S.C. 2240/12.09.2011
Prejudicii, daune
Obligaţia de a elimina deşeurile rezultate din activitatea desfăşurată, obligaţie ce revine persoanei juridice ca urmare a încetării activităţii.
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 2 iunie 2010 reclamanta S.C. A. G. S.A. M., cu sediul în M., str. A. V. nr.-, jud. S., cheamă în judecată pe pârâta S.C. F. S.A., cu sediul în S., str. N. T. nr. -, jud. S., prin administrator judiciar D. C. I.P.U.R.L., cu sediul în S., str. L. nr.-, jud. S. solicitând:
În principal, obligarea pârâtei ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţă în prezenta cauză, să procedeze la aducerea la îndeplinire a tuturor obligaţiilor prevăzute de legislaţia de mediu, neîndeplinite la încetarea activităţii în imobil;
În subsidiar, în situaţia în care pârâta refuză îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, să fie ea reclamanta autorizată ca, pe cheltuiala pârâtei, să realizeze activităţile necesare pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor de mediu;
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că, la data de 25.03.2008, a intrat în posesia imobilului situat în M., str. A. I. nr.-, jud. S., prin adjudecarea acestuia în urma executării silite a pârâtei, iar la data de 09.07.2008 a încheiat cu pârâta un proces verbal prin care aceasta s-a obligat de a efectua toate operaţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare în materia protecţiei mediului. Cu toate acestea, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, situaţie în care a contactat o societate specializată în colectarea deşeurilor periculoase, societate care a stabilit că trebuie realizate următoarele măsuri: extragere, ambalare şi etichetare deşeu de soluţie acidă din decantor şi din cuve; transport şi eliminare deşeu de soluţie acidă. Ulterior, arată în continuare reclamanta, pârâta a fost convocată pentru data de 19.04.2010 în vederea realizării concilierii directe privind clarificarea tuturor aspectelor legate de situaţia astfel creată, dar pârâta nu a dat curs solicitării.
În drept invocă dispoziţiile art. 112 – 114, art. 274 Cod pr. civilă, art. 998 şi 999 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta invocă excepţia netimbrării acţiunii, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mediaş şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Totodată solicită suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea excepţiilor a arătat că prin faptul că reclamanta a menţionat că valoarea lucrărilor, conform ofertei depuse la dosar, este de 25.000 euro şi prin faptul că a solicitat prin petitul subsidiar să efectueze ea acele lucrări, pe cheltuiala sa, acest capăt de cerere ar fi trebuit timbrat la valoare. În ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei Mediaş, arată că, întrucât îşi are sediul principal în municipiul Sibiu, competentă să soluţioneze litigiul este judecătoria Sibiu, iar în ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii arată că, nefiind precizate obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească, cererea reclamantei nu poate fi admisă.
În fine, în ce priveşte suspendarea cauzei arată că, fiind deschisă procedura insolvenţei, potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, după deschiderea acestei proceduri, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Instanţa a soluţionat excepţiile prin încheierea din 12 august 2010, iar prin sentinţa civilă nr. 1791/09.09.2010 a respins acţiunea ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 384/C din 13 mai 2011 a Tribunalului Sibiu a fost admis recursul reclamantei, iar sentinţa civilă nr. 1791/09.09.2010 a Judecătoriei Mediaş a fost casă cu trimiterea spre rejudecare.
Instanţa de recurs a reţinut că obiectul acţiunii nu a fost determinat, iar instanţa nu a pus în vedere reclamantei să-şi precizeze obiectul cererii, neexercitându-şi rolul activ, conform art. 129 alin. 4 Cod pr. civilă, pentru a da eficienţă unor norme imperative menite să concureze la soluţionarea cauzei.
La reluarea judecăţii după casare reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul ca, în principal, pârâta să fie obligată ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să procedeze la efectuarea operaţiunilor de eliminare a deşeurilor periculoase rămase la încetarea activităţii în imobilul situat în M., str. A. V. nr.-, jud. S., şi anume: extragere, ambalare şi etichetare deşeu de soluţie acidă din decantor şi din cuve; transport şi eliminare deşeu de soluţie acidă; iar în subsidiar, în situaţia în care pârâta refuză îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, să fie ea reclamanta autorizată ca, pe cheltuiala pârâtei, să realizeze activităţile necesare pentru îndeplinirea acestor obligaţiilor.
Pârâta, prin cererea depusă la data de 20 iulie 2011, a solicitat suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Leghea nr. 85/2006, societatea fiind în procedura de lichidare judiciară.
Prin încheierea din 7 septembrie 2011 instanţa a dispus respingerea cererii de suspendare a cauzei, cu motivarea acolo arătată.
Examinând cauza după casarea cu trimitere instanţa reţine:
În fapt, reclamanta a devenit proprietara imobilului din M., str. A. V. nr.-, prin cumpărare la licitaţie în cadrul procedurii de executare silită a debitoarei.
Prin procesul verbal încheiat între reclamantă şi pârâtă la data de 09.07.2008, reclamanta şi-a exprimat acordul ca pârâta să-şi ridice bunurile mobile proprietatea sa existente în imobil, iar pârâta s-a obligat la rândul său să îndeplinească toate obligaţiile impuse de Agenţia de Mediu S. prevăzute în legislaţia în materie privind încetarea activităţii în imobil.
Obligaţia pârâtei rezulta din prevederile OUG nr. 195/2005 şi HG nr. 1076/2004, ca o consecinţă a încetării activităţii în unitatea respectivă.
Prin urmare, dacă la data de 09.07.2008 pârâta se angaja faţă de reclamantă să îndeplinească toate obligaţiile impuse de Agenţia de Mediu S., atunci reclamanta are dreptul la îndeplinirea exactă a acestei obligaţii, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare, conform dispoziţiilor art. 1073 Cod civil. Procesul verbal din 09.07.2008 are statutul unei convenţii între cele două părţi, are putere de lege între ele şi trebuie executată cu bună credinţă (art. 969 şi 970 Cod civil).
Conform dispoziţiilor art. 1077 Cod civil, dacă nu este îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate fi el autorizat de a o aduce la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului.
Pentru că pârâta refuza să-şi îndeplinească obligaţiile, reclamanta a contactat o societate specializată în colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor, care a constatat la faţa locului că substanţa existentă în cuve este deosebit de periculoasă şi corozivă, având PH 2, ceea ce face ca pentru transport să nu se poată folosi autocisterna, deşeul urmând a fi ambalat în recipient de tip IBC de 1000 l, rezistenţi la coroziune şi oxidare (fila 6 dosar 2097/257/2010, ataşat). Prin urmare, rezulta cu necesitate că deşeurile prezintă pericol pentru mediu şi că trebuie extrase, ambalate, etichetate şi depozitate până la eliminarea finală, în condiţiile impuse de legislaţia de mediu.
În raport de considerentele expuse, constatând că pârâtei îi revenea obligaţia de a elimina deşeurile rezultate din activitatea pe care a desfăşurat-o până la data vânzării la licitaţie a imobilului, lucru recunoscut de către aceasta la data semnării procesului verbal din 09.07.2008, prin care chiar s-a angajat să îndeplinească toate obligaţiile impuse de Agenţia de Mediu S., în temeiul dispoziţiilor legale susmenţionate acţiunea va fi admisă, urmând ca pârâta să fie obligată ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să procedeze la extragerea, ambalarea, etichetarea, transportul şi eliminarea deşeurilor de soluţie acidă rămase în cuve la încetarea activităţii în imobilul situat în M., str. A. V. nr.-, jud. S., adjudecat de către reclamantă, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să efectueze ea aceste operaţiuni, pe cheltuiala pârâtei.
În baza dispoziţiilor art. 274 Cod pr. civilă pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 5.970 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru în valoare de 20 lei şi onorariu de avocat în valoare de 5.950 lei.
