Pentru a se pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca, din ansamblul probator administrat pâna în aceasta etapa procesuala, în cauza, au rezultat indicii ca inculpatul minor a comis mai multe infractiuni de furt calificat,fapt recunoscut de acesta atât în cursul audierilor la politie si la procuror,cât si în fata instantei.Faptele au fost comise unele pe timp de noapte,prin efractie,altele din loc public.
Asa cum rezulta din probele de la dosar,minorul,nesupravegheat fiind de apartinatori, fugea deseori de acasa si,data fiind starea psihica a acestuia atestata de actele medicale de la dosar,îsi cauta locuri unde sa se adaposteasca si sa doarma pe timp de noapte în diverse institutii.În acest context si îndrumat fiind de persoane lipsite de adapost(copiii strazi,ori persoane cu antecedente penale) a început sa sustraga bunuri din locurile respective si ulterior din autoturisme.
Asa cum rezulta din Raportul de Evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga tribunalul Maramures,activitatea devianta a minorului a fost determinata de deficientele psihice constatate prin acte medicale,fiind încadrat într-un grad de accentuat, de capacitatea diminuata de întelegere a gravitatii faptelor sale, precum si de anturajul delincventional pe care îl frecventeaza.
Raportul atesta ca „… problemele de ordin psihiatric fac ca minorul sa aiba o capacitate redusa de auto-control,prezentând manifestari de agresivitate si auto-agresivitate,reprezentând un pericol atât pentru propria integritate fizica cât si pentru cei din comunitatea de apartenenta.”
Se concluzioneaza în Raport prin aceea ca minorul are nevoie de protectie si îngrijire speciala.
Cu ocazia audierii minorului de catre instanta, s-a putut constata ca acesta prezinta manifestari patologice de retard mintal,instabilitate psiho-motorie accentuata,manifestari atestate si de Rapoartele de expertiza medico-legala existente la dosarul de urmarire penala.
Minorul este constient ca a comis fapte care îi pot atrage repercursiuni, însa motiveaza actiunile sale prin influenta negativa a anturajului si teama de acest anturaj,în cadrul caruia anterior a fost agresat.Sunt evidente urmarile acestor agresiuni de ordin fizic si psihic exercitate asupra minorului de mediul în care acesta a evoluat si spaima lui de ideea institutionalizarii într-un astfel de mediu.Asa cum rezulta din declaratiile reprezentantului legal,confirmate de Raportul de evaluare,minorul a fost internat într-un centru de plasament unde a fost abuzat de ceilalti copii,motiv pentru care a si fost dat ulterior în plasament la matusa paterna.
Din certificatul de judiciar al inculpatului, rezulta ca minorul nu a mai fost condamnat.
În raport cu datele de la dosar,instanta constata ca numarul mare al infractiunilor comise de inculpat ar putea justifica luarea unei masuri preventive fata de minor,daca nu ar exista toate celelalte împrejurari despre care s-a facut mentiune mai sus.Asa cum s-a sustinut de catre Parchet,s-a solicitat luarea masurii arestarii preventive pentru ca aceasta ar fi singura masura prin care s-ar putea stopa activitatea infractionala a minorului în lipsa unei supravegheri atente a reprezentantilor legali.
În propunerea de arestare care a fost înaintata instantei este acceptata starea psihica speciala a minorului, precum si cea sociala, considerându-se ca singura modalitate prin care statul poate sa apere societatea de un „astfel de infractor în vârsta de mai putin de 15 ani,cu retard mintal si încadrat într-un grad de handicap accentuat,agresat fizic si psihic în mediul în care societatea a înteles sa-l asimileze”,ar fi arestarea preventiva.Adica tocmai integrarea lui într-un mediu caracterizat prin agresivitate si înstrainarea de microclimatul familial,asa fragil cum este el,dar totusi unul în care minorul crede si la care apeleaza în situatii critice(cu ocazia audierii,prezenta matusii paterne a fost invocata si agreata de minor, fiind în acelasi timp si modalitatea în care acesta a dobândit un echilibru psihic pentru ca instanta sa poata colabora cu el în vederea audierii).
Instanta,având în vedere cele mai sus aratate, considera ca arestarea minorului este inoportuna în conditiile date,fara epuizarea masurilor prevazute de legile în vigoare, privind ocrotirea minorilor si institutionalizarea copiilor cu situatii speciale.Prin urmare,data fiind situatia acestui minor,starea sa psihica, se impune mai întâi a fi luate masurile legale de ocrotire,de tratament si de includere a minorului într-un climat familial si scolar adecvat,masuri în aplicarea carora autoritatile statului ar trebui sa conlucreze.În cauza de fata nu exista dovezi ca ar fi fost sesizata Directia pentru Protectia Copilului Maramures pentru a fi facute investigatii cu privire la modul în care persoana careia minorul i-a fost dat în plasament îi asigura supravegherea,tratamentul psihiatric(minorul având în mod evident nevoie de un astfel de tratament).
