Reclamantul L.D. a chemat în judecată pe pârâta L. A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, din vina exclusivă a pârâtei şi reluarea de către aceasta a numelui avut anterior căsătoriei.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, infirmând susţinerile din cererea reclamantului privind culpa sa în destrămarea căsătoriei şi arătând că, vinovat se face reclamantul. Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului şi reluarea numelui avut anterior căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 8502 din 26 mai 2008, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a admis, în parte, acţiunea. S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
S-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soţi şi s-a dispus ca pârâta să îşi reia numele avut anterior căsătoriei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că atitudinea necorespunzătoare a părţilor faţă de viaţa de familie a avut drept consecinţă neînţelegeri grave apărute între acestea, astfel că raporturile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea lor nemaifiind posibilă, din vina ambilor soţi. Cererea reconvenţională s-a constatat că nu a fost susţinută.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta L. A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea apelului a arătat că la data de 20.05.2008 a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională; la termenul din 26 mai 2008 reclamantul a fost prezent, fiind audiaţi 2 martorii ai acestuia, dosarul luându-se chiar în pronunţare, iar pârâta a depus la dosarul cauzei taxa de timbru şi timbru judiciar pentru cererea reconvenţională precum şi delegaţia de apărător.
Prin decizia nr. 228 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Dolj a admis apelul formulat de apelanta pârâtă L. A. A desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că la data de 20.05.2008, s-a primit la dosarul de fond întâmpinare şi cerere reconvenţională din partea pârâtei, iar la data de 26.05.2008, când s-a judecat cauza, s-a primit la dosar împuternicire avocaţială pentru pârâtă şi dovada achitării taxei de timbru pentru cererea reconvenţională, însă apărătorului pârâtei sau pârâtei nu i s-a dat cuvântul nici cu privire la probatorii, nici cu privire la fondul cauzei.
S-a considerat dovedit faptul că în şedinţa respectivă a fost prezentă pârâta sau apărătorul acesteia cu motivarea că chitanţa privind plata taxei de timbru datează din acea zi, de 26.05.2008 şi este depusă la dosar. S-a apreciat că această taxă nu s-a depus după închiderea dezbaterilor întrucât, pe de o parte, s-ar fi consemnat acest aspect de către completul de judecată, iar pe de altă parte, instanţa de fond nu ar fi ţinut cont de această taxă de timbru, ori, în speţă, instanţa la pronunţarea cauzei a avut-o în vedere, de vreme ce nu a anulat cererea reconvenţională ca netimbrată, ci a respins-o, ca nesusţinută.
În termenul legal reglementat de art.619 alin.1 Cod pr. civilă a declarat recurs în cauză reclamantul L. D. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii în totalitate şi desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei.
În motivarea recursului recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă câtă vreme prin sentinţă a fost soluţionată cauza în fond. Împuternicirea avocaţială şi dovada achitării taxei de timbru de către intimata pârâtă pentru cererea reconvenţională s-au depus la dosar după închiderea dezbaterilor. În apel intimata pârâtă nu a solicitat administrarea de probatorii situaţie în care cauza trebuia analizată prin prisma probatoriilor administrate la fond.
Recursul este fondat.
Starea de fapt consemnată în preambulul unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi contestată decât pe calea cererii de îndreptare eroare materială formulată în condiţiile art. 281 Cod pr. civilă sau a înscrierii în fals. Hotărârea judecătorească are valoarea unui înscris autentic, iar constatările personale ale completului de judecată nu pot fi contestate şi înlăturate prin susţineri şi probatorii administrate în căile de atac.
În litigiul de faţă, dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 26 mai 2008 în faţa instanţei de fond sunt consemnate în preambulul sentinţei civile nr. 8502 pronunţată la acea dată. În conformitate cu aceasta la apelul făcut de către grefierul de şedinţă a răspuns recurentul reclamant asistat de apărător; intimata pârâtă a fost lipsă. Instanţa a acordat cuvântul reclamantului după care cauza a rămas în pronunţare. Realitatea acestei stări de fapt în mod greşit a fost cenzurată de către instanţa de apel, în condiţiile în care intimata pârâtă nu a invocat faptul că în sentinţă s-ar fi strecurat vreo greşeală materială, ci dimpotrivă, prin motivele de apel a confirmat starea de fapt expusă precizând că la termenul din 26 mai 2008 „după ce s-a strigat la prima oră dosarul, luându-se chiar în pronunţare” au fost depuse la dosar taxa de timbru şi delegaţia apărătorului intimatei.
Faţă de această stare de fapt, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că sentinţa este nelegală cu motivarea că intimata pârâtă şi apărătorul acesteia ar fi fost prezentă la dezbateri; că instanţa ar fi încălcat principiul contradictori-alităţii şi dreptul la apărare al intimatei câtă vreme nu le-a acordat acestora cuvântul asupra acţiunii şi a cererii reconvenţionale şi nu a administrat probe pentru a verifica susţinerile din cererea reconvenţională.
În condiţiile în care intimata pârâtă nu a fost prezentă la dezbateri la instanţa de fond, în mod corect cererea reconvenţională a acesteia a fost respinsă ca nesusţinută. Instanţa nu avea obligaţia de a repune cauza pe rol după închiderea dezbaterilor, în măsura în care intimata pârâtă s-a prezentat la instanţă ulterior rămânerii cauzei în pronunţare. Intimata pârâtă îşi invocă propria culpă, respectiv faptul că nu a fost suficient de diligentă pentru a se prezenta la timp la instanţă, în vederea susţinerii demersului său judiciar.
Întrucât prevederile art. 616 Cod pr. civilă au fost corect aplicate de instanţa de fond, se impune a fi modificată decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
