trebuie să beneficieze inculpaţii în raport cu alte persoane, cercetate în stare de libertate pentru fapte similare.
Prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială nu mai impun în continuare privarea de libertate, deoarece nu există probe care să reliefeze existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, pericol care nu rezultă din pericolul social al faptei comise şi nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatat pe baza altor împrejurări.
în context, este de menţionat poziţia CEDO în ceea ce priveşte prelungirea arestării preventive, aceasta reafirmând că menţinerea unei persoane în stare de arest, doar pe baza gravităţii faptei de care este acuzată, nu este compatibilăcu prevederile art. 5 par. 3 din Convenţie, care impune ca autorităţile să justifice măsura prelungirii arestării preventive şi pe alte raţiuni concrete şi de asemenea, să ia în calcul şi alte măsuri preventive alternative arestării (Patsouria c. Georgia din 6 nov. 2007).
Pe de altă parte, în raport de actele de urmărire penală ce urmează a se mai efectua, enumerate în propunerea dedusă judecăţii, nu se poate susţine că ar mai fi în interesul urmăririi penale, potrivit art. 146 C. pr. pen., ca inculpatul să se afle în stare de arest preventiv, deoarece acesta nu mai poate influenţa în niciun mod aceste acte.
Nu este de ignorat nici împrejurarea că, în acelaşi dosar de urmărire penală, prin rezoluţia din 26 noiembrie 2008 s-a început urmărirea penală faţă de inculpatul P.V.M. pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni ca şi cele pentru care a început urmărirea penală faţă de inculpatul R.M.S., respectiv pentru trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 şl 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., fapte nerecunoscute de către inculpatul P., dar prin ordonanţa din 26 noiembrie 2008 procurorul a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fără a propune arestarea preventivă a acestui inculpat.
în aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin Jurisprudenţa CEDO, care a statuat (hotărârea din 26 iunie 2001 – cauza Letelller) că, în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita „o tulburare a societăţii” de natură a justifica o detenţie preventivă, însă doar pentru un termen limitat şi, în orice caz, ar trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real
ordinea publică, iar menţinerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv ameninţată.
Or, infracţiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul, nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care acesta l-ar prezenta pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, de la data ultimelor fapte s-a scurs o perioadă de timp de aproape 6 luni de zile.
Scopul măsurilor preventive, astfel cum acesta este prevăzut de art. 136 C. pr. pen. poate fi atins şi prin luarea unei măsuri mai puţin severe decât cea a arestării preventive şi care să constituie, în acelaşi timp, o garanţie că inculpatul nu se va sustrage de la judecată sau executarea pedepsei şi nici nu va încerca să influenţeze părţile vătămate sau martorii.
Pentru aceste considerente s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile, începând cu 2 ianuarie 2009, în temeiul art. 129 alin. 3/5 C. pr. pen. rap. la art. 1451 C. pr. pen.
Potrivit art. 1451 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11 lit. a)-d) C. pr. pen. s-a impus inculpatului, ca pe durata măsurii dispuse în sarcina sa să respecte următoarele obligaţii:
– să se prezinte la organele de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organele de poliţie din localitatea de domiciliu, respectiv Bistriţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încunoştinţarea şi încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura preventivă;
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
în temeiul disp. art. 145 alin. 12 lit. c) C. pr. pen. s-a impus inculpatului respectarea obligaţiei de a nu se apropia de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis fapta, respectiv P.V.M. şi nici să nu comunice cu acesta direct sau indirect.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la disp. art. 1451 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 22 C. pr. pen. şi s-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor şi instituţiilor arătate în art. 145 alin. 21 C. pr. pen. (judecător Berbecariu Daniella).
